jurnalul (29)

Astăzi (data/ora)... sâmbătă 18 ianuarie, ora 19.52
Afară ...  nu mai ştiu ce anotimp este (deşi frumoşii ghiocei ce-i am în grădina din faţa casei spun că ar fi primăvară...) ... ziua începe cu ceaţă deasă, apoi se ridică ceaţa dar rămâne o vreme mohorâtă ... seara, când execut turul în spatele casei ca să închid coşul sobei (nu se poate fără foc - chiar cu soba fierbinte, în casă parcă se simte umezeala de afară), respir cu plăcere un aer de primăvară foarte plăcut şi gândurile ce mă cuprind, brusc, mă pun în alertă - parcă nu mai percep bine situaţia (în casă am făcut focul, afară noaptea e plăcută...) !!! 

Mă gândesc ...  că este atâta schimbare în ... toate: vreme, relaţii între oameni (unii devin brusc prieteni din duşmani, alţii devin brusc duşmani din prieteni) ... ziua trecută am primit telefoane neaşteptate de la 2 familii ce fac parte din arborele genealogic al lui ticuţu (şi despre care nu mai ştiam demult nimic...) - evenimente ce sunt strâns legate de menţinerea apropierii noastre sufleteşti de o persoană dragă nouă din arborele genealogic al mămicuţei mele ... 

Am putea să învăţăm ...  multe, mai ales din evenimentele triste de care auzim aproape zi după zi ... dar puţine persoane analizează substratul unor astfel de întâmplări - darămite să ia aminte!
Sunt recunoscătoare ... ca în fiecare zi, Bunului Dumnezeu!

In bucătărie ...  s-a terminat orice activitate! toţi suntem adunaţi în celălalt mare spaţiu al aripei de sud a casei: ticuţu cu ochii în televizor, foarte atent, să nu scape vreun jucător vreo minge spre el, că are ochelarii cu lentile mai fumurii; mami e deja în sectorul 'somn'; iar eu scriu jurnalul - în timp ce ticuţu mai mă spionează cu câte o întrebare de genul:''ce scrii'?' ''unde scrii?'' ... căţeii dorm ... (pardon! Puiu doarme dus, dar Leu doarme cu grijă, vigilent - e runda lui de pază - adică mai doarme, mai latră din patul lui cald - ca să se sperie ''duşmanul'' - şi câte o dată mai iese afară ca să facă o inspecţie a terenului şi ... un pişu ... am văzut că trebuie să pună semne de acest fel amândoi căţeii peste tot, după lungi analize olfactive ...)
Sunt îmbrăcată ...  tot adecvat frigului ...

Caut să citesc ...  în continuare câte ceva din anumite cărţi din bibliotecă ... deja cam deranjez spaţiul locuibil pentru că am tot cărat după mine mai multe cărţi (oscilez mult în dorinţele de lectură...) ...
Aştept (sper) ... desfăşurarea zilei de mâine, mami va merge la târgul de săptămână (am scris vreodată despre acest tărg ? - poate voi povesti mai pe larg evoluţia lui ...) şi cred că va veni cu tolba plină de ştiri (a cam rămas în urmă cu acest sector...) fiind izolată de vremea neplăcută - şi ei îi este teamă de influenţa negativă a ceţii asupra respiraţiei sale !!!  

De meşterit ...  sunt cam leneşă ... nu mai am lemne de spart, nu pot să sap în grădină (că e noroios totul), cu gătitul nu mă ocup, merg doar la cumpărături şi la tv (filme)!!! şi mai am deja şi 2 volume mari pe care încerc să le finalizez (adun: lipesc sau rescriu tot ce am adunat de ani de zile, în ordine alfabetică) cu reţete (unul cu dulciuri, altul cu mâncăruri)  ...  
Ascult ... meciul la tv-ul lui ticuţu - nu am ce face (până termin jurnalul...)...

In casă ...  e bine ! cam aglomerat - fiecare şi-a adus (în această aripă încălzită a casei...) tot ce a avut de protejat în această perioadă a anului ... şi periodic ne ceartă mami (când se împiedică de ele...)! 

Unul dintre lucrurile mele preferate ... să am grijă de sănătatea membrilor familiei, adică ca o ''cloţă'' (aşa zic oltenii) ''cotcodăcesc'' şi mă zbucium când un membru al clanului nu se simte bine, pe moment - apelând la multidiversitatea cunoştinţelor mele (?!)...
Sfârșitul săptămânii ... aştept (împreună cu ticuţu) noutăţile pe care le va aduce mami de la târgul de săptămână! 
Aici vă prezint ... o frumuseţe japoneză:

despre ...paravan

...am dorit să scriu despre ... paravan, un obiect atât de prezent în istoria caselor japoneze !!!
...ce am găsit ? 
...am găsit două tipuri de paravan: paravanul shoji (din hartie de orez translucidă, ce delimitează spatiile interioare din casă,  ţin loc de ferestre ...) 

şi paravanul clasic, bogat împodobit în desene sau stilizate:
http://www.manga.cz/gallery/7513/Kopie_-_k1.jpg
http://www.prodamy.cz/img/paravan3.jpg
http://www.uredidom.com/Portals/0/Interijeri/paravan_1.jpg
... potrivit uzanţei japoneze, femeile nu-şi dezvăluiau faţa şi de aceea vorbeau cu străinii din spatele unui paravan...
...desenele de pe paravane erau atât de frumoase!!!
...puteau fi picturi cu femei frumoase...

...puteau fi desene frumoase ...

...puteau fi peisaje frumoase ...

...puteau fi diverse desene frumos colorate ...

gânduri despre...istorie

''...Oamenii numesc istorie 'amintirea întâmplărilor trecute', adică 'lucrurile moarte'. Aceasta e o mare greşeală. Istoria există şi acţionează înăuntrul nostru. Ceea ce a stârnit plânsul şi râsul celor din ... vechime se află la temelia lacrimilor şi zâmbetelor noastre ceea ce reflectă întregul lanţ, verigă cu verigă. Nicicând nu există capăt: întotdeauna e o creştere ce sfidează cuţitul de disecţie al cronologiei...''
             (OKAKURA KAKUZO-WIKIPEDIA )

fântâna cu ape de dor...

...''fântâna cu ape de dor
    ne aşteaptă.
    fântâna cu ore târzii, 
    dintr-o noapte
    pe care cu lungi amintiri
    o păstrăm, amândoi.
    ţi-am atins buzele
    şi părul neasemuit de albastru-- 
    o noapte din vis
    ori un vis dintr-o noapte--
    lumina ce se-odihnea
    pe mâinile tale,
    făcând brăţări şi inele
    pe care ţi le dăruiam,
    unindu-ne prin ele.''
                    (nu cunosc autorul...)

despre ... kendama

...am aflat, cu întâziere, despre un joc popular în Japonia şi nu numai aici (pe Youtube există multe postări)...
...iată jucăria numită kendama:  

         
...există asociaţii/cluburi dedicate acestui joc...
...au petreceri in grup unde se delectează cu acest joc, cu întreceri denumite: dama jim !
...există adevărate campionate anuale, cu premii mari ...
...pe Youtube am găsit filmări privind întreceri în mulţi ani...am ales filmuleţul denumit ''Kendama USA Japan Tour 2012'' având şi imagini frumoase din Japonia...

seara sonetelor italiene...

... e o oră din seară, e târziu...afară e ceaţă deasă...rămasă cu gândul la lecturile din timpurile trecute, la cărţile privite cu drag în biblioteca personală încercând să-mi împrospătez memoria cu titlurile corecte ale unor cărţi - pentru leapşa despre cărţi - ...aşa am ajuns să frunzăresc iar două volume de sonete italiene, scrise în Evul Mediu şi Renaştere, traduse cândva demult şi adunate într-o colecţie la ''biblioteca pentru toţi'', editura 'Minerva'', de către C.D.Zeletin (C.D.ZELETIN-WIKIPEDIA)... 
...nu ştiu dacă sunt reprezentative alegerile mele... transcriu aici câteva: 

''Un dor venit din inimă-i iubirea,

  Dintr-o îmbelşugare în plăcere,

  Şi naşterea i-o dă întâi privirea,

  Iar inima-i dă hrană şi putere.

  Apare uneori îndrăgostirea

  Şi fără a vedea ce pieptul cere;

  Amorul însă, care-aprinde firea,

  Întotdeauna naşte prin vedere.

  Fiindcă ochii, inimii i-arată

  Şi lucrul bun şi lucrul rău, cum firii

  I-a stat în voie a-l croi anume.

  Iar inima primind, dintru o dată

  Dor iscă pentru darur'le privirii:

  Iubirea asta e regină-n lume.''

       (''Un dor venit din inimă-i iubirea''-Iacopo da Lentini)

''Aş vrea să lepăd lumea, să mă dărui

  Lui Dumnezeu, să uit ce-i vanitatea,

  Căci văd urcând din mintea fiecărui,

  Sminteala, josnicia, falsitatea.

  Se stinge-nţelepciunea şi-adevăru-i

  Că piere harul, piere bunătatea,

  De-aceea n-aş vrea soţ şi-averi, ci stărui

  S-aleg, prin voia mea, singurătatea...

  Văzând cum omul rău-şi ia podoabă,

  Fac cale-ntoarsă, dispreţuitoare,

  Şi viu lui Dumnezeu căzându-i roabă.

  Şi sunt din ce în ce mai gânditoare,

  Căci tata dintru Crist mâ-ntoarce-n grabă:

  Mă-ntreb cui vrea să-i fiu soaţă, oare...''

       (''Aş vrea să lepăd lumea, să mă dărui''-Desăvârşita domniţă florentină)

''Când omul e urcat de-a sorţii roată

  Să nu se bucure de înălţare,

  Fiinde-atunci când viaţa-i raze toată

  Întoarce spiţele spre-ntunecare.

  Atât de mândre pajişti nu-s să poată

  Cu flori să-ndemne vara spre cruţare.

  Natura-n veci o pildă-o să ne scoată:

  Cu cât te urci, cu-atâta cazi mai tare.

  Nu-i bine de acela ce ascultă

  În veselii speranţa, măreţia:

  E-un chin când bucuria stă să moară;

  Ci umilinţă-i trebuie mai multă:

  Vrea fericire—lepede măndria,

  Căci orice deal şi urcă şi coboară.''

(''Când omul e urcat de-a sorţii roată''-Bonagiunta da Lucca)

''Aduceţi flori, aduceţi trandafiri

  Şi daţi-mi crini cu mâinile-amândouă!

  Voi toţi, ce-mi ştiţi a lacrimi grea rouă,

  Veniţi, luaţi din rodul mulţumirii!

  Se potrivesc şi zilei cât şi firii...

  Vreau albe flori, flori roşii vreau să plouă!

  Răsfrângă locul veselia-mi nouă,

  Împrăştiaţi miresmele iubirii!

  Azi mi-a dat pace şi mi-a dat iertare

  Vrăjmaşa dulce! Mi-a dat slobozire,

  Ea, ce se laudă cu mila! Fie!

  Învăpăierea mea să nu vă mire,

  Dar e-o minune mult, cu mult mai mare

  Că pieptu-mi nu s-a spart de bucurie!

(''Aduceţi flori, aduceţi trandafirii''-Matteo Maria Boiardo)

''Izvorul rece unda-nfiorează

  Şi ierburi moi jur-mprejur se-ndoaie.

  Platani şi frasini, sălcii – verde ploaie --

  Lui Phoebus îi alungă crunta rază.

  Zefiru-abia, abia de ţine trează

  Cea mai uşoară frunză din zăvoaie,

  Când creştetul tăriei cu văpaie

  Solară scaldă câmpul în amiază.

  O, staţi! Nu-i rău, voi, nimfe călătoare,

  Dacă-n smaraldul umed vă veţi pierde:

  De drum sunteţi trudite, şi de soare!

  Vă veţi reface-n somn de oboseală

  Văpăile stingând în umbra verde

  Şi-n apă, marea sete şi sfârşeală.

(''Izvorul rece unda-nfiorează''-Luigi Tansillo)

''Prietenoasă, dulce locuinţă,

  De câte ori îţi părăsesc altarul,

  Revin, căci tu mă chemi din larg ca farul,

  Tu, al durerii prieten de credinţă!

  Aici mi-s ochii uzi de suferinţă,

  Aici mă vaiet şi îmi strig amarul,

  Aici îşi află zbuciumul cuibarul

  Descris pe mii de foi cu sârguinţă...

  Aici revărs suspine arzătoare,

  Aici drept hrană inima cunoaşte

  Doar chin şi lacrimi şi frământare.

  Refugiu unde pacea doru-mi ştie

  Şi unde suferinţa mea renaşte:

  N-o să te părăsesc o veşnicie!''

(''Prietenoasă, dulce locuinţă ''-Domenico Venier)

''O carte uriaşă e natura

  În care marea Minte şi-a scris gândul,

  Un templu unde vii statui, de-a rândul,

  Îi reprezintă felurit figura,

  Ca arta să-i vedem şi-nvăţătura

  De-a cârmui, lăuntrul creştinându-l

  Ca legea s-o înfăptuim aflându-l

  Pe Dumnezeu ce-şi are-n tot făptura...

  Dar noi, lipiţi de cărţi şi temple moarte

  Vieţii copiind greşit tiparul,

  Uităm modelul mare şi-nţeleptul...

  Torturi, dureri, desputelor deşarte,

  Să ne-arătaţi greşelilor hotarul!

  O, haidem către Dumnezeu de-a dreptul!''

(''O carte uriaşă e natura''-Tommaso Campanella)

Leapşa despre cărţi

               Leapşa despre cărţi

Am primit de la Niko ( Niko's blog ) această leapşă despre cărţi ...

Prima amintire cu mine citind:

Cred că m-am născut cu o mare 'foame' de cărţi...în viaţa mea nu a existat şi nu există ceva care să depăşească dragostea mea de cărţi!!! de mică, chiar dacă nu aveam noţiuni despre citit, eram cu o carte în braţe...nu mă părăsea nicăieri...iar mai târziu, crescând şi neavand cărţi în familie, am invadat bibliotecile vecinilor, apoi ale şcolilor urmate şi cele orăşeneşti...iar mai tarziu, on-line...

Prima carte pe care am citit-o şi recitit-o:

Neavand o anumită ordine sau tematică sau îndrumare în lecturile mele, mi-e greu sa scriu care a fost cea dintâi carte citită şi recitită...dar sigur au fost poveştile-basmele...cand am crescut, văzând cât de multe cărţi există în lume iar timpul neajungându-mi, citeam mai multe cărţi în funcţie de starea emoţională a orelor...sunt atât de multe cărţi citite şi răscitite de 'n' ori, încât le-am pierdut noţiunea clară...începând de la Maxim Gorki (''Mama''), Mihail Sadoveanu (''Creanga de aur''), Jack London (''Colţ Alb''), Mark Twain (''Prinţ şi cerşetor'', ''Aventurile lui Huckleberry Finn'', ''Aventurile lui Tom Sawyer''), Nicuta Tanase (''Muzicuţa cu schimbător''), Jules Verne ( ''Douăzeci de mii de leghe sub mari''), Vahtang Ananian (''Captivi în defileul panterei'')... colecţiile: 'Povesti nemuritoare, O mie de nopti ...

O carte pe care fiecare copil ar trebui să o citească:

Cărţi de recomandat ar fi multe...Pot să scriu liniştită:' 'Cireşarii'' de Constantin Chirita şi ''Extraordinarele peripeţii ale lui Scatiu şi prietenului său, Babuşcă'' de Petre Luscalov ...

Locul meu preferat de citit:

Cât mai izolată de cei din jur... dar dacă nu e posibil- citesc oriunde, numai să fiu lăsată în pace...

Accesorii obligatorii la îndemână:

O copertă care să protejeze cartea şi un semn de carte dar adeseori o simplă hârtie, frumos împăturită...Adesea, când am avut o carte mai deosebită, am avut la îndemână un caiet cât mai gros, unde am scris fie câteva rânduri sau chiar cartea în întregime, zeci de pagini...

Numărul cărţilor de pe lista mea viitoare:

Am avut listă de lecturi doar la şcoală în ciclul ''lecturilor obligatorii''...Citesc ceea ce imi place pe moment...

Ultima carte pe care am primit-o sau am cumpărat-o:

Am avut de curând o frumoasă surpriza-gest şi anume: ''Arta simplităţii'' de Dominique Loreau ...

O carte care mi-a schimbat viaţa într-un fel:

Pot spune cu drag şi multă emoţie că întâlnirea (de la vârste diferite) cu scrierile lui Mircea Eliade (''Adolescentul miop''), apoi mult mai tărziu Nicolae Steinhardt (''Jurnalul fericirii'') şi de asemenea scrierile lui Edgar Cayce ...

O carte care îmi place, dar care pare să nu placă nimănui:

Nu pot să cred că există carte care să nu placă...

O carte care nu-mi place, dar pe care toată lumea pare să o iubească:

Nu am purtat discuţii pe această temă.

O carte care mă intimidează:

James Joyce : ''Ulysses''...

Trei dintre scriitorii mei preferaţi:

E greu să vorbesc doar despre trei...Cu speranţa că ceilalţi scriitori nu se vor supăra că nu-i amintesc, am să scriu: Mircea Eliade , Honore de Balzac , Thomas Mann ...

Provocarea o dau mai departe, cu drag, prietenelor mele ghemuletulincalcit si Dani (jurnal de gradina )!

artista tinereţii mele...

...cu multă emoţie...
...sau momentele de azi au venit cu o încărcătură emoţională atât de specială...
...am vizionat o emisiune dedicată unei mari artiste a plaiurilor româneşti: Margareta Pâslaru 
( margareta paslaru.wikipedia  )!!!
...şi mi-am bucurat sufletul cu refrene minunate, cu imagini ce o prezentau pe frumoasa artistă de-a lungul anilor...
...şi brusc, la una din melodii ''Pasările nu mor niciodată'':

 am început să plâng! 
...pe parcursul emisiunii, rând pe rând, cu fiecare melodie, am plutit ca într-o buclă a timpului - pe altă frecvenţă - parcă revăzându-mă în acelaşi timp cu ea, în acele timpuri...
...eram o copilă ce ştiam atât de puţine despre exteriorul ce mă înconjura dar visam foarte mult şi frumos...
...şi visele mele aveau, printre multe alte inspiraţii, şi cântecele minunate ale Margaretei Pâslaru...
...aveam şi o cărticică cu cântecele la modă ...deşi nu aveam cine ştie ce voce ... dar în visele mele mă simţeam bine cântându-i cântecele...  
...am crescut în cântecele ei, în apariţiile ei la tv atât de bine regizate, pregătite atât de artistic!!!  
...acum, după atâta timp, având ceva experienţă acumulată, îmi dau seama că pentru mine a fost şi rămâne ''artista numarul 1 a plaiurilor romaneşti'' - a cărei voce a lansat melodii nemuritoare... 
...frumoasa ei carieră nu a însemnat doar muzică dar acum am încercat să scriu doar despre emoţia acestei zile!!! 
...căutând în Youtube am găsit şi o melodie, atât de tristă dar atât de plină de sensibilitate, ce n-o ştiam: