eu sunt... tu şi tu eşti... eu

... acum câteva minute, am citit minunate versuri - la prietena mea virtuală, doamna Nora (  Anna-Nora Rotaru  )- ce mi se par indicate pentru nopţile acestea plăcute de vară:

''Eu sunt ţărmul, tu mi-eşti valul,
 Braţele spre tine-ntind...
 Din furtuni, zdrobit pe malul,
 Te aştept să te cuprind.
        Eu sunt marea, tu mi-eşti vântul,
        De m-atingi, valuri-mi răsar...
        Când ţi-aud şoptit cuvântul
        Din abisul meu tresar !
 Mi-eşti Luceafăr, eu sunt Luna,
 De te văd, mă prind fiori
 Şi oftez de dor într-una,
 Noaptea-ntreagă până-n zori !
 

        Tu, mi-eşti focul, eu scânteia,
        Sunt în tine, l-adăpost...
        Din tăciuni mi-aprinzi femeia,
        Îmi dai noimă, în viaţă rost !

 Eu sunt vultur şi-mi eşti stâncă,

 Poposesc de-am ostenit...
 Şi mă-nalţ în zare-adâncă,
 M-aciuiesc de-s prigonit !        
        Sunt şi mare, chiar şi munte...
        Eu sunt... TU şi tu eşti... EU
        Şi-mi eşti înc-aceea punte,
        Peste lumi, spre apogeu,
 Ce m-atrage, mă răpeşte,
 Mă şi-afundă în dureri,
 Uneori, chiar mă răneşte...
 Nu-i uşor să schimb păreri !
        Şi-ţi tot spun eu lăcrimând,
        Că-mi eşti seva din nervuri...
        Iar tu-mi zici că eşti flămând,
        Cum să pleci, cum să te-nduri ?''

         ( NORA,
           ''EU SUNT... TU ŞI TU EŞTI... EU'' 
           3/1/2016)