CÂTEVA ZILE DIN VIAŢA LUI THEODORE
(http://revistanautilus.ro/dictionar-sf/honga-radu-1953-1997/ )
ÎNTOARCEREA
Domnul Theodore s-a întors pe Terra datorită norocului. După şase luni de muncă (timp în care a învârtit la roata de care vă povesteam), armata ueni planete vecine căreia îi dispăruseră de curând doi cosmonauţi de seamă, debarcă pe Epsilon. După câteva zile de lupte, armata de pe Epsilon fu înfrântă şi miile de sclavi ce munceau din greu în subsolul ei, descoperiţi în subterane şi eliberaţi. Abia acum Theodore reuşi să-i găsească pe ceilalţi misionari de pe Terra, în căutarea cărora plecase.
Plecară toţi spre Pământ. Cum nimeni n-o mai spera, întoarcerea celor trei misionari şi a lui Theodore, a pricinuit o bucurie planetară greu de descris. Pot să vă spun că însuşi Arthur, care între timp ieşise la pensie, a venit special să-i mulţumească lui Theodore pentru eroismul de care dăduse dovadă. Cine ştia că Theodore muncise ca necalificat alături de creaturi de toate speciile şi că nici prin cap nu-i dăduse să-i caute pe ceilalţi ?
În consecinţă, oficialii îi decorară (lui Theodore îi dădură o medalie în plus şi banii pe care îi promiseseră la plecare), apoi îi lăsară pe mâna medicilor.
Într-adevăr, toţi aveau mare nevoie de tratament. Pe Theodore îl puseră la o cură de îngrăşare deoarece arăta ca o fantomă bolnavă, iar ceilalţi au încăput pe mâna psihiatrilor.
Din punct de vedere fizic arătau bine, munca le priise dar erau niţel cam ciudaţi. Încă de la sosire ceruseră insistent să fie angajaţi ca săpători în subteran. Nu voiau orice fel de săpături - dacă stau să mă gândesc, orice grădinar îşi sapă grădina - ci săpături din cele mai grele. Oficialii îi îmbrăţişau, iar ei cereau să li se aducă neîntârziat sape şi lopeţi); timpul nu aşteaptă. ''Cine nu sapă, nu mănâncă !'', ziceau ei. Calmantele cu care s-au hrănit timp de două săptămâni i-au mai liniştit dar nu atât cât sperau medicii. După ieşirea din carantină, doi dintre ei s-au angajat imediat la o mină care, în cazuri mai dificile, folosea încă oameni în locul utilajelor grele, iar al treilea care nu era însurat, plecă la ţară cu Theodore. Ideea de a-l însoţi fusese a lui Theodore. Se simţea prea bătrân şi prea obosit ca să se mai poată ocupa singur de întreţinerea fermei, şi, în acest caz, prezenţa lui George era binevenită. Şi mai ales pofta de muncă a acestuia.
Cum ajunseră la fermă, Theodore avu un şoc. Nu mai cunoştea nimic din ceea ce lăsase acolo. Casa arăta de parcă fusese părăsită de un secol, gardul căzuse, iepurilor li se rupseseră arcurile şi stăteau înţepeniţi, pompa de lapte ruginise.
Când plecase, Theodore lăsase ferma în grija agenţiei de la care o închiriase, dar funcţionarii, auzind că nu se va mai întoarce, o lăsaseră în paragină. Cine mai cumpără astăzi vile la ţară ?
Aşa că Theodore, în loc să se odihnească, fu nevoit să se pună pe lucru. Mai întâi strânse toţi iepuraşii şi încercă să-i repare. George îl urmărea cu atenţie cum desface arcurile ruginite şi rupte.
-Şefule, îi spuse într-un târziu, mă laşi pe mine ?
Theodore se gândi că e bine să vadă de ce-i în stare.
-Bine, George, repară-i tu şi mă ocup eu de pompă.
George îşi frecă bucuros mâinile, apoi, privi în jur de parcă ar fi căutat ceva.
-Un târnăcop nu ai ?
Theodore îl privi mirat.
-Ce să faci cu el ?
-Ha ? Cum ce să fac ? Să repar iepuraşii !
-Cu târnăcopul ? Nu cred că-i cea mai potrivită unealtă pentru o treabă ca asta !
-Atunci o sapă, ceva... Mi-e teamă că-mi prind degetele în arcurile astea, nu mă pricep aşa bine.
-Văd, zise Theodore. Lasă-i că-i strici mai rău ! Du-te şi îndreaptă gardul.
După vreo zece minute, George se întoarse.
-Şefule, cred că gardul nu mai e bun. Am o idee. Ce-ar fi să-l înlocuim ?
-N-ar fi rău da' trebuie să facem comandă la oraş pentru plăci de plastic, şi e tare complicat.
-Aşa spuneam şi eu, se repezi George. Îl înlocuim cu un şanţ plin cu apă. Îl sap eu. În două zile îl fac de patru metri lăţime şi patru sute lungime. Şi de nu ţi-o place...
Theodore îşi aduse aminte de ideea fixă cu care veniseră cei trei - săpători de anvergură universală - şi-l apucă tremuratul când se gândi ce ar fi fost în stare să-i facă din fermă.
-Nu, nu, lasă în cazul ăsta mai bine îl oprim pe cel vechi.
George mai făcu o încercare. Se simţea inutil.
-Şi eu ce să fac ? Dumneata repari şi eu să mă uit ? Lasă-mă să fac un canal, un tranşeu, o groapă cât de mică.
-Nu faci nimic, se enervă Theodore. Ce, vrei să-mi distrugi grădina ? Asta e o fermă, nu poligon !
George se uită dezamăgit în jur. Observă un răzor pe care nu creştea nimic.
-Mormântul ăsta al cui e ? Cine-i îngropat acolo ?
Theodore lăsă pompa şi privi în direcţia în carea arătase George.
-Acela este un răzor pe care ar trebui să crească ceva. Ia te uită ! Îmi faci grădina cimitir ? Du-te şi lasă-mă să lucrez. Vezi dacă mai sunt păsărele în spatele casei.
După puţin timp, Theodore se auzi strigat.
-Şefule, sunt moarte toate ! Eu propun să le îngropăm. Sap eu o groapă de şase metri adâncime şi patru lă...
-Atât îţi trebuie !- urlă Theodore. Te trimit imediat la oraş. Tu ştii cât costă astăzi o pasăre împăiată ! Şi într-o groapă aşa cum ai spus tu, intrăm şi noi. Nemaipomenit ! Pentru cinci păsărele să sapi şase metri ! Ia stai aşa, că tot eşti pornit să sapi !
Îşi aduse aminte că nu mai funcţiona vaca.
-Vino încoace ! Sapi de aici şi până aici, spuse, arătându-i o porţiune cam de trei sau patru metri, de la pompă spre gard. Când ajungi la conductă, mă anunţi.
George puse mâna pe târnăcopul uriaş pe care-l aduse Theodore din magazie şi se puse vesel pe treabă.
Theodore intră în casă să pregătească ceva de mâncare. După vreo două ore ieşi să-l cheme pe George la masă. Când văzu cum arată curtea, îşi duse mâna la inimă şi se rezemă sfârşit de tocul uşii.
George trecuse de mult de gard (pe sub el) şi acum săpa câmpul din faţa casei. Urletul de dinozaur flămând plecat la vânătoare, pe care-l scoase Theodore, îl trezi din stare de beatitudine pe care i-o dădea săpatul. O luă la fugă.
Cu greu reuşi Theodore să-l facă să se întoarcă, promiţându-i solemn, pe cuvântul său de astronaut, că n-o să-i facă nimic.
-Voiam să văd unde duce conducta... se scuză el.
''E clar, dacă-i mai dădeam timp, ajungea în oraş'' mormăi Theodore. ''Aşa-mi trebuie. De ajutoare aveam nevoie, ajutor am găsit !''
George făcuse totuşi o treabă bună deoarece conducta era spartă departe, afară, pe câmp, acolo unde tocmai se oprise din săpat. Vrând-nevrând, Theodore îl iertă.
O săptămână încheiată au muncit de dimineaţă până seara târziu, dar în final, munca le-a fost pe deplin răsplătită.
În a opta zi de la întoarcerea de pe Epsilon, Theodore îşi inspectă toată ferma şi se declară mulţumit. Toate erau puse la punct.
Iepuraşii ţopăiau vioi pe arcurile bine unse, care nu mai scârţâiau, mierla împăiată de pe ramul numărul doi tocmai începuse să ciripească o arie de privighetoare, iar zefirul artificial aducea miros reavăn de pământ proaspăt săpat, de la gropile pe care le făcuse George.
Theodore trase de manetă şi vaca îi umplu paharul cu lapte, scoţând în acelaşi timp un muget înduioşător.
Bău delicioasa licoare alb-albăstruie cu 2 % grăsimi (aşa îi recomandase medicul, din cauza vârstei) şi, cu mâna pe pompă, se jură să nu mai părăsească Pământul, orice ar fi.
(RADU HONGA, ''CÂTEVA ZILE DIN VIAŢA LUI THEODORE'')
... deci dacă este sâmbătă - am decis eu asta, cu drag ! -, prinde bine câte o porţie mică de literatură SF (din colecţia de reviste, cărţi şi almanahuri SF - ce o am prin bibliotecă, scrise de specialiştii domeniului în decursul timpului...) !
... sper că a fost o lectură plăcută !
sursa desenului - rândunica:
