gânduri ...

... vizitând blogul unei prietene, am scris câteva rânduri ...
... între timp, m-am gândit că ar fi bine să aştern şi aici, acele mici rânduri ...
... despre mulţumire sau nemulţumire în viaţă ... (prietena mea le unea pe toate într-un cuvânt: "criza" ...)
... nu ştiu dacă există o reţetă ... eu încerc să realizez bine clipa pe care o am, adică: am de lucrat ceva, mă organizez rapid ca să realizez cât mai repede şi corect activitatea, nu mă gândesc la mine (dacă mi-e uşor sau nu...) , iar la final mă bucur de lucrul realizat (dacă vin vorbe bune şi din altă parte este super, dacă nu-ok!) ... îmi place să fiu activă ... nu-mi plac timpii morţi, să "vegetez" ...
... când am momente grele (de "criză") , nu ştiu cum se întâmplă, dar întâlnesc pe cineva mult mai necăjit în acele momente şi, din bunătate, mă mobilizez să gândesc corect pentru el ca să-l ajut cu un sfat bun - şi astfel  trece "durerea mea"("criza")!
... personal, am descoperit că dacă realizez bine clipa, urmează un ajutor de Sus pentru următoarea, şi tot aşa, mai departe!!! grijile (= teama) eu le consider că nu sunt de la Bunul Dumnezeu ... când am tendinţa de a avea gânduri mai "negre", mă salvează rugăciunea "Tatăl Nostru"...
... şi poate, asta fiind moştenire de la mami, am o stare de atemporalitate (foarte greu ţin socoteala zilelor, datelor ...), parcă sunt veşnic un copil ...
... mă bucur de ciripitul unei vrăbiuţe, admir un fluture când zboară cu aripile atât de frumoase şi fragile, miros o floare ... îmi plac fructele în pom ... îmi place să am pomi mulţi, să am unde să stau la umbră în grădină ...
... acum câteva zile, am avut prima masă, direct la iarbă verde ... mami pregătea pentru la iarnă, la foc-la "pirostrie", în grădină, roşiile culese ... am mers cu micul dejun acolo pe iarba verde, am stat amândouă, pe o pernă lungă, pe iarba puţin umedă de dimineaţă şi am mâncat liniştite ... "liniştit" este mult spus - Leu şi Puiu veneau din moment în moment să mai le dăm şi lor câte ceva bun de la noi ... dar ce plăcută masă am avut!
... iar acum, când scriu, este noaptea târziu şi afară este un cer minunat, plin de stele mai mici sau mai mari ... greierii cântă ... tăticu vede un meci, la tv, ca în zilele lui bune ...undeva un căţel latră ... (Leu este pe terasă - este în rondul de pază, noaptea, peste tot ! Puiu doarme la el acasă, în curtea casei lui, şi-a făcut o gropiţă - din greu, cu unghiuliţele lui - mai adâncă unde stă cu corpul iar capul este mai sus ... doarme lat! - rondul lui este mâine, la ziuă, intră în schimb la ora 5,00 şi atunci se suie pe nişte lemne, şi priveşte direct spre zona unde dormim, şi o strigă pe mami ca să-i dea ceva de mâncare) .
... mi-e dragă această viaţă simplă!!!

jurnalul ... porumbului ...(2)

... azi dimineata, am atacat si ultimele zone din gradini, pe unde mai erau porumbi ...
... cu manusi, bineinteles - desi acum "bubica" de la degetul aratator ma va deranja mult timp de acum incolo!
... si iar mamicuta, inaintasa, a taiat stiuletii buni ...   si am taiat cu toporisca, cocean dupa cocean, si transpiratia curgea pe mine de cald ... am strans frumos cocenii taiati, ordonat, cu varfurile intr-o singura directie, gramezi - gramezi ...
... dar cand am terminat, a venit distractia: transportul lor catre poarta din spatele gradinii mari ... si asa am inceput sa ma "plimb", cu cativa coceni - atat puteam duce in brate fara sa-i mai apropii de gat sau fata (ieri nefiind atenta, m-au "piscat" niste insecte si m-am iritat pe gat, in dreapta...) , prin toata gospodaria, pana la gramezile de ieri!!!
... ca amuzament - ca fara asa ceva nu se poate - Leutu s-a asezat in mijlocul drumului (acesta este obiceiul lor - stau pe unde vor si nu se dau la o parte - trebuie sa-i feresti cand treci) si a trebuit sa am grija, cu cocenii lungi in brate, sa nu il calc sau sa-l lovesc - ca se supara! ...am tot zis "Leutu, la o parte!" dar degeaba ... inevitabilul tot a aparut, la al nu stiu catelea transport, cand, fara sa vreau, l-am atins cu cocenii: Leutu a marait suparat, s-a sculat si a plecat imbufnat!
... cand am terminat, intr-un tarziu, era atat de cald ... m-am racorit cu apa, m-am odihnit putin ... am vorbit cu ticutu despre coceni si l-am intrebat cam cati au fost in total (ca eu m-am laudat pe blog ca au fost 50 de bucati...) si ticu, asa cum il stiu eu tot timpul cu toate numarate, mi-a raspuns mirat "tu nu stii ce ai taiat?" si apoi a zis "vreo 500 de bucati!"
... vai de mine!!!
... de-abia acum, auzind, mi s-a parut enorm ceea ce am taiat ! probabil, ca in focul actiunii, nu mi-am mai dat seama de efortul depus! vorba celor ce spuneau candva "eu muncesc, nu gandesc!"
... am telefonat la o prietena care are vaci multe si am aflat inca ceva pentru ca ea mi-a zis "ridica cocenii, in picioare, pe gard ca se strica, se fac maro ..." si mi-a zis ca are nevoie de coceni dar va veni poate a doua zi ca sa-i ia.
...si deci alta DISTRACTIE: ridicarea cocenilor pe care eu i-am stivuit atat de bine pe jos ... nu va zic ca au fost cei mai chinuiti coceni din lume! sigur ca va imaginati sceneta: cati am reusit sa iau in brate, de jos, pachete-pachete, sa-i duc langa gard si sa-i fac sa stea in picioare, usor rezemati de gard!!! multi nu prea mai vroiau! parca se inmuiasera de caldura! mi-am adus aminte de "Ion" si "blestemul pamantului" si am bodoganit , incinsa de efort, despre lacomia lui ticutu de a face malai si "blestemul porumbului" de acum, parca pentru mine! cu chiu, cu vai - am terminat si aceasta activitate ... i-am admirat cum stateau acum, cuminti, toti, in picioare ... parca de cand lumea erau acolo!!!
... cat m-am luptat eu cu cocenii ca sa-i dresez sa stea in picioare, mami mi-a pregatit pe terasa, locul pentru "cizmarit" stiuletii culesi azi!
... am mancat si am stat putin sa ma odihnesc, in pat...
... apoi a urmat "cizmaritul", partea cea mai distractiva!!! incet - incet, am taiat stiuletii, i-am "dezbracat", foile le-am pus in cosul de nuiele impletit, matasea am depus-o in vasul de langa mine, stiuletele - curat - l-am aruncat in gramada deja existenta de ieri, alaturi ... eu in mijloc, asezata pe scaunel, cu toporisca in mana, am lucrat mai bine, deja obisnuita de parca toata viata mea doar asta am facut!!!
... am avut si public admirativ: mami si ticutu au stat pe langa mine si m-au incurajat ca am facut treaba buna si repede!
... si Puiu a fost pe terasa dar el nu a avut nici de data aceasta nici o treaba cu mine ... l-a interesat doar un loc cat mai la racoare, unde sa doarma, linistit! bineinteles, ca eu l-am "bombardat" cu capete de stiuleti ... dar nu a avut chef de joaca nici azi, fiind atat de cald ... intr-adevar mi s-a parut mult mai cald sau, mai bine zis, aerul mult mai incins si uscat ca ieri !!!
... am asezat la uscat matasea de porumb (cat de drag imi era cand eram mica si mergeam pe la tara noastra, sa impletesc matasea de porumb ca pe niste codite de fetite - era joaca cea mai placuta, nu aveam papusi si ma jucam asa....)
... dar ce bine ca am terminat in final cu PORUMBUL!!!
... prietena mea, cea cu vacile multe,. imi zisese in gluma, la telefon "daca vrei, te iau cu mine, la camp, cand oi culege eu porumbul, ca sa vezi intr-adevar ce este acolo!"
... dar eu nici nu ma gandesc sa mai am vreo intalnire cu porumbul!!! mi-a ajuns!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!

jurnalul ...porumbului...

... am avut 2 zile grele ...
... proba porumbului ...
... ticuţu a dorit să facă mălai ... şi a tot pus porumb prin toate zonele grădinii mari !!!
... ieri, de dimineaţă, m-a chemat mami în grădina mare, a luat o toporişcă şi mi-a arătat cum să tai porumbul (coceanul), cât mai de jos, să nu rămână la suprafaţă nimic ...
... mami a tăiat ştiuleţii buni, iar eu în urma ei, am tăiat cocenii ... şi am tăiat, am dat cu toporişca până am făcut băşică la un deget - am uitat să-mi iau mănuşile ca să îmi protejez pielea neînvăţată cu această avtivitate continuă, ritmică - şi apoi s-a luat şi pielea ...
... dar nu m-am lăsat ... am terminat destul de repede - mami m-a lăudat!
... am strâns frumos cocenii tăiaţi, ordonat, cu vârfurile într-o singură direcţie, grămezi - grămezi ...
... am terminat activitatea prin a grebla tot locul lăsând curat în urma muncii mele de distrugere...
... ticuţu şi micuţa au tot discutat despre: să ţinem sau nu cocenii în curte?! dacă se strâng şobolanii ?! cui să dăm cocenii tăiaţi?! am intervenit şi eu în discuţie - aşa ca să mă găsesc în treabă, pentru că oricum nu eu hotărăsc în materie de ... grădină ... nu s-a stabilit nimic clar ...
... asta a fost prima zi închinată porumbului ...
... a doua zi, dimineaţa, am trecut - conform "indicaţiilor preţioase" ale mămicuţei mele - la următorul sector de porumb ... mămicuţa a cules ştiuleţii buni ... iar eu am luat mănuşile!!! şi am tăiat cu toporişca, cocean după cocean, şi transpiraţia curgea pe mine de cald ... am strâns frumos cocenii tăiaţi, ordonat, cu vârfurile într-o singură direcţie, grămezi - grămezi ...
... am terminat activitatea prin a aduna toţi cocenii tăiaţi, din ambele zile, în alt loc de "adunare" - stabilit mai aproape de poarta din spatele grădinii ... am uitat să spun că s-a hotărât - adică ticuţu a fost cu "veto" - să dăm cocenii, prin poarta din spatele grădinii, unei familii căreia i-am mai dat anul trecut cocenii ...
... nu i-am numărat dar cred că am tăiat vreo 50 de coceni!!! enorm de mult pentru mine!
... a urmat partea cea mai distractivă!!! pe terasă, m-a aşteptat o grămadă mare de ştiuleţi de porumb - cei buni aleşi de mămicuţa - ... mămicuţa a creat o "zonă de lucru" cu un suport din lemn pe care să tai ştiulete la capăt cu toporişca - ca să îmi fie mai uşor să-l "dezbrac" de foi ... ştia că eu şi cu ea nu avem forţa braţelor lui ticuţu pentru a "dezbrăca" porumbul de foi, doar cu mâna goală !!!
... mi-a plăcut ideea ... tot voiam eu să adun - pentru ceai - toată mătasea de porumb!!! dar lui ticuţu nu i-a surâs ideea pentru că nu concepea să umplem terasa de ... foi,  mătase şi boabe ... el lucra - înainte de boala lui - totul în grădină, ordonat, şi în stilul tradiţional "dezbracă" ştiuletele de foi - nu se ajuta de toporişcă - acum zice că i-am stricat şi îi stricam în continuare toporişca lui!!!
... şi, încet - încet, am tăiat cât mai mulţi ştiuleţi, apoi am trecut la "dezbrăcat" ştiuletele de porumb, foile le puneam într-un coş de nuiele împletit, mătasea o depuneam într-un vas lângă mine, ştiuletele - curat - îl strângeam într-o grămadă, alături ... deci trei zone mari de sortare ... eu în mijloc, aşezată pe scăunel, cu toporişca în mâna, cu grămada mare de coceni în faţă, ca 2 oşti mari aflate pe câmpul de bătălie !!! îmi închipui ce imagine hilară!!!
... şi în focul lucrărilor mele, adică bocănelilor mele ca de cizmar, trece mămicuţa - în inspecţie - şi descoperă că nu rupeam moţul de la ştiulete!!! vai ce lucru grav!!! mi-a arătat cum se face! eu, am bodogănit, amărâtă, ca scuză - deşi şi ea ştia asta - că o viaţă întreagă am locuit la bloc şi nu am tăiat ştiuleţii de porumb!!! de unde era să ştiu?!
... şi iar am trecut la bocănelile mele ... încântată de activitatea mea (cred că eram singura încântată!) ... şi mă trezesc cu a doua "soacră" - ticuţu iese din casă, încetişor, curios ca să inspecteze "teatrul luptelor mele" ... adică, i-am spart cimentul terasei ?! fiecare cu cel doare!!!  mulţumit că nu i-am devastat cimentul, tot nu s-a arătat prea mulţumit pentru că am făcut prea mult deranj pe terasă, că el lucra curat, afară în grădină ...
... greu o să mulţumesc cele 2 "soacre" ad-hoc!
... iar am bodogănit, amărâtă, că fac şi eu tot ce pot ca, la FINAL, totul să fie ok!
... ticuţu şi-a dorit mult să aibă o producţie mare, să cureţe porumbul boabe, să meargă la morişca aflată pe uliţa următoare, să facă mălai ... era mândria lui!!! dar dacă s-a îmbolnăvit şi nu-i mai dăm voie să facă nici un efort, e tare necăjit!!! aşa că a intrat în casă şi m-a lăsat pe mine, "nepriceputa", să "cizmăresc" la porumb!!!
... colac peste pupază, mămicuţa mi l-a adus pe terasă şi pe Puiu, ca să îmi ţină de urât ... dar Puiu nu are nici o treabă cu mine, a ronţăit 3 biscuiţi pătraţi şi îşi caută un loc de dormit ... am dat spre el cu un ştiulete, uşor, ca să nu-l lovesc, doar atât cât să mă joc cu el ... s-a uitat, iritat, "este prea cald de joacă!" şi a plecat cât mai departe de mine ... ca să doarmă ... căci era ora de dormit, la prânz, şi ce bine era pentru el, pe terasă, departe de Leu ...
... şi iar am trecut la bocănelile mele, la "cizmărit" ...
... ce este drept, mămicuţa venea periodic şi îmi lua şi îmi golea coşul cu foile de porumb ...
... într-un târziu, am terminat toată treaba, am măturat toată zona pentru a lăsa curat în urmă, am aşezat la uscat mătasea de porumb (eu sunt cu ceaiurile medicinale) ...
... am lăsat într-un colţ, mai ferit, al terasei, porumbul curat ...
... în FINAL, şi ticuţu şi mămicuţa s-au declarat mulţumiţi de activitatea mea!!!
... mămicuţa m-a anunţat (încântată că "face treabă bună cu mine") că mâine urmează să mai curăţăm şi restul de zone cu porumb (pe care le lăsase pentru mai târziu) ...
... deci ... ca într-un serial- foileton ... mâine iar de la capăt toată activitatea: tăiat, depozitat, "cizmărit"...
... norocul meu că îmi place ceea ce fac! mă doare fizic corpul dar trebuie să învăţ de toate, să acumulez informaţii despre viaţa la ţară ... ştiu atât de puţine şi un pic ... "după ureche"!

jurnalul (7)

Pentru astăzi (data/ora)... 27.07.2013, ora 22.59

Afară... s-a aşternut noaptea ... e plăcut ... am udat tot ce am putut ... mi-e dragă fiecare plantă, copăcel ... şi simt cum fiecare aşteaptă de la mine un strop de apă ca să poată rezista ... răsplata este acum: vine un aer plăcut, parfumat de REGINA NOPŢII ... iar în grădina mare, este chiar răcoare ... acolo îi simt puternici pe pomii cei mari deşi săracii nu au primit tot timpul apă de la mine dar cred că sunt mulţumiţi că populaţia măruntă (roşii, ardei, căpşuni, leuştean, fasole, vinete, flori ...) şi-au primit "porţia" şi îi au tovarăşi - mici dar mulţi - de discuţii ...    

Mă gândesc … că mâine va fi o zi dedicată înfrumuseţării: eu şi mami ne vom tunde şi vopsi (roşcat-acaju - puţin ... "vulpiţe") ... am cam uitat de noi în ultimul timp!!!  

Din locurile de unde învăţăm … aducem şi experimentăm în viaţa noastră de zi cu zi, câte ceva nou ... de exemplu mami a fost mai îndemânatică, a "prins" din zbor tehnica tunsului şi vopsirii şi, ani în şir, a fost coafeza casei ... de când ne-am mutat aici, m-a învăţat şi pe mine ... şi, a sosit ziua (în care cred că a avut emoţii) când am tuns-o şi am vopsit-o prima oară!!! nu ştiu dacă a fost ok dar de atunci, o tund şi o vopsesc ... şi sunt şi frizerul lui ticuţu ... dar la ticuţu este mai simplu - îl tund de îl las cu capul ... "bec"!    

Sunt recunoscătoare pentru ... ziua plăcută pe care ne-a dăruit-o Bunul Dumnezeu (deşi a fost un moment de surpriza - specific numărului zilei 27 - o combinaţie între colaborare şi necunoscut, ciudat, straniu)! ... pentru pepenii galbeni cu care, spre seară, micuţa a tot venit cu braţele (vorba vine! de fapt doar pe dreapta o foloseşte, cealaltă, stânga, este faultată de când şi-a rupt-o acum 4 luni - nu transportă nimic!!! ), din grădina mare, fericită că i-a găsit căutând prin desişul de frunze ...  

Din bucătărie ... nu mai vine, la această ora târzie, aroma preparaţiilor - acum este "sediul biroului" meu ... toată suflarea gospodăriei doarme ... numai eu, bântuită de arta jurnalismului, mă joc la leptop ... 

Sunt îmbrăcată ... ca de obicei, la această oră, când este posibil să sosească moş Ene pe la gene oricând şi nu aş vrea să mă găsească nepregătită: maieu dantelat şi pantalon subţire de pijama, alb...

Citesc ... ştirile scrise mărunt pe ecran la tv-ul plasat în stânga mea, pe masă, lângă leoptop tocmai scrie că  ... soldaţii de teracotă se vor întoarce în China în august!!! ... mă gândesc, ce bine este să fii în Bucureşti (într-un fel!!!), ai posibilitatea de a întâlni lucruri incredibile ... acum, ce să zic?! - noroc că îi văzui şi eu acum, puţin, la tv (de citit, am citit cândva)...

Aştept (sper) ... o duminică minunată ! 

Meşteresc ... la ... ''jurnal...'' !

Ascult ... muzica de la o nuntă ce este, cred, undeva destul de aproape ... se aude muzica de petrecere ... câinii latră din când în când ... 

În casă ... fiind noapte, este linişte ... aud doar bâzâitul încet al leptopului ... şi rar, frigiderul ...

Unul dintre lucrurile mele preferate ... joaca cu căţeii ... mâine, ne vom amuza cu Puiu - mare amator de lucruri fine, de cochetărie feminină! cred că întâi o să-l perii puţin, o să-i fac o băiţă dezinfectantă - se cam scarpină de căldură, nu e aşa de păros dar totuşi !!! - apoi, după ce ne vom tunde si vopsi, va sosi momentul lui de plăcere: îl vopsim şi pe el, îl frecăm cu vopseaua de pe pungi (pe care le punem noi ca să protejăm părul cât stă la vopsit) şi apoi i le punem jos şi el se va vopsi singur, frecându-se personal, ca să fie sigur că-i reuşeşte culoarea!!! pe urmă va defila, ca un curcan mândru de "roşcatul" lui, peste tot ... iar, Leu, va fi vizibil enervat, de obiceiul prost al Puiu ... deşi ultima oară, "a poftit" şi el puţin ca să experimenteze ce simte Puiu!!! 

Din planurile pentru sfârşitul săptămânii ... sper ca luni să zic: a fost un weekend ce ne-a relaxat! 

Aici este o imagine pe care am gândit să o împărtăşesc: din serialul ... aventurilor lui Puiu: ''la vopsit''

Cam acestea....Ne întâlnim în fiecare vineri în micul nostru jurnal :)