... fiind in vacanţă, este iarnă, focul face să trosnescă lemnele in sobă ... ce pot să fac mai plăcut decât ... să gândesc, să reflectez ...
... subiectul găsit, şi care mă frământă din ce in ce mai mult, este TIMPUL !
... am incercat să citesc mult ca să văd ce anume pot afla despre noţiunea "timp", ce au gândit in trecut şi alţii, dar şi in prezent ...
... in una din lecturi am găsit o posibilă definiţie, puţin mai filozofică:"timpul este acea inlocuire subtilă a spaţiului cu alt spaţiu, ... timpul este o generare şi conectare continuă sau discontinuă de spaţii, care parcurse succesiv alocă caracteristica transformantă a configuraţiei spaţiale sustenabilă temporal..."
... Domnitorul Dimitrie Cantemir scria in "Metafizică":
'' ...Timpul apare ca o oglindă a creaţiunii, in care oglindă unele sunt reprezentate că au fost, altele că sunt, altele că pot fi..."
... Constantin Rădulescu-Motru scria:
" ... In timpul trăit in destin minutele din tinereţe sunt altele decât cele de la bătrâneţe; minutele tragice altele decat cele in acontemplaţie ..."
... intr-o altă lectură, in revista "Familia ortodoxă" (iunie 2011), am găsit cateva rânduri unde se vorbea despre ceea ce şi eu am simţit şi simt, acut:
..."inainte vreme, oamenii se mişcau încet, cu rânduială, în tot ceea ce împlineau de-a lungul unei zile, a tuturor zilelor vieţii lor. Începeau ziua cu rugăciunea de dimineaţă şi o sfârşeau cu cea de seară; la masă spuneau Tatăl nostru şi nu se apucau de ceva până nu-şi făceau semnul Sfintei Cruci. Adică omul găsea răgaz în toată vremea şi locul să-i zică o vorbă lui Dumnezeu şi, ca răspuns, să primească în suflet încredinţarea că nu este singur. Viaţa lui, deşi era grea, cu urcuşuri şi coborâşuri, cum îndeobşte trebuie să fie viaţa fiecăruia pentru a învăţa ceva din ea, îi aducea un sentiment de împlinire. Era o existenţă trăită plenar."
... adică totul era după o rânduială, " legea firii", ce cuprindea intregul univers ...
... in viaţa mea, pot spune că au existat si există momente, din ce in ce mai multe, când imi doresc să regăsesc pacea copilăriei, pacea acelor zile care aveau alt ritm! Şi asta, nu pentru obiceiul de a mă plânge, nu pentru tendinţa de a zice "dacă aş mai putea trăi o dată ...", ci pentru că incerc să imi explic ce s-a intâmplat intre timp şi ... cum de totul acum este răsturnat, totul este altfel, şi nu mai găsesc momente de ''dulceaţă'' pentru suflet ... !!!
... intr-o lectură de demult, la Dumitru Constantin (''Inteligenţa materiei'') am găsit câteva rânduri despre timp:
..."există un timp astronomic prin care cu toţii ne măsuram anii şi evenimentele şi un timp biologic care cuprinde timpul fiziologic şi timpul psihologic. Reacţiile biochimice din celulele noastre au un ritm de desfăşurare diferit de la o vârstă la alta, ceea ce a impus noţiunea de timp biologic ..."
... iar in revista "Familia ortodoxă" (iunie 2011), am găsit următoarele (care arată că zbuciumul meu există şi la alţi semeni de-ai mei!):
..."este o însingurare: graba, ritmul nebun ... al lumii în care trăim face sa nu mai avem timp pentru ... sufletul nostru ... Sufletul are ritmul său, acela al comunicării adânci şi liniştite cu Dumnezeu şi cu celelalte suflete ..."
... este greu să exprim o părere: văd eu altfel lucrurile acum (să fie oare vârsta biologică?- ritmul creşterii şi imbătrânirii ?) ... sau ... intr-adevăr nu mai acord suficient timp comunicării cu sufletul?
... sau ... intr-adevăr ... timpul nu mai are răbdare cu noi?! (o frază care mi-a plăcut - tot din ''Familia ortodoxă'')...
...Oare?! ... eu ştiu că, in stilul meu, incerc să menţin comunicarea cu sufletul, să imi menţin inima bună, caldă in relaţia cu mine şi cei din jur!...
... in unele lecturi am găsit şi o explicaţie a vitezei accelerate a timpului! printre cauze: inlocuirea calendarului iulian cu cel gregorian ... crearea ceasului mecanic ... depărtarea de natură şi poluarea continuă a Pământului ... creşterea frecvenţei rezonante de bază a Pământului (=rezonanţa Schumann = pulsul Pământului) - toate având ca rezultat ... reducerea zilei - percepută de oameni! - de la 24 de ore la 16 ore ... si cum in lumea noastră, pulsul nostru (al inimii) are legătura cu pulsul Pământului, cu pulsul corpurilor ceresti, toate fiind UNUL (ciclul sacru), corpurile noastre simt accelerarea vitezei timpului ... procesul de schimbare (fizică şi spirituală) ...
... Cine poate şti adevărul?! Sigur ceva se intâmplă ! E inceputul a CEVA!
... dar, sigur pot spune că evenimentele din ultimii 2-3 ani au fost (cel puţin pentru mine!) aiuritoare, totul s-a petrecut cu o viteză din ce in ce mai mare, de multe ori nici nu mă dezmeticeam bine, şi ... gata, se ducea noutatea - şi apărea alta - care la fel de repede era detronată de alta!... şi acest proces nu s-a terminat! continuă ...
... se vorbeşte de schimbare... există atâta schimbare peste tot ... dar nimic incă nu se aşează, nu se finalizează ... ce s-a schimbat azi, mâine este schimbat iar, iar poimâine se poate intâmpla să revenim la prima schimbare, şi tot aşa, mai departe ... şi totul brusc, când nu te aştepţi!
Bulversant, nu?!... Dar şi incitant!
