lăcaşul tăcerilor mele...

... este duminică... după ora 12 a venit şi pe la noi PLOAIA !!!
... am citit câteva versuri minunat scrise de prietena mea virtuală, doamna Nora (Anna-Nora Rotaru):

''În tăcerile albe, înmărmurite, de cleştar,
 Şoptesc vraja cuvintelor sacre, nespuse
 Şi sub lumina pală a lumânărilor pe-altar,
 Îmi las gândurile îngenunchiate şi supuse !
                        Mă plec şi eu cu ele, deschizând firide,
                        Ascunse-n adâncul sufletului, sub cheie,
                        Numărând firele nisipului-n clepsidre,
                        Le azvârl în flăcări şi prinzând scânteie,
Voi aprinde cărbunele vieţii, aproape stins,
Cu trăirile arse, ca vechi ruine de cetate,
Suflând în spuza sufletului, de dor încins,
Poate-or reînvia speranţe, pe undeva uitate....
                        Să-mi pot deschide geamul ermetic închis,
                        În lăcaşul cu pereţii umezi, mucegai şi frig...
                        Înlăuntru să m-astepte, mult visatul Paradis,
                        Să mă pierd în el, să mă regăsesc când strig !
Bucăţi de suflet, răvăşite, să le-adun în pripă,
Să uit de anii fără tine, atât de goi, sihaştri...
S-adun nisipul în clepsidră, ce-oi aduna pe-aripă
Până m-oi reîntoarce, la locul meu-ntre aştri !''

         (ANA NORA ROTARU, ''LĂCAŞUL TĂCERILOR MELE'')