jurnal de zi aniversară...

... Afară este adevărată zi de toamnă... S-a răcorit - de aseară norii au început să stropească câte puţin...
... Zi specială în viaţa familiei noastre: ziua aniversară a lui ticuţu !!!
... Am ''complotat'', de ceva timp, cu surioara mea şi mămicuţa...
... Ieri am lucrat pe afară fără ca ticuţu să bănuiască ceva...  
... Aseară ticuţu şi-a amintit cum a fost când s-a născut el:
             Fragment din jurnalul de amintiri al ticuţului:
         ''Era toamna, tăticu mai avea de cules la porumb şi a înhămat caii la căruţă dis-de-dimineaţă... mămica nu avea cu cine să stea acasă singură şi a mers cu tăticu la culesul porumbului. Au ajuns în câmp şi tăticu a început să culeagă la porumb... Nu a trecut mult timp şi mămica a început să simtă că se întâmplă ceva cu ea şi l-a strigat pe tăticu:''Banule, eu fac !'' tăticu i-a răspuns: ''Frusino, nici nu am reuşit să culeg mult la porumb... Mai bine nu plecam de acasă !'' S-au suit în căruţă şi ajunşi acasă au chemat din sat femeia care moşea de obicei şi până în ora prânzului, m-a făcut mămica!!!''
... Azi am plecat la magazin (cam târziu pentru că am avut mai multe de bifat de dimineaţă) - tăticuţu dormea încă pentru că nu dormise bine azi noapte - şi când am reuşit să revin acasă, tăticuţu îşi aranja patul şi mi-a strigat, glumeţ: ''Onlau ! Onlau ! Onlau ! M-am născut deja !!!''
... L-am pupat cu drag şi eu şi mămicuţa şi i-am urat:''La mulţi ani !''...
... Tăticuţu era atât de emoţionat, ne-a mulţumit frumos la amândouă şi s-a gândit şi la fetiţa lui mai mică ce se află departe (fizic...) de noi !!!
... După ce am mâncat de dimineaţă, am adus surpriza la care am lucrat ieri: tortul ! nu i-am scris nimic pe tort - nu m-am decis dacă să scriu ''89 de ani'' sau doar ''La mulţi ani'' - şi atunci am ales varianta doar cu feliuţe de ananas...  
... Eu şi mami i-am cântat: ''La mulţi ani !''

... Tăticuţu a fost aşa de emoţionat că a început să plângă - nu se aştepta la asemenea surpriză (de când s-a îmbolnăvit tăticuţu nu am mai avut posibilitatea de a mai face o sărbătorire cu tort aniversar pentru nimeni din casă...)...
... L-am pupat dinnou şi eu şi mami ca să se liniştească  şi am tăiat feliile de tort ! fiecare cu felia lui (mai mare sau mai mică după cum putea fiecare s-o mănânce) am descoperit gustul deosebit al tortului (avea din toate câte îi plac lui ticuţu: ananas, dulceaţă de smochine, crema de vanilie şi de caramel, blatul însiropat cu sirop de ananas, frişcă multă...)...
... I-am găsit şi pe youtube şi o felicitare muzicală destul de frumoasă:

smochinele noastre...

... aşteptăm de mult timp coacerea smochinelor...
... de câte ori mergem prin grădină, facem o vizită de curtoazie pe la smochin... mami este mai mică decât smochinul nostru...

... la început am găsit câte un fruct copt, celelalte stăteau verzi aşteptând o vreme mai caldă...
... acum că a venit vremea mai răcoroasă, smochinele au început să se coacă mult mai multe...
.. treptat, le-am poftit în frigider şi când s-au adunat mai multe, mami ne-a preparat câte un borcan cu dulceaţă !
... vă invit, cu drag, să le gustaţi :

. 
... dar tot sunt multe verzi încă... ce or aştepta ?