"Abia acuma știu..."
- Anna Nora Rotaru -
Doamne, de-aș mai putea avea înc-o viață înainte...
Ca-nfometatul aș trăi-o, ciugulind fărâme din felie,
Din pâinea proaspătă, puhavă, luând cu grij-aminte,
Să le rânduiesc pe toate, aranjând frumos în minte
Trăirile din clipe, ce-n stive mi le-aș pune-n temelie
Sufletului să-i fac chilie...
Acum, când ani mă copleșesc și fruntea e brăzdată,
Acum, când coborâșuri văd, mai aproape e sfârșitul,
Pios Te rog, mai dă-mi o viață s-o mai trăiesc o dată,
Cu experiența-mi adunată, nu-mi voi permite altădată
Fără un rost s-o irosesc, căutând mereu desăvârșitul,
Absolutul și-nfinitul...
Nu m-aș mai lăsa condusă de deșarte vise în ispită,
Că știu acum că timpu-i nemilos, te roade, te sfâșie...
Nu m-aș lăsa furată de-amăgiri, de iluzii-n van răpită,
Lăsând la voia-ntâmplării și degeaba clipa-mi risipită
Ci, aș aduna pure simțăminte, cu-adevăr și gingășie,
Iubire, dăruire, duioșie...
Din neghin-aș culege fericirea, bobi de rouă în comori,
Obstacole ca cioate-ndepărtând, scaieți țepoși din cale...
Cenușiul cerului spăla-voi, pictând zori, pline luni și sori,
Roș câmp de bucurii, verzi speranțe cu parfum de flori,
Nemaipermițând să mă rănească alte spade și pumnale,
De la-nceput pân'la finale...
"Abia acuma știu..."
[ vol."Dincolo de magia cuvintelor" ]
NORA
