de ce... prietena japoneză?

       De ani mulţi, de foarte mulţi ani... am fost atrasă de lumea fascinantă din arhipelagul japonez...
       Am citit tot ce am putut găsi despre viaţa modernă, obişnuită a unui japonez sau a unei japoneze, despre minunata viaţă culturală, despre respectul pentru tradiţii dar şi curiozitatea continuă pentru noutate,  despre zbuciumul acestui popor străbătând istoria ... am vizionat multe filme create de japonezi sau de alţii (fascinaţi de acest popor) ...
       Am reuşit să am şi o mică colecţie: o moneda japoneză (primită cam prin 1993, în Gara de Nord din Bucureşti, de la un băiat japonez cu care am schimbat reciproc monede din ţările noastre !), câteva romane cu actiunea în Japonia, 1 album foto despre Japonia, o carte despre istoria Japoniei, o carte despre cultura japoneză, câteva CD-uri cu filme japoneze ... şi ceea ce contează cel mai mult pentru mine ... posibilitatea recentă de a viziona programul tv ''NHK World''!
       Cunosc puţine cuvinte japoneze ... aşa pentru pură plăcere!
       Am suferit ori de câte ori am auzit de cutremure ... taifunuri ... marile  pagube şi suferinţe provocate de evenimentul trist din 2011 ... 
       Admir pe zi ce trece acest popor educat, admir modul cum ştie să se organizeze ca să depăşească momentele grele ...
       Mă minunez că există aşa ceva pe lume ... 
       Ori de căte ori sunt zbuciumată şi prea afectată de viaţa mea cotidiană, care de atât de multe ori nu se desfăşoară aşa cum ar trebui (oare eu nu sunt ok ? sau societatea/colectivul... din care fac parte este total diferită/diferit de structura mea interioară ?... şi mă fac să sufăr enorm şi să devin din ce în ce mai interiorizată, mai tăcută ... un simplu executant al unor cerinţe de moment pentru a realiza ce trebuie! ) ...  mă gândesc la Japonia sau caut tv ''NHK World'' şi, brusc, uit de toată tristeţea mea şi parcă de când lumea sunt în arhipelagul japonez ...   
  

amintirile adolescenţei din Bucureşti

     Despre adolescenţa lui în Bucureşti, ticuţu mi-a povestit pe parcursul vieţii destul de multe dar trecerea anilor a făcut ca să mai uităm (şi el, şi eu) multe şi să ne amintim acum doar de acestea:

             ...Ca la toate familiile din acea perioadă, războiul al doilea mondial a influenţat şi viaţa familiei lui ticuţu: tatăl lui, Banu, a fost chemat în armată pentru front ... iar acasă mama, Frusina, a rămas cu 7 copiii, de vărste diferite: Drăgan-5 ani, Savu- 7 ani, Stan- 9 ani, Dida -11 ani, Vasile(ticuţu)-13 ani, Culina-15 ani, Costică-17 ani ... Singura sursă de trai: munca câmpului ... ea şi copiii...

             În 1940 ticuţu terminase 7 clase la şcoala din comuna Dorobanţu ...

            Un unchi de la Bucureşti, Lică, din partea mamei Frusina (căsătorit cu o soră a mamei), s-a gândit că ar fi bine pentru ticuţu, Vasile, ca să meargă mai departe cu şcoala, la Bucureşti!

            Dar ca să se susţină la şcoală, şcoală de meserii (timp de 3 ani, echivalentă cu liceul industrial din zilele noastre), ticuţu a trebuit să intre şi ucenic ... la croitorie, pentru a plăti şcoala... în Bucureşti!           

            Şi aşa a ajuns ticuţu să locuiască la dl Popescu, în strada Buzeşti nr.7, unde era casa şi atelierul de croitorie, iar şcoala de meserii era pe Calea Călăraşi... 
            La dl Popescu a locuit şi lucrat, ca ucenic, ticuţu timp de 2 ani.
            Aici a învăţat ticuţu cum să folosească o maşină de cusut, cum să facă lucrurile de început, mărunte, ale croitoriei: festonări ... Şi a mers bine şi cu şcoala de meserii...

           Dna Ecaterina Popescu (soţia dlui Popescu) lucra ca menajeră în casa a două doamne din ''lumea bună'', printesele ... 2 surori .... Dna Ecaterina venea, ca origine, din  Sighişoara, de unde  cunoştea bine familia prinţeselor.

          Cu dna Ecaterina se deschidea pentru ticuţu portita către o lume aparte ... 

          Prinţesele erau vara în Bucureşti, în casa lor din str. Porumbaru nr.8, lângă şoseaua Kisseleff

... şi toamna, plecau la Paris unde aveau o a doua casă...
         Strada Porumbaru era frumoasă: numai vile mari şi frumoase, ale celor din ''lumea bună''...
         Ce făcea ticuţu meu atunci, pe lângă dna Popescu?...Trebuia să o ajute!

         La pregătirile pentru anumite petreceri organizate de aceste prinţese (când erau în Bucureşti) ... Ajuta la curăţenia ce se făcea peste tot, ajuta la cumpărături, ajuta la transportul cumpărăturilor ... În această perioadă dna Popescu mai avea câte o fată, ca ajutor, în toate pregătirile ...

         Printre altele, ticuţu mi-a povestit cum era cu pâinea: veneau prin cartier căruţe cu pâine, se  striga:Pâineaaaaa! şi mergeai să cumperi de la cel care era venit cu pâine de la fabrică....Erau 2 fabrici pe atunci: Grozăveşti şi Gagel (care avea cea mai bună pâine).

         La bucătărie ticuţu doar privea cum se găteau specialităţile de către dna Popescu...

        Ce mai făcea ticuţu: ajuta la transportul tăvilor cu cafele şi altele, până în camera dinaintea salonului de primire al printeselor (de acolo tavile erau luate de persoana stabilită să servească invitaţii)...

         În salon, cele doua prinţese si invitaţii ascultau muzică (la patefon şi radio), dansau, serveau masa, jucau cărţi...

        Când nu erau petreceri, ticuţu o ajuta pe dna Ecaterina la alte activităţi: le servea pe prinţese cu tăvi cu cafele cand se sculau dimineaţa...

        Iarna, ticutu o ajuta pe dna Popescu la alte activităţi: la curăţatul zăpezii de prin curtea casei prinţeselor şi multe alte treburi mărunte ...În lipsa prinţeselor, casa era păzită noaptea de un paznic.

        Asta era prin 1941-1942-1943...

        Dar şcoala de meserii, la care era elev în tot acest timp, a cerut, la un moment dat, ca ticuţu să facă practică şi în atelier mecanic şi aşa a trebuit să plece de la dl. Popescu ...
        Aşa a ajuns la dl. Rizescu care avea şi croitorie (ca să continue să muncească ca ucenic-pentru a plăti şcoala) dar şi atelier mare, pe profil mecanic (pentru a efectua practica cerută de şcoală)... Şi a locuit în str. Dr. Felix, colţ cu bld. Ioan Cuza...Şi a continuat ca elev şi la şcoala de meserii...
        Şcoala a terminat-o în 1943 dar ticuţu a rămas încă un an la atelierul d-lui Rizescu ca într-o practică plătită...în atelierul mecanic: reparatii de pompe şi altele...
        Tot de Bucureşti se leagă amintirile lui ticuţu privind începuturile lui ca utecist (organizatia celor mai tineri membri, în cadrul activităţilor ce ţineau de partidul comunist) !!!!!!!!!!!
        Activişti din partidul comunist îl contactaseră prin toamna lui 1944 şi aşa a ajuns să se formeze ca utecist şi să  participe la şedinţe, la formare de noi membri, la diverse actiuni desfaşurate de comunişti, etc...  

         Timpul liber?Erau plimbările prin Bucureşti! Ce frumoase erau plimbările la pădurea Băneasa, în grădina Cişmigiului ...

        Cu prieteni mai mari, mergea la cursele cu cai la hipodromul Băneasa (unde a şi pariat pe cai dar fără mari câştiguri!) ...      
        Mergea la cinematograful Volta Buzeşti sau la cinematograful Marconi din Griviţa ... Rulau filme bune dar atracţia era dată de ... trupele de revistă (erau dansatoare care creau atmosferă plăcută până să înceapă filmul) ... Deci mergea pentru fete!!!
        Atunci a cunoscut şi o fată, prezentată de un prieten al lui, Ion Stochiţă...
        S-a înscris şi la şcoala de dans unde mergea de 2-3 ori pe săptămână: învăţa tangouri, valsuri câte 2 ore pe zi...
        Sâmbăta şi duminica mergea să mănânce la cantina patronată de dna Maria Antonescu, soţia generalului Antonescu, cantină cu mâncare bună şi multă, la preţuri convenabile...
        Amintiri frumoase ... pentru un adolescent de 15-16 ani!  
        Asta a fost până în toamna anului 1946, când ticuţu a trebuit să plece la ţară, la Dorobanţu, la propunerea care i se făcuse de către activiştii de partid de a activa la organizatia judeteană Călaraşi ...
        În acelaşi an, ticuţu şi-a cumpărat şi o maşină de cusut, de la dl Lăzărescu, ce locuia în bld. Magheru, tot în Bucureşti, şi avea atelier cu multe maşini de cusut ...
        Maşina aceasta ... îl va ajuta pe ticuţu să nu uite ce a învăţat la Bucureşti!!!