Pentru astazi (data/ora)...
14.07.2013, ora 11.10
Afară... este un început frumos de zi de duminică - nici prea cald, nici prea răcoare...
Mă gândesc … că este încă o frumoasă zi dată de Bunul Dumnezeu familiei mele ... cuvintele sunt goale, parcă, fără a putea descrie încărcătura/mulţumirea pe care o am în suflet ... suferinţa ne-a ajutat şi am putut comunica şi cu surioara mea aflată departe fizic de noi ...
Locurile de unde învăţăm … sunt peste tot ... lecţii de comportament în locuri pline de suferinţă ... sau mai ales acolo unde nu te aştepţi să le întâlneşti ... de exemplu, ce am învăţat de la Puiu! sâmbătă când a ieşit ticuţu ca să se plimbe puţin pe terasă, Leu l-a salutat, serios, dând din coadă ... dar Puiu, cum îl ştim cu probleme de vedere la ceva distanţă, nu ştia cine e pe terasă, simţea că trebuie să fie cineva cunoscut - Leu îl saluta cu coada şi se bucura - dar el nu-l vedea bine... s-a mai apropiat ticuţu de marginea terasei ... faţa lui Puiu este atât de expresivă: de la o nedumerire mare a trecut la momentul când a descoperit că este ... ticuţu !!! ca un arc, a sărit cu cele 2 lăbuţe din faţă, pe gardul de plasă (ce desparte spaţiul dintre zona din faţă şi cea laterală a curţii), a dat capu pe spate puţin şi a început să bolborosească, să se vaite, nici el nu mai ştia câte avea să-i spună lui ticuţu, de când nu l-a mai văzut!!! într-un târziu, s-a liniştit şi a stat tot în picioare (poziţia lui preferată, că doar este un ... ''băieţel'', prinţişorul lui ticuţu !!!) privind cu drag la ticuţu! ... ticuţu, vorbind cu el ca să-l liniştească, a început să se plimbe pe terasă, susţinut de mine, în direcţia porţii de ieşire din curte, fără să ne dăm seama ce înţelege Puiu din această plimbare a noastră ... speriat că ticuţu vrea sa plece iar, Puiu a început să ne latre disperat ... ne-am dat seama, la timp, şi ne-am întors spre casă şi ... Puiu s-a liniştit! mai sta jos, mai se ridica iar pe gărdut ca să vadă mai bine pe terasă, mai se văita că nu-i dăm drumul înăuntrul terasei ca să îl pupe (el nu linge ca un căţel - el te pupă ca un băieţel mic, pe obraz, apoi se linge - ca să guste pupicul !!!) pe ticuţu ... dar ne-a fost teamă că energia lor năvalnică il poate doborâ pe ticuţu - şi nu i-am dat drumul lui Puiu sau Leu pe terasă ... o manifestare a iubirii de căţel, căţel numit Puiu ...
Sunt recunoscătoare pentru ... tot ajutorul dat de Bunul Dumnezeu, mai ales în această săptămână - când noi am putut să percepem forţa acestui ajutor! ... recunoscători că Bunul Dumnezeu ne-a adus pe drumul nostru câteva suflete de îngeri - cei doi doctori şi asistenta şefă - oameni necunoscuţi nouă, ce n-au avut linişte până nu l-au pus pe "linia de plutire" pe ticuţu ...
Din bucătărie ... aromele încep să se simtă ca mai inainte ... sunt "sefă de cuptoraş: supraveghez carnea pregătită de mămicuţa pentru prânzul lui ticuţu, pe aragaz supraveghez compotul de mere ce fierbe ... aroma de carne ce se transformă în ceva atât de apetisant ... esenţa merelor care se simte peste tot ... vai de mine, ce mai supraveghetor şef sunt eu !!!
La îmbrăcăminte ... am zis să schimb obişnuitul pantalon scurt şi nelipsitul tricou! am o rochiţă de vară, scurtă - până la genunchi, şi cu breteluţe, de culoare bleu şi cu dungi orizontale, subţiri, albe...
Aştept (sper) ... o normalizare a vieţii noastre de familie - atât de zdruncinată în ultimele săptămâni de suferinţă ...
Nu mai meşteresc nimic ... fiind duminică, deci nimic deosebit ... trai pe mine!!!
Ascult ... vocea lui ticuţu - vorbim dintr-o cameră la alta ... eu fiind la bucătărie într-un "rol epocal", de zile mari, iar el - spre odihnă şi refacere - în pat, sprijinit în "n" perne ...
În casă ... toate par pe făgaşul normal ... iar pe mămicuţa - burduşită de biscuiţii pentru căţei, ''băieţeii'' noştri - am postat-o în grădina mare, sub caisul cel mare, într-un sezlong şi cu o cutiuţă mică de bere ... cred că visează că este undeva în RAI ... merită un pic de relaxare! a ajuns sărăcuţa o "mânuţă" de om ...
Unul dintre lucrurile mele
preferate ... cartea ... primită de la o prietenă dragă mie - alt îngeraş scos în calea mea de Bunul Dumnezeu - ,"Arta simplităţii", aşteaptă liniştită, lângă mine, momentul în care voi începe să o răsfoiesc pagină cu pagină pe îndelete ... am plimbat-o după mine, pe drumurile spitalului dar nu am avut vreo clipă tihnită pentru a reuşi să mă delectez cu minunile ce le cuprinde ...
Unele planuri pentru sfârşitul
săptămânii ... aştept să ies din starea ca de transă în care mă aflu de când s-a îmbolnăvit ticuţu ... clipă după clipă, sunt încordată aşteptând să aud şi să-l servesc pe ticuţu cu ce-i trebuie ... apoi, nu uit că sunt acasă şi mămicuţa trebuie ajutată fizic la muncile micii noastre gospodării - dar care acum e aşa de imensă ... - şi mămicuţa ştie rostul la orice bucăţică de spaţiu ... de exemplu, ieri am avut după amiază de plivit iarba "rea", crescută de atâta ploaie, într-un spaţiu destul de mare dintre casă şi fântână ... inutil să spun că aseară de-abia am putut adormi de durerea oaselor, nu?!
Aici este o imagine pe care am
gândit să o împărtăşesc: ce bine ar fi ... să stau în mijlocul florilor, cu cartea mea, fără nici o grijă ... vise, nu-i aşa ?! ...
Cam acestea ... Ne întâlnim, sper, în fiecare
vineri în micul nostru jurnal :)
