hidra...

                  HIDRA          

                              de BOGDAN FICEAC

               Scriam ultimele pagini ale romanului. Acţiunea mă absorbise, nu mai simţeam oboseala, reuşeam să mă concentrez excelent în liniştea nopţii. Creasem o lume stranie, populată de fiinţe sofisticate şi, într-un fel, îmi părea rău că trebuie să-l sacrific pe Cryden, eroul cărţii. Era cel mai reuşit personaj al meu. Îl gândisem atent, îl înzestrasem cu vaste posibilităţi fizice şi psihice, cu o inteligenţă extraordinară, creasem o fiinţă ce tindea spre perfecţiune. Totuşi hotărâsem să-l ucid...

               ''...materia gelatinoasă, indefinită, învăluită de o aură cu străluciri verzui, pulsa apropiindu-se inexorabil, înconjurându-l. Doar un petec de cer violet se mai zărea undeva sus, îndepărtat şi rece. Cryden se ghemuise într-o concavitate a stâncii. Simţea presiunea psihică a hidrei anihilându-l, era incapabil s-o domine, incapabil să reacţioneze. Încercă iarăşi, pentru ultima oară, o dematerializare, dar, încă înainte de a se concentra, ştiu că nu mai este posibilă. Hidra ajunsese la numai câţiva metri şi se apropia lent, strivindu-i creierul cu forţa ei brută, sălbatică.

               Atunci, deodată, fără să se mai gândească la consecinţele posibile ale acţiunii lui, Cryden se hotărâ să ignore ordinea cosmică şi să-şi forţeze destinul. Era unica lui şansă...''

Am privit cu uimire ultimul paragraf. Nu-l gândisem, nu ştiam de ce l-am scris, alta era desfăşurarea acţiunii pe care o imaginasem. N-am avut timp să mai raţionez. O ameţeală stranie m-a toropit şi totul a început să se învârtă în jurul meu. Mă domina o voinţă stranie. Brusc, m-a cuprins întunericul...

               Când mi-am revenit, doi ochi oblici tăioşi, mă priveau din spatele vizorului. Erau ochii lui Cryden. În spate, peretele de stâncă. Nu ştiam ce să cred şi în mine apăruse teama. Mă aflam în grota unde se ascunsese el înconjurat de brâul strălucitor de gelatină. M-am uitat scurt în spate şi am văzut cu oroare hidra înaintând la mai puţin de trei metri. L-am privit iarăşi, febril, pe Cryden şi, intrigat de costumul lui spaţial, m-am examinat atent. Eram doar un corp de ceaţă cu contururi estompate.

               Deodată am sesizat un mesaj telepatic.

-''Nu vreau să mor atât de stupid. Distruge hidra !''

               Eram total derutat. Ochii lui Cryden străluceau aspru.

-''Am încălcat grav legile Universului contactându-te. M-ai înzestrat cu puteri extraordinare şi le-am folosit. Nu te mira. Lumile pe care le-ai creat au şi ele anumite legi intrinseci de evoluţie, care chiar ţie îţi rămân indescifrabile. Tu eşti Creatorul, zeul nostru suprem, dar eşti un zeu crud şi capricios. Ne torturezi prea mult.''

               Mă simţeam năucit. Am articulat cu greu două cuvinte:

-Exişti, Cryden ?

-''Exist. A existat şi Villard pe care l-ai ucis în explozia de pe asteroid, Ramon şi Alore, cărora le-ai dat un destin la fel de atroce, şi ceilalţi, cu care te joci fără să-ţi pese de nimic. Nu uita de legea universală a compensaţiei.''

-Ce vrei să spui ?

-''N-am timp să-ţi explic. Periculozitatea breşei pe care am creat-o între lumile noastre, pentru a te contacta, creşte exponenţial cu durata ei de existenţă. Grăbeşte-te şi distruge hidra !''

-Ce vrei să spui ?! - am urlat fără să iau în seamă avertismentul lui.

               Înţelese că trebuie să-mi explice. Mesajul era mult atenuat. Se simţea influenţa crescândă a hidrei.

-''Evenimentele dintr-o anumită zonă spaţio-temporală pot genera fenomene în oricare altă lume în sensul pozitiv sau negativ al axei timpului. Iar destinele pe care le-ai hărăzit nouă probabil se vor răsfrânge cândva şi asupra ta. Oricum, anihilează hidra !...''

               Ultimele lui cuvinte mă loviră necruţător.

''...aş vrea să reuşeşti... dar... poate şi tu, la rândul tău, eşti creaţia altcuiva...''

               N-am apucat să-i pun ultima întrebare, şi nici nu ştiu dacă ar fi putut să-mi răspundă. Ameţeala m-a cuprins din nou şi mi-am pierdut cunoştinţa...

               M-am trezit acum câteva clipe cu capul pe birou, amorţit. Sunt în camera mea, luna străluceşte pe fereastră şi în maşina de scris ultima pagină este bătută până la jumătate. Totul pare neschimbat şi totuşi am o vagă senzaţie de nelinişte. Probabil urmare a coşmarului. Căci ce altceva ar putea fi întânirea mea cu Cryden ? Recitesc ultimele fraze şi din nou simt uimirea în faţa celui din urmă paragraf; acum ştiu că nu este al meu.

               Nu pot să mai continui restul capitolului. Sunt foarte obosit şi nu reuşesc să mă concentrez suficient. Mă ridic de la birou. Trebuie să deschid fereastra. Aerul răcoros, de noapte, mai mult ca sigur mă vor înviora. Trag perdeaua şi, deodată, îmi simt genunchii moi. O groază imensă, indescriptibilă, mă paralizează în faţa geamului.
               În grădină, la numai câţiva metri de zidul casei, o masă gelatinoasă, gigantică, strălucind verzui, se apropie lent, din toate părţile, imposibil de oprit.
  

                                    (BOGDAN FICEAC, ''HIDRA'')     
                                (https://ro.wikipedia.org/wiki/Bogdan_Ficeac )                                                                                   (https://ficeac.wordpress.com/despre/ )

          

            

... deci dacă este sâmbătă - am decis eu asta, cu drag ! -, prinde bine câte o porţie mică de literatură SF (din colecţia de reviste, cărţi şi almanahuri SF - ce o am prin bibliotecă, scrise de specialiştii domeniului în decursul timpului...) !

... sper că a fost o lectură plăcută ! 

sursa desenului - rândunica:

http://www.qbebe.ro/utile/desene_de_colorat/pasari      

jurnalul (233)

Astăzi ... vineri 19 ianuarie, orele 15.35

Cum ... zboară orele, zilele şi nopţile ! deja am ajuns aproape de 20 ianuarie 2018 ! 

Gânduri ... despre ce să fac în timpul lăsat liber: să lucrez ceva manual ? să citesc ? să vizionez filme ? să colind pe Internet ? 

Nu am reuşit ... încă să intru în ''pielea'' noului an...

Recunosc ... că sunt o conservatoristă, o tradiţionalistă, o... nu ştiu dacă este bine sau rău ! dar continuu încerc să descopăr şi noutăţile, aproape la timp - atât cât pot - protejându-mă astfel de NOUL ce mă poate ''lovi'' - ca în desene animate! - şi apoi să nu mai mă pot ridica de jos... 
Bucătăria ... a fost azi ''laboratorul'' meu: am gătit o ciorbiţă şi un pilaf de orez - cu cărniţă de pui ! nu sunt obişnuită să gătesc (înainte, când eram la serviciu nu aveam timp...) dar acum trebuie să performez (adică vorbesc de ''performanţa'' de a tăia mărunt zarzavatul, de a fi cu măsură printre condimente, de a şti care trebuie să fie gustul final al unui preparat, etc)... nu este greu dar îmi trebuie mult, mult, mult exerciţiu practic !
Sunt ... în haine semi-groase: şosete, ciorapi lungi groşi, tricou cu mânecuţă, o vestă!
Puiu ... doarme ! adică pot scrie că ''băieţii'' casei (tăticuţu şi Puiu) dorm ! mami se plimbă prin grădina mare pentru că îi place mult mişcarea... eu am încercat să mă odihnesc puţin (nu am reuşit...) aşa că am trecut ''să navighez'' pe internet !
Weekendul ... acesta cred că va reveni la perioada de mai înainte, când părea că este... primăvară ! mai este foarte puţină gheaţă - iată mi-am descoperit paşii imortalizaţi în gheaţă:

şi tare puţină zăpadă, pe ici şi colo:

Munca ... este cea obişnuită, zi de zi...

Aş fi şi mai bucuroasă ... dacă nu m-ar deranja realitatea românească peste care dau la tv...

Evadarea mea ... este în lumea noutăţilor de pe meleagurile nipone! aşa că am citit despre Hatsumoude - adică începutul de an nou al japonezilor când fiecare vizitează un templu pentru a se ruga: 

şi a agăţa o dorinţă pentru noul an:
 
      (sursa informaţiei: https://lesitedujapon.com/hatsumoude/ )

marea armată a Unirii...

... Marea Unire s-a realizat prin lupta oamenilor curajoşi ai neamului românesc...
... Marea Unire s-a realizat diplomatic dar şi cu arma în mână ! 
... despre cei ce au luptat cu arma în mână (infanterişti, vânători de munte, artilerişti, cavalerişti - călare şi pe jos...) nu se ştiu multe... se ştiu că au fost pierderi mari: 330 000 de soldaţi morţi, 76 000 de invalizi...  

      (http://www.istoria.md/articol/8/Participarea_Rom%C3%A2niei_la_Primul_R%C4%83zboi_Mondial )
   (http://adevarul.ro/locale/constanta/romania-razboi-mondial-numele-eroilor-rostit-100-monumente-teritoriul-tarii-1_57c044385ab6550cb81d47e0/index.html )

      (https://revista22.ro/56771/marele-rzboi-romnesc.html )
... dar se poate cunoaşte structura trupelor române ce au luptat atunci !

... pe front, de partea Antantei (https://ro.wikipedia.org/wiki/Ferdinand_I_al_Rom%C3%A2niei ), au fost trupele Armatei României sub comanda supremă a Regelui FERDINAND I al României (https://ro.wikipedia.org/wiki/Ferdinand_I_al_Rom%C3%A2niei ) !
... ministri de război au fost:
- VINTILĂ I.C. BRĂTIANU (1916-1917) 
                       (https://ro.wikipedia.org/wiki/Vintil%C4%83_I._C._Br%C4%83tianu )
despre care Nicolae Iorga a scris: ''onest, muncitor, patriot, dar necăjicios și iute la vădirea mâniei sale, amestecându-se în toate și luând-se în gură cu toată lumea…, urând orizonturile largi în care «omul de stat» se pierde și privind cu strălucitorii lui ochi mărunți de cârtiță amănuntele cele mai neînsemnate”.
- CONSTANTIN IANCOVESCU  (între 1917-1918): 
                       (https://ro.wikipedia.org/wiki/Constantin_Iancovescu )
- EREMIA GRIGORESCU (octombrie-noiembrie 1918) 
                       (https://ro.wikipedia.org/wiki/Vintil%C4%83_I._C._Br%C4%83tianu )
... şefii Marelui Cartier General (5 generali), comandanţii de armată  (Armata 1, Armata 2, Armata 3, Armata de Nord...), comandanţi de divizii de infanterie (23 de divizii de infanterie şi 2 divizii de vânători), comandanţi de divizii de cavalerie (divizia 1 ce cuprindea 3 brigăzi roşiori, divizionul artilerie călăreaţă, escadrila de aviaţie, detaşament de mitraliere; divizia 2 ce cuprindea 3 brigăzi roşiori, divizionul de artilerie călăreaţă, escadrila de aviaţie şi detaşament de mitraliere), comandanţi de brigăzi (30 de brigăzi), generali şi colonei ce au condus luptele crâncene ! 
(https://ro.wikipedia.org/wiki/Categorie:Generali_rom%C3%A2ni_din_Primul_R%C4%83zboi_Mondial )
... şi merită a fi pomeniţi în acest an comemorativ, mai ales că unii dintre ei au plătit cu viaţa lor:
-generalul de brigadă IOAN DRAGALINA (https://ro.wikipedia.org/wiki/Ioan_Dragalina ) de la care ne-au rămas cuvintele rostite de acest brav general, înainte de una din aceste lupte - în care a fost şi el rănit şi a murit
 „Ofițeri și soldați ai Armatei I-a române, din acest moment am luat comanda armatei și cer imperios la toți, de la General la soldat: în primul rând apărarea cu viața a sfântului pământ al țării noastre, apărarea vetrei strămoșești, a ogorului și a cinstei numelui de român. Cer la toți cea mai deplină ascultare și cea mai strictă executare a ordinelor. Trupa care nu înaintează, să moară pe loc.”
-generalul de divizie EREMIA GRIGORESCU  care a rostit în faţa armatei, după bătălia de la 
        (https://ro.wikipedia.org/wiki/Eremia_Grigorescu ) 
Mărăşeşti, cuvintele memorabile:
 „Timp de aproape două luni, prin rezistența îndârjită ce ați opus cu piepturile voastre la
 Mărășești și Muncelu năvălirii dușmanului cotropitor, ați făcut să se întunece visurile de cucerire ușoară a părții ce ne-a mai rămas din scumpa noastră țară. La Siret, în focul urii răzbunătoare, nesocotind lipsa sângelui, ați smuls biruința cea mare, ați făcut să reînvie în mintea tuturor amintirea glorioasă a străbunilor noștri, ați atras admirația lumii întregi. Din sângele vostru se va ridica, curat și măreț, o țară românească a tuturor românilor.” 
-generalul de brigadă DAVID PRAPORGESCU la a cărui decorare post-mortem s-a spus:
    (https://ro.wikipedia.org/wiki/David_Praporgescu ) 
 „Pentru vitejia și destoinicia cu care a condus personal operațiunile trupelor de pe Valea Oltului şi Munții Colți în anul 1916, căzând grav rănit de o schijă de obuz, în linia I-a de tranșee, pe când îmbărbăta pe soldați la luptă crâncenă contra inamicului care era mult superior ca număr, murind ca un erou din cauza rănilor căpătate.”
... printre curajoşii luptători români, s-au numărat:
-colonelul GHEORGHE NAUMESCU (https://ro.wikipedia.org/wiki/Gheorghe_Naumescu ) care a scris familiei sale minunatele cuvinte:
 „Mor fericit, dragă soție și iubiți copii, pentru mărirea și onoarea neamului românesc, pentru libertatea fraților asupriți; vă recomand, dragii mei, să deveniți înainte de toate buni patrioți, această iubire trebuie să fie dezinteresată și așa de puternică încât să fie capabilă de toate devotamentele și de toate sacrificiile. Când veți fi mari, să fiți gata în tot momentul și la cea dintâi chemare a patriei să vă jertfiți la nevoie. Scumpii mei, invidiați soarta mea fericită. Mor fericit că în viață am avut nobila misiune de a face educație patriotică unui regiment de viteji, le-am pregătit sufletul lor și le-am deșteptat conștiința înaltei datorii față de scumpa noastră patrie.” 
-maiorul GRIGORE IGNAT ( https://www.botosaneanul.ro/stiri/povestea-maiorului-ignat-unul-dintre-cei-mai-cunoscuti-eroi-ai-primului-razboi-mondial-poate-reprezenta-un-subiect-de-film/)
-ofiţerul instructor IOAN CORAVU (https://ro.wikipedia.org/wiki/Ioan_Coravu )
-ofiţerul GRIGORE IGNAT (https://ro.wikipedia.org/wiki/Grigore_Ignat )
-ofiţerul GABRIEL PRUNCU (https://ro.wikipedia.org/wiki/Gabriel_Pruncu )
-sublocotenentul ECATERINA TEODOROIU (https://ro.wikipedia.org/wiki/Ecaterina_Teodoroiu )
-sublocotenentul KAZIM ABDULAKIM 
  (https://ro.wikipedia.org/wiki/K%C3%A1z%C3%ADm_Abdulakim )
-sublocotenentul NICOLAE STOLERU (https://ro.wikipedia.org/wiki/Gabriel_Pruncu ) denumit de N. IORGA: ''organizator al ţărănimii''
-sergentul GHEORGHE DONICI : (https://ro.wikipedia.org/wiki/Ioan_Coravu )
-caporalul CONSTANTIN MUŞAT : (https://ro.wikipedia.org/wiki/Constantin_Mu%C8%99at )
-voluntarul ION GRĂMADĂ :(https://ro.wikipedia.org/wiki/Ion_Gr%C4%83mad%C4%83 )
-şi o listă întreagă - afişată pe internet sau aflată încă în lucru - cu cei atât de mulţi care, prin sacrificiul lor, au pus mai presus binele neamului românesc faţă de binele lor personal:
                       (:https://once.mapn.ro/pages/view/96 ) 
... sunt pomeniţi ca adevăraţi eroi şi locuitori ai satelor aflate pe linia frontului, aşa cum au fost:
-micuţa MARIA ZAHARIA (https://ro.wikipedia.org/wiki/Maria_Zaharia )
-grupul format din: VASILE CHILIAN, TOMA COTCA, ŞTEFAN SECĂIUŞ, DUMITRU
PANTAZICĂ, VASILE GĂLĂŢEANU (http://adevarul.ro/locale/focsani/cine-fost-eroii-romani-executati-razboi-mondial-complot-germanilor-1_59e739b45ab6550cb83e34b8/index.html )   
... puţine cuvinte într-adevăr despre zilelele şi nopţile acelor ani atât de grei din viaţa poporul român! 
... dar măcar atât să scriu pentru a fi pomeniţi periodic toţi acei care s-au dus la Domnul jertfind totul pentru ca neamul nostru să existe în veacul veacurilor !  
... veşnica lor pomenire !

debut...

... am reuşit să fotografiez foarte devreme, azi ! un debut de Lună Nouă !

... azi noapte a fost puţină ploiţă aşa că azi m-am aşteptat la polei dar... a fost puţin, un strat subţire pe deasupra zăpezii...
... m-am grăbit să fotografiez atâta timp cât mai este zăpadă prin grădini ! şi iată instantaneele:

vizita mult aşteptată...

... iată şi mult aşteptata vizită a premierului japonez, Shinzo Abe (https://en.wikipedia.org/wiki/Shinz%C5%8D_Abe ), însoţit de soţia sa, Akie Abe (https://en.wikipedia.org/wiki/Akie_Abe ) pe la noi - la aniversarea a 5 ani de la convenirea Parteneriatului Reînnoit între România şi Japonia (https://tokyo.mae.ro/node/221#null )!!!
... dar cum pe la noi se aplică bine proverbul ''a face treaba în doi peri'' sau ''la omul sărac nici boi nu trag'', mult aşteptata vizită a importantului premier japonez a debutat la Muzeul Naţional al Satului ''Dimitrie Gusti'', unde domnul Shinzo Abe şi soţia sa, Akie Abe, au fost încântaţi de descoperirea cireşilor plantaţi, acum câţiva ani, de prinţul Akishino şi prinţesa Kiko:
       (https://en.wikipedia.org/wiki/Fumihito,_Prince_Akishino )        
       (https://en.wikipedia.org/wiki/Kiko,_Princess_Akishino ) 
... apoi le-a plăcut casa Şanţ (Bistriţa Năsăud) şi biserica din Dragomireşti (Maramureş)... le-a plăcut întâlnirea cu olarul ce le-a prezentat munca sa, precum şi discuţiile cu alţi meşteri ce se aflau acolo: 
(https://www.digi24.ro/stiri/actualitate/politica/ce-l-a-impresionat-pe-premierul-japoniei-la-bucuresti-861333)...



ps:
... oftez ! pentru a-mi îndulci gândurile, am zis să mă plimb şi eu puţin pe la Muzeul Naţional al Satului ''Dimitrie Gusti'' dar privind de sus şi în alt anotimp:

întâlnirea...

              Întâlnirea dintre Carmen Syilva şi M.Eminescu, ce a avut loc la palatul Cotroceni, a fost facilitată de Titu Maiorescu şi Mite Kremnitz, soţia doctorului familiei regale, ea însăşi scriitoare, ''elevă'' şi admiratoare a lui Eminescu (care-i dedică poezia ''Atât de fragedă''). În ''Memoriile'' Elenei Văcărescu figurează şi un jurnal al reginei, care urmărise îndeaproape chinurile bolii poetului, ajutându-l cu discretă generozitate.

             Eminescu – notează regina acea memorabilă întâlnire – ''ne apărea neliniştit şi răvăşit, ca venit dintr-altă lume; tenebros, el îmi amintea de Manfred şi de Faust, de chipurile palide şi răvăşite ale marilor romantici. Avea pe chip acel vag surâs crispat şi copilăresc ce se zăreşte pe portretul lui Shelley. Eminescu se amuza deşirând fraze şi sonorităţi verbale. Mi-a sărutat grăbit mâna, privindu-mă cu o privire potolită dar pătrunzătoare, ce voia parcă a-mi secătui spiritul, spre a rămâne pentru el un subiect de curiozitate sau interes, mă compătimi că nu cunoşteam îndeajuns Moldova sa natală. Privirile-i căutau departe, dincolo de ziduri.''

             Regina îl serveşte chiar ea cu o ceaşcă cu ceai, pe care Poetul o primeşte ''cu stângăcie, însă cu blândeţe.'' ''A băut ceaiul cu sete. Trăsăturile feţei trădau oboseala unei tinereţi trăite fără bucurie. Degetele-i erau lungi şi îngheţate, obrajii brăzdaţi de riduri albăstrui, gura foarte expresivă, cu buze fine, îi traducea toate emoţiile.'' Ca şi în scrierile lui Marcel Proust, episodul ceştii cu ceai capătă valenţe nebănuite. Şi e meritul Reginei de a consemna cu pioşenie acest episod: ''Mi-am dat foarte bine seama că din tot ce i-am oferit în timpul vizitei, ceaşca de ceai pe care i-am servit-o eu însămi a fost singurul lucru ce i-a făcut plăcere, ceea ce semăna cu sentimentul unui zeu servit de o muritoare.'' Această ''muritoare'' a lăsat spre nemurire o scenă atât de necesară istoriei literare.  

             Eminescu – care a refuzat, pentru această întâlnire, să se îmbrace într-un costum nou, aşa cum i-a sugerat Titu Maiorescu (''Ori mă va primi aşa cum sunt, ori nu merg deloc la ea'' – a replicat Poetul) – a rămas în conştiinţa Reginei asemenea unui zeu, nemuritor: ''În toată viaţa mea el a rămas pentru mine imaginea poetului însuşi, nici a celui blestemat, nici a celui inspirat, ci a celui poet aruncat dezorientat pe pământ, nemaiştiind cum să regăsească aici comorile pe care le poseda. Avea vocea răguşită dar duioasă, ca a turturelelor spre toamnă. Când i-am lăudat versurile, a înălţat din umeri:''Versurile se desprind de noi ca frunzele moarte de copaci'', a suspinat el, readus pentru o clipă la realitate.'' Regina unei ţări s-a înălţat, spre cinstea ei, până la regele poeziei româneşti...                        

               (fragmente din prefaţa scrisă de Tudor Nedelcea la tipărirea cărţii ''Poveştile Peleşului'' de Carmen Syilva)

... 15 ianuarie ! o zi importantă în istoria literaturii române: acum 168 de ani s-a născut Mihai Eminescu  !

surse:
Mihai Eminescu  (http://www.istoria.md/articol/507/Mihai_Eminescu,_biografie ) !
Carmen Sylva:
https://ro.wikipedia.org/wiki/Regina_Elisabeta_a_Rom%C3%A2niei )

Tudor Nedelcea:
(http://editie.ro/articole/actualitate/tudor-nedelcea-aniversarea-celor-70-ani-alaturi-de-personalitati-de-cultura-doljene.html )

central park...

             CENTRAL PARK

                                de GUILLAUM MUSSO

               Există momente rare în viaţă când o uşă se deschide şi când ţi se oferă o întâlnire pe care n-o mai aşteptai. Cea cu fiinţa complementară care te acceptă aşa cum eşti, care te ia pe de-a-ntregul, care îţi ghiceşte şi îţi acceptă contradicţiile, temerile, resentimentul, furia, şuvoiul de noroi negru care îţi curge prin minte. Şi pe care îl domoleşte. Cel care îţi întinde o oglindă în care nu-ţi mai este frică să te priveşti.

                                                              - # -

               E de ajuns o clipă. O privire. O întâlnire. Pentru a schimba cu totul o viaţă. Persoana potrivită, momentul potrivit. Capriciul complice al hazardului. Am petrecut seara de Ajun a Crăciunului într-un hotel din Roma. A doua zi, am mers de-a lungul Coastei Amalfitane, am traversat Valea Dragonului până la grădinile suspendate din Ravella. Cinci luni mai târziu, eram căsătoriţi. În mai, am aflat că voi avea un copil.

                                                              - # -

               Există momente în viaţă când o uşă se deschide şi eşti inundat de lumină. Clipe rare când ceva se descătuşează în tine. Pluteşti în imponderabilitate, goneşti pe o autostradă fără radar. Alegerile devin limpezi, răspunsurile înlocuiesc întrebările, frica cedează locul iubirii. Trebuie să trăieşti aceste momente. Căci rareori durează.

                                                              -#-

               Timpul ăsta mizerabil care trece. Singurul stăpân al celor care n-au stăpân... cum zice un proverb arab.''
                                             (GUILLAUM MUSSO, ''CENTRAL PARK'')

... postarea este propusă pentru Citate favorite   găzduite de doamna Zina (Zinaida Strinu )  unde veţi găsi cele mai multe date... 
... provocarea are sloganul ''Click&Comment Monday''!
... distribuie pe reţele articolele care îţi plac mult !
... deci dacă este luni, provocarea este: ''CENTRAL PARK'', GUILLAUM MUSSO !
          - cartea am primit-o ca premiu de la Roxana: 
https://roxanatrandafir.ro/2017/10/13/cartea-lunii-de-la-concursul-carti-in-dar-e-a-prietenei-japoneze/  -
                          (http://www.all.ro/guillaume-musso )
                        (http://www.guillaumemusso.com/en/ )