sâmbătă, 10 iunie 2017

efect holografic...

Randunici 4

                    EFECT HOLOGRAFIC 

                                                - de  RODICA BRETIN


             Până în după-amiaza când - lichidându-şi creditul la Banca Stelară - cumpărase mult râvnitul tablou holografic, existenţa lui Jur Arnam nu fusese nici interesantă, nici bogată în evenimente sau experienţe inedite, ci mai degrabă plicticoasă şi anostă. Era necesar un impuls exterior care să-l smulgă din imobilitatea unei vieţi banale, fără mari satisfacţii, dar şi fără mari probleme.
             Întorcându-se în apartamentul situat la nivelul zece al habitatului subteran în care locuia, avu prima surpriză: holograma fusese deja instalată. Constată nemulţumit schimbarea amplasamentului pereţilor interiori ce trebuiseră demontaţi, dar echipa de tehnicieni îşi cunoştea meseria şi când deschise uşa camerei, fără să se aştepte la ceva deosebit, şocul fu cu atât mai puternic: explozia de lumină nepământeană îl descumpăni, lăsându-l în pragul unei alte dimensiuni. Situat în mijlocul camerei, un spaţiu cub cu latura de doi metri emitea amestecuri euritmice de sunete şi culori.
             Începea să înţeleagă de ce toată lumea dorea tablourile holografice, creatoare de senzaţii insolite. La numai câteva luni după întoarcerea navelor ''Dalgo'', aducând din misiuni materialul prospectiv, firmele invadau piaţa cu noi holograme. Acesta provenea din ultima expediţie pe Sivena, planeta aflată într-o zonă depărtată a galaxiei. Hologramele siviene nu lipseau în clipa asta din niciun cămin de pe Terra...
             Lui Jor Arnam i-ar fi trebuit altfel de simţuri, alte tipare de gândire, pentru a pătrunde frumuseţea inefabilă a peisajului extraterestru. Realiză acest lucru doar după ce, minute în şir, privise extaziat universul sălbatic şi primordial, plăsmuit de forţele oarbe ale materiei, undeva, la sute de parseci de ochiul omenesc care-l descoperea abia acum. Priveliştea atrăgea tocmai prin stranietate, prin refuzul evident de a se încadra în anumite tipare, accesibile înţelegerii umane.
             Imaginea era schimbătoare, pulsând în lumina incendiului purificator. Simţea parcă nevoia să atingă albastrul nisipului, lăsându-l să-i lunece printre degete, purtat de vântul uscat, a cărui forţă o percepea în ciuda barierei fizice. Turbulenţele atmosferei răscoleau pulberea sclipitoare intre dune, izbindu-se în rafale violente de platoşa munţilor cenuşii, catenă fantomatică, distonând cu monotonia şesului. Profilându-se pe fondul roşiatic al zării, suprafeţele versanţilor păreau de o stranie regularitate... Încarcerată de geometria cubului holografic, fierberea maselor de aer zbuciumându-se deasupra pustiului era ca o încercare de a descătuşa energiile captive. Încleştarea elementelor îl făcu să pătrundă dincolo de ariditatea peisajului, în tragedia unei lumi minerale care îşi trăia, agonizând, ultimele clipe cosmice. Supusă unor legi implacabile, steaua devenise o gigantă roşie şi înghiţise planetele cu orbite mai apropiate. Sivena îşi aştepta rândul, urmărind dilatarea înceată, monstruoasă, a astrului.
             Fixând holograma cu intensitate, Jor descoperi curând un factor străin, o irizaţie ciudată, reflectată de cristalele albastre, poate, deşi îi venea greu să-şi dea seama ce anume nu era în regulă.
             Nisipul ! În spatele stâncii, ferită de vânt, se păstra imprimată urma unei tălpi: o amprentă clară, lăsată de un picior gol. Pe nava trimisă în explorare nu fuseseră oameni. Îşi repetă inutil în minte fraza liniştitoare, dar absurditatea faptului nu-l împiedică să cadă sub imperiul unei spaime paralizante. De ce se temea ? N-avea decât să apese pe butonul alb şi holograma va căpăta aspectul unui cub opac şi impenetrabil. Ştiu însă, înainte chiar de a schiţa gestul, că întrerupătorul nu va funcţiona. Începuse să transpire, broboane mari  de sudoare îi curgeau pe tâmple, deşi instalaţia de climatizare ar fi trebuit să întreţină în cameră aceeaşi atmosferă plăcută. Se făcuse într-adevăr cald şi îşi şterse fruntea cu dosul palmei: raze fierbinţi, toropitoare, îi striveau creştetul. Cerul gurii îl ustura, chinuit de sete. Perspectiva holografică se mărise, ocupa întreaga încăpere, integrându-l pe nesimţite. Întorcându-se brusc, privirea nu întâlni rigiditatea pereţilor, ci se pierdu în nemărginitul orizont purpuriu, orbită de beţia barbară a luminii. Răsturnarea neaşteptată în scara distanţelor îl făcu să se clatine năucit. Îşi ridică ochii spre ceea ce fusese tavanul camerei sale: pe cerul îndepărtat, o gigantă roşie revărsa valuri ucigătoare de arşiţă. Genunchii i se înmuiară şi se prăbuşi pe nisipul încins.
             Din apropiere, munţii se vădeau a fi clădirile unui fabulos megalopolis. Îngrămădiri de cuburi zăceau abandonate în pustiu, şi Jor Arnam intui, în sfârşit, rostul diabolicelor alcătuiri numite ''holograme''.
             În ultimele clipe de viaţă fu cuprins de ironia amară a destinului şi înţelese că va muri acolo, în deşertul răscolit de furtuna de nisip, prizonier al acelui spaţiu şi al acelui timp.
             În interiorul hologramei, Jor Arnam nu mai era decât o pată insignifiantă pe întinderea albastră, care, în prim plan, purta întipărită o amprentă imposibilă de picior gol...         

                        
                                                    - ''EFECT HOLOGRAFIC''  de RODICA BRETIN
Randunici 4




          

            


... deci dacă este sâmbătă - am decis eu asta, cu drag ! -, prinde bine câte o porţie mică de literatură SF (din colecţia de reviste, cărţi şi almanahuri SF - ce o am prin bibliotecă, scrise de specialiştii domeniului în decursul timpului...) !
... sper că a fost o lectură plăcută ! 


vineri, 9 iunie 2017

jurnalul (203)


Astăzi ... 09.06.2017, ora 21.08 
Am avut parte ... de o zi deosebită: grădinile au fost udate de o ploaie binefăcătoare azi-noapte, în această noapte va fi Lună Plină iar în SUA, de câteva zile, ne reprezintă preşedintele nostru, Klaus Johannis ajungând, acum, când scriu ''jurnalul'', în Biroul Oval al Casei Albe !!! 
Mă gândesc … la acei mulţi cetăţeni (împuşcaţi sau omorâţi în închisorile comuniste...) ai ţărişoarei noastre care nu au mai apucat să vadă acest moment important pentru ţara noastră ! 
Am învăţat ... să fiu mai îndrăzneaţă prin treburile gospodăriei ! ca exemplu: am trecut la fapte în grădiniţa din faţa casei, grădiniţă de care se ocupa înainte mami ! pentru că ea nu mai poate face faţă, am trecut azi la curăţenie printre plantele multe de acolo, am reordonat rondurile, am plantat şi nişte micuţe plante... începe să-mi placă să mă ocup de plante ! încet-încet, voi învăţa mai mult! 
Recunosc că ... îmi place munca fizică - eu care am avut parte toată viaţa de muncă de birou !!!
În bucătărie ... sunt cu un ochi pe ecranul leptopului şi cu altul pe ecranul tv-ului, iar sonorul este de la tv-ul lui ticuţu !
Îmbrăcămintea ... este deja cea de noapte ! 
Puiu ... este culcat în căsuţa-reşedinţă de vară - atelierul lui ticuţu !
Avem speranţe ... că vom avea ceva fasole pentru că ploaia a venit exact la timp - eu udasem dar nu puteam face faţă !
Munca de azi ... a fost mai mult prin interiorul casei, ordine şi  curăţenie obişnuită prin bucătărie, am dat puţin cu var la pervazul a două ferestre din cărămidă refractară... am reuşit de câteva zile să înaintez în activitatea specifică grădiniţei din faţa casei... zilele trecute am mai spart câteva buturugi - când a fost mai răcoare şi a bătut vântul !  
Prefererinţa mea ... ar fi, dacă mă gândesc bine, caramelele !!! nu am mai reuşit demult ca să mă delectez cu ele !
Pentru că ... îmi place Simona Halep, talentul ei dar şi imensul ei efort de auto-depăşire !
                          Baftă, Simona ! 

miercuri, 7 iunie 2017

frumoasa prinţesă...

... din copilărie am citit enorm despre istoria patriei, despre războaiele de apărare...
... ştiam că au fost atâtea lupte între domnitorii ţărilor române şi otomani...
... dar uimită am fost acum, după atâţia ani de la copilărie, când am aflat că renumita sabie a lui Ştefan Cel Mare se află la Istanbul (http://adevarul.ro/locale/botosani/misterele-spadei-Stefan-mare-teribila-arma-manuita-voievod-era-confectionata-otel-special-fost-furata-turci-1_55c1f8e4f5eaafab2c447b2d/index.html ) ! culmea culmilor (după părerea mea...) - sabia celui care a avut cele mai multe războaie cu otomanii !!!
... ciudate meandre are istoria !
... dar timpurile moderne, lecturile şi, mai ales, filmele mă ajută să mă distanţez uşor şi să încerc să primesc altfel orice informaţie...   
... ultimele filmele turceşti, ''Suleyman Magnificul'' şi ''Kosem'', m-au ajutat să înţeleg mai bine viaţa şi tradiţiile lor ! câte ceva mai ştiam (am citit istoria Turciei), dar filmele, destul de bine documentate, au adus mai multă culoare şi frumuseţe...   
... de fapt, postarea aceasta am realizat-o pornind de la curiozitatea mea de a şti mai multe despre cartierul Fanar  (https://ro.wikipedia.org/wiki/Fanar ) şi fanarioţi (https://ro.wikipedia.org/wiki/Epoca_fanariot%C4%83 ), ajungând încet-încet la greci şi Bizanţ, şi apoi la domnitorul Vasile Lupu - poreclit şi ''grecul'' (https://ro.wikipedia.org/wiki/Vasile_Lupu ) ...
... aşa am aflat ceva din copilăria uneia din fiicele sale, cea mai mică, frumoasa Ruxandra: 
https://ro.wikipedia.org/wiki/Ruxandra_Lupu 
http://adevarul.ro/locale/alexandria/cat-frumoasa-era-fapt-frumoasa-domnita-ruxandran-print-cazac-d
http://reteaualiterara.ning.com/profiles/blogs/doamne-i-domni-e-ale-rom-nilor-xiv-doamni-a-ruxandra-fiica-lui?xg_source=activity
... despre prinţesa Ruxandra am aflat că avusese parte de o educaţie aleasă - la colegiul mânăstiresc din Cracovia învăţase multe, printre care şi limbile greacă, latină, polonă, rusă - pregătită fiind de domnitorul Moldovei, tatăl său, pentru o căsătorie cât mai bună (cu un rege sau un împărat)... 
... la o vârstă fragedă, frumoasa prinţesă este trimisă de tatăl său, domnitorul Vasile Lupu (deşi nu fusese de acord cu aşa ceva, Ruxandra fiind fiica sa cea mai iubită şi răsfăţată), ca ''zălog'', la Istanbul, arătându-şi astfel supunerea faţă de sultanul Murad al IV-lea:
https://harlau625.wordpress.com/tag/feredeni/ - Domnița Ruxandra Lupu – un destin tragic 
http://www.moldovenii.md/md/people/1043
... şi cred că mica prinţesă a fost dusă în haremul sultanului şi dată în grija sultanei Kosem...
... despre organizarea şi funcţionarea haremului, am citit multe şi anume că fetele ce ajungeau aici primeau o educaţie fiind formate treptat: învăţau principiile islamului, broderie, cusut, dans, cântat, folosirea instrumentelor muzicale, teatrul de marionete, nararea:
https://www.historia.ro/sectiune/general/articol/harem-de-la-mitul-placerilor-sexuale-la-regulile-stricte-din-palatul-sultanilor
... acum mă întorc cu gândul la filmul turcesc ''Kosem'' ce a prezentat mai de-aproape viaţa din haremul acelor ani... 

... mi-am putut mai uşor să-mi imaginez viaţa. de aproape 5 ani, pe care a avut-o micuţa prinţesă Ruxandra pe lângă măreaţa şi frumoasa sultană Kosem (fiică de preot dintr-o insulă egee şi cu o educaţie aleasă... ) ! în timpul perioadei cât Ruxandra ajunge ''zălog'' la Istanbul, sultana Kosem devenise valide sultan - mama sultanului - şi influenţa ei în politica otomană devenise din ce în ce mai mare... 
... deci micuţa prinţesă a avut ce învăţa de la frumoasa Kosem ! concret, din lectura pe internet am aflat că micuţa prinţesă, la Istanbul, a învăţat, pe lângă multe altele, şi limba turcă... 
... zbuciumate timpuri...


sursa foto:
http://adevarul.ro/locale/alexandria/cat-frumoasa-era-fapt-frumoasa-domnita-ruxandran-print-cazac-d

luni, 5 iunie 2017

duduca Otilia...

                          CLIPA EVOCATOARE

                                             - NICOLAE ŢAŢOMIR -
                         
             Teiul şi liliacul sunt şi acum o podoabă discret lirică a Iaşului, oraşul în care Luceafărul străluceşte - parcă - mai viu. Cu parfumul lor, unduios ca nişte liane şi dulce insinuant ca o pasiune lentă, aceste prezenţe înmiresmate încântă sufletul moldav şi din versul poeţilor de la Eminescu încoace ies repede pe străzile cetăţii pentru a lega dulceaţa amintirilor şi a dispune la contemplaţie şi visare. Aromele lor, mai ales după căderea amurgului, devin oceanic întinse şi adolescentin obsedante. Dacă teiul este eminescian prin naştere, liliacul este ieşean prin finalitatea lui parfumată.
            Poeta presimte mireasma vagă a florilor chiar neînflorite când ''liliecii îşi ridică-n soare boboci mărunţi, ciorchine zâmbitoare'', iar sufletul ei ''împrăştiat în toată firea... se-mbată ca o floare pe tulpină de rouă, de parfum şi de lumină''.
            Într-un dialog imaginar, îi aud şi acum glasul îmbietor:
                         ''Descătuşată din ghiocul viu
                           Al trupului uitat pe-o bancă, în grădină...
                           În loc să-nalţ spre cerul alb de soare
                           Tulpina trupului stângaci şi greu
                           Zâmbeam curat, cu zâmbete de floare.''
            Aşa am cunoscut-o pe duduca Otilia şi în lumina crudă a primăverii, şi în lumina aurie filigranată de funigeii argintii ai toamnei şi în lumina filtrată ca prin vitralii din redacţia ''Însemnărilor ieşene'' (era să zic a ''Vieţii Româneşti'').
                         ''Şi în lumina sufletului meu.''
            Parfumurile, culorile, sonurile şi-au adunat pe lira poetei tot ce-au avut mai subtil şi mai delicat. Inima, tot ce-a avut mai frumos în omenescul ei. Visurile, tot ce-au avut mai curat în transparenţa lor.
            Unda unei uşoare melancolii s-a topit uneori la îndemnul solar adresat clipei eterne:
                         ''Cu floare-n gând, cu floare la ureche,
                           Apucă şi plaivazul, şi mistria,
                           Şi lumii tinere frământă-i bucuria !''
            După caligrafierea pe albastrul vântului a unor slove ascuţite, subţiri - rândunicile primăverii - poeta dorea să smulgă din măruntaiele pământului, Meşterul cuvântului - cuvântul scurt şi greu, de plumb fierbinte.
            Clipa aceasta evocatoare, în jurul mesei umbrelor, e numai un popas. Un popas pe înălţimi, în jurul cărora zarea se luminează şi îndeamnă la drum.
                         ''E primăvară...
                           Deschide uşa, ieşi în vânt afară...''
            Şi în caleaşca florilor de liliac, duduca Otilia călătorea pe uliţele burgului, ea însăşi dulce zefir.


                        (NICOLAE ŢAŢOMIR, '''STALACTITE ÎN ALABASTRU'')
             duduca OTILIA: http://www.istorie-pe-scurt.ro/otilia-cazimir-poeta-sufletelor-simple/


... postarea este propusă de Zinnaida unde veţi găsi cele mai multe date...
... provocarea are sloganul ''Click&Comment Monday''! 
... distribuie pe reţele articolele care îţi plac mult !
... deci dacă este luni, provocarea este: ''STALACTITE ÎN ALABASATRU'', NICOLAE ŢAŢOMIR !
            (http://150.uaic.ro/personalitati/drept/nicolae-tatomir/ )

 sursa coperţii cărţii:
     https://www.okazii.ro/lichidare-stalactite-in-alabastru-autor-nicolae-tatomir-75723-a186967953

duminică, 4 iunie 2017

alintă-mi sufletul...

... versuri de început de vară la prietena mea virtuală, doamna Ludmila (Ludmila Vârlan Turcu ):
                      ''Când firul drumului se pierde-n timp
                        Și nu mă plouă stele căzătoare
                        Alintă-mi sufletul cu flori de câmp,
                        Dă-mi frumusețea lor nepăsătoare.
                                      Culege-le mănunchi în dimineață
                                      De mângâierea lunii sărutate.
                                      Presoară-mă ! Să-mi fie dor de viață
                                      Când inima pe-un alt acord se zbate.
Imagini pentru flori de câmp                        Răsfiră-le mireasma-ncântătoare
                        Pe gându-mi ostenit și-aproape tâmp,
                        Dă-mi libertatea lor învietoare,                                                      Alintă-mi sufletul cu flori de câmp.'''

                               
                                       ''ALINTĂ-MI SUFLETUL'''
                                      - Ludmila Vârlan Turcu -

sursa foto: