''Eu sunt ţărmul, tu mi-eşti valul,
Braţele spre tine-ntind...
Din furtuni, zdrobit pe malul,
Te aştept să te cuprind.
Eu sunt marea, tu mi-eşti vântul,
De m-atingi, valuri-mi răsar...
Când ţi-aud şoptit cuvântul
Din abisul meu tresar !
Mi-eşti Luceafăr, eu sunt Luna,
De te văd, mă prind fiori
Şi oftez de dor într-una,
Noaptea-ntreagă până-n zori !
Braţele spre tine-ntind...
Din furtuni, zdrobit pe malul,
Te aştept să te cuprind.
Eu sunt marea, tu mi-eşti vântul,
De m-atingi, valuri-mi răsar...
Când ţi-aud şoptit cuvântul
Din abisul meu tresar !
Mi-eşti Luceafăr, eu sunt Luna,
De te văd, mă prind fiori
Şi oftez de dor într-una,
Noaptea-ntreagă până-n zori !
Tu, mi-eşti focul, eu scânteia,
Sunt în tine, l-adăpost...
Din tăciuni mi-aprinzi femeia,
Îmi dai noimă, în viaţă rost !
Eu sunt vultur şi-mi eşti stâncă,
Poposesc de-am ostenit...
Şi mă-nalţ în zare-adâncă,
M-aciuiesc de-s prigonit !
Sunt şi mare, chiar şi munte...
Eu sunt... TU şi tu eşti... EU
Şi-mi eşti înc-aceea punte,
Peste lumi, spre apogeu,
Ce m-atrage, mă răpeşte,
Mă şi-afundă în dureri,
Uneori, chiar mă răneşte...
Nu-i uşor să schimb păreri !
Şi-ţi tot spun eu lăcrimând,
Că-mi eşti seva din nervuri...
Iar tu-mi zici că eşti flămând,
Cum să pleci, cum să te-nduri ?''
Şi mă-nalţ în zare-adâncă,
M-aciuiesc de-s prigonit !
Sunt şi mare, chiar şi munte...
Eu sunt... TU şi tu eşti... EU
Şi-mi eşti înc-aceea punte,
Peste lumi, spre apogeu,
Ce m-atrage, mă răpeşte,
Mă şi-afundă în dureri,
Uneori, chiar mă răneşte...
Nu-i uşor să schimb păreri !
Şi-ţi tot spun eu lăcrimând,
Că-mi eşti seva din nervuri...
Iar tu-mi zici că eşti flămând,
Cum să pleci, cum să te-nduri ?''
( NORA,
''EU SUNT... TU ŞI TU EŞTI... EU''
3/1/2016)
''EU SUNT... TU ŞI TU EŞTI... EU''
3/1/2016)