Ce-și face omul cu mâna lui
-Isaac Asimov
Naron, din străvechea stirpe a Rigelienilor, era al patrulea din ginta sa care ținea cadastrul galactic; avea un registru mare, în care erau înscrise nenumăratele specii ajunse la inteligență, din toate galaxiile. Mai avea unul, mic și subțire, în care trecea cu deosebită satisfacție numai acele neamuri care, pe deplin maturizate, erau demne de a intra în Federația Galactică.
Din registrul mare fuseseră șterse, de-a lungul vremurilor, multe nume ale dispăruților, defecțiuni biochimice sau dereglări biofizice, dezechilibrări ecologice sau sociale, ori, pur și simplu, ghinionul, își luaseră tristul obol.
Din registrul mic, în schimb, nu fusese anulată nicio intrare.
Naron, uriaș și incredibil de bătrân, privi, pe sub sprâncenele-i stufoase, curierul care tocmai se apropia cu plecăciuni adânci.
--Naron ! Unic și imens...
--Lasă, lasă salamalecurile și spune-mi ce e nou.
--Ah, slăvitule, o altă aglomerare de făpturi a ajuns la maturitate.
--Ia te uită ! Aproape în fiecare ciclu primim câte un nou membru. Ne înmulțim, tinere, ne înmulțim ! Și... cine sunt cei noi ?
Mesagerul îi comunică numărul de cod al galaxiei și coordonatele planetei, iar Naron, cu frumoasa lui caligrafie, făcu trimiterea de cuviință în registrul mare și trecu în registrul mic, după tipic, denumirea planetei, așa cum apărea ea în graiul băștinașilor.
--T E R R A - silabisi el, ridicând a mirare privirea spre curierul care aștepta curios sfârșitul ritualului-. Creaturile acestea dețin un adevărat record. Nu știu alții care să fi trecut atât de repede de la simpla inteligență la deplină maturitate. Hm, hm, sper să nu fie vreo eroare, ai ?
--Se poate, luminate ?! protestă mesagerul.
--Au descoperit energia termonucleară ?
--Desigur, preamărite.
--Ei, bine, atunci e-n regulă; doar acesta e principalul criteriu de selecție. Am să-i contactez chiar eu pe vreuna dintre stațiunile lor extraplanetare.
--Aaa, să vezi, preaînălțate-se grăbi să precizeze tânarul-până acum nu au nicio stațiune extraplanetară. Observatorii menționează însă că terranii au trimis stații automate spre alte planete și că au o sumedenie de sateliți artificiali, minusculi, ce-i drept, în jurul planetei lor.
Naron se încruntă, perplex.
--Doar atâta? Bine, dar experimentele, exploziile nucleare, care le-au permis studierea frânării și controlării reacțiilor de fisiune, toate astea unde le-au făcut ?
--Păi, chiar pe Terra, luminate !
--Pe propria lor planetă ? tună Naron, ridicându-se în deplinătatea celor peste șapte metri ai săi.
--Chiar așa, confirmă mesagerul, pierit.
Lăsându-se înapoi în jilț, încet, cu o tristețe care parcă îi frângea umerii sub covârșitoarea ei povară, Naron șterse cu o linie groasă numele proaspăt trecut în registrul cel subțire. Era, desigur, un act fără precedent, dar Naron era tare, tare bătrân și foarte, foarte înțelept, astfel că era în măsură să prevadă inevitabilul, chiar mai bine decât oricine altul în univers.
--Inconștienți, sărmanii... Și când te gândești ce frumos începuseră...
( Ce-și face omul cu mâna lui )
- Isaac Asimov -
( https://arenait.ro/predictiile-isaac-asimov-despre-viitor-acum-41/ )
