sâmbătă, 12 decembrie 2015

traiul simplu...

... am terminat toate activităţile...
... ce pot să fac în continuare ?
... ceva ce îmi place: să caut câte ceva despre viaţa tradiţională de pe plaiurile soarelui răsare...
... şi am găsit ceva pornind de la o fotografie ce am admirat-o mult anul trecut: munţi de jur împrejur, iar la poalele lor câteva căsuţe acoperite de multă zăpadă: era localitatea Ainokura... 
http://www.japan-guide.com/e/e5955.html
... am găsit un film pe youtube realizat prin intermediul unei studente iraniene (cinci ani în Japonia), Sara Ariafar ...
... ea ne-a prezentat, cu mult respect şi emoţie, interesanta viaţă a celor ce locuiesc la poalele munţilor...
... a vizitat zona, a locuit într-una din case...
... aşa ne-a arătat ''icori'' =focul din mijlocul casei, arhitectura acoperişului casei japoneze (triangular), am văzut locul unde, în pod pe frunze de dud, se obţineau coconii de mătase ( din viermii de mătase) şi cum se obţine, prin tragere, un firişor de mătase...
... am văzut cum se prepară ''washi''=hârtia şi se imprimă manual o imagine dorită...
... apoi am cunoscut un instrument, adică două beţe=''sasara'' şi apoi un ciudat instrument tradiţional numit ''kokiriko''= instrumentul cu 108 plăcuţe... bineînţeles că s-a şi cântat şi dansat muzică tradiţională...
... sunt multe de spus dar cel mai bine este să vizionezi filmuleţul - mie mi-a plăcut mult -: 

jurnalul (127)



Astăzi ... vineri 11 decembrie, orele 21.50
O zi ... atât de încărcată... totul a început cu un somn care nu prea era... era ora 3 şi eu puteam dormi ... am făcut planul activităţii zilei ce urma... greu am adormit după ora 4... la ora 8 m-am trezit... începea o nouă zi !     
Mă gândesc ... că ziua aceasta de 11.12.2015=4 deci zi universală destinată muncii fizice, de realizări concrete ... şi plus cifra mea=4 ... rezultă o zi personală=8 adică o zi foarte, foarte încărcată dar în care se pot obţine rezultate bune dacă totul este desfăşurat corect, fair play ! plus că va fi Lună Nouă...   
Am reuşit ... azi să-mi utilizez, la parametrii maximi, forţa plus voinţa - sprijinite pe credinţă ! 
Recunosc ... că pot să realizez foarte multe concentrându-mă pe ... rugăciune !!!  
Acum sunt în bucătărie ... în fotoliu şi am reuşit să aţipesc puţin (mă durea fiecare particulă a corpului...)... mai privesc din când în când la un film (''Misiune pe Marte'') dar încerc totuşi să mă concentrez pe realizarea ''jurnalului''...  
Sunt îmbrăcată ... în pijamale; un flanel (oboseala îmi dă o senzaţie de răcoare...); legată la cap cu nelipsitul baticuţ verde...
Bodyguarzii ... cred că m-au aşteptat, disperaţi, toată după-amiaza ca să vin cât mai repede de la oraş !!! când am ajuns acasă, pe întuneric, Leuţu m-a certat cu vocea lui gravă (dinainte de a intra pe poartă)... Puiu se văicărea cu vocea lui mai subţirică... le-am dat doar nişte biscuiţi pentru că era prea târziu ca să le dau ceva din ceea ce am cumpărat şi pentru ei - le vom da mâine şi ştiu că se vor bucura ca nişte copiii !!!
Am intrat ... în weekend !  
Ca muncă ... toată săptămâna am avut: scoaterea apei din canalizarea bucătăriei, aprovizionarea terasei cu lemne, cumpăratul pâinii şi apei (pentru tăticu)...la fiecare drum prin afara gospodăriei, am revenit şi cu crengi mai mari sau mai mici.... azi mami a plecat să se plimbe puţin (adică a plecat pe o stradă, va face un tur prin comună, se va întoarce apoi pe altă stradă...) şi aşa îi piere dorul de o plimbare prin oraş !!! între timp am reuşit să scot, din camera de deasupra beciului- aripa de nord-, o parte dintr-o canapea-colţar (ce se poate face şi pat mărindu-se astfel) şi o  piesă de mobilier (un fel de scrin-noptieră ce se poate transforma în bar prin deschiderea uşilor, înăuntru fiind oglinzi şi un beculeţ ce se aprinde imediat) şi le-am trecut pe sală... canapeaua, ce se afla aici înainte, am mutat-o în sufrageria de vară... am reuşit să termin mutarea până să vină mami ... şi am fost tare mulţumită că mami a fost încântată de rezultat !!!     
Plecarea la oraş ... a devenit, brusc, necesară după ce am terminat activitatea din aripa de nord a casei.... am reuşit să mănânc, m-am echipat şi... la drum !!! noroc că am avut cândva un instructaj bun făcând o perioadă de timp armată la ''iepuraşi de câmp''=infanterie... în 3 ore am bifat tot ce era trecut pe lista - ce mă însoţeşte la orice deplasare prin oraş - şi m-am întors acasă pe întuneric... am venit şi cu noutăţi: prin oraş, autobuzul a trecut şi prin zona unde a luat foc târgul de lucruri second-hand şi am văzut fumul ce se ridica într-una- mai era şi sunetul maşinilor de pompieri -, salvările care treceau des... 
Am reuşit ... să bifez şi ceva la care nu m-am aşteptat ... la ora 17 s-au aprins prin oraş toate instalaţiile-ornamente de Crăciun ... am reuşit astfel să văd multe din aranjamente - le admirasem mai înainte prin intermediul unor minunate fotografii de la o dragă prietenă, sora mea de suflet - totul fiind ca dintr-o altă lume, transportată din basme... parcă este mai frumos ca niciodată centrul oraşului ! şi am trecut în mare grabă şi pe lângă unele din căsuţele, ce au apărut ca ciupercile prin oraş, şi am cam poftit la vata pe băţ, la mirosul de vin fiert...nu am avut timp să iau ceva pentru acasă- regret acum... la noi în comună erau aprinse instalaţii-ghirlande la primărie şi la şcoală - bine că este şi aşa !
Sfârșitul săptămânii ... - adică weekend pentru cei ce au un... job!!! - o să fie tot presărat cu activităţi neaşteptate (sau poate cunoscute deja ?!)... mai demult am găsit pe internet o fotografie ce mi-a adus aminte că am avut şi noi cândva o lampă (la oraş, o aprindeam când rămâneam fără curent electric) - acum, la ţară, aprindem candela -:


luni, 7 decembrie 2015

o joacă utilă...

... a venit probabil o perioadă de experienţe cu aplicaţie concretă ...
... duminică, înainte de a merge  la târgul de săptămână al comunei, am trecut cu mami pe la un mic magazin şi am achiziţionat o sticlă de 1\4 litru cu gaz lichid...
... util la ... aprinsul focului !!!
... azi a sosit momentul experienţei propriu-zise !
... deşi locuim deja de câţiva ani buni pe aici (cam 12 ani în comună), acum realizăm pentru prima oară un amestec pe care şi eu şi mami îl cunoaştem de pe plaiurile natale ...
... ţin minte, în perioadele când eram la ţară la părinţii mămicuţei, era iarnă şi se aprindea focul cu ceva care mirosea ciudat !!!  
... mami a hotărât să facem experimentul împreună ! şi m-a bucurat mult acest gest !
... a curăţat spaţiul colector, de sub grătarul plitei, şi a turnat cenuşa colectată într-o găletuşă...
a luat sticluţa cu gaz, a turnat gazul, treptat, peste cenuşă
 şi a început să amestece încet, cu un beţişor, ca să omogenizeze amestecul ... 
... la final, amestecul era consistent dar bine umectat cu gaz... am adus din casă o lingură metalică şi am stabilit care este porţia de adăugat: o lingură de amestec...
  ... şi am depozitat găletuşa, afară, pe terasă, pentru că miroase a ... gaz !!!
... găletuşei i-am aşezat un capac - să nu se piardă gazul !!!
... timpul a trecut ...
... a venit seara...
... mami a dorit să aprindă ea focul, pentru prima oară, la soba noastră, exact cum făcea şi mama ei adoptivă !!!
... şi a reuşit ! înâuntru, pe grătarul plitei a şezat câteva scândurele, o hârtie deasupra pe care a dozat o lingură din amestecul preparat, apoi iar câteva beţişoare subţiri şi a aprins compoziţia cu ajutorul... unui chibrit !!!
... focul s-a aprins uşor ...
... apoi eu am rămas executant şef, la menţinerea focului în sobă !
... gata, ne-am jucat azi ca două fetiţe, una mai mare şi una mai mică !!!

duminică, 6 decembrie 2015

o seară minunată...

... seara de Sfântul Nicolae ...
... o atmosferă frumoasă, plină de căldura sobei dar, mai ales, de căldura sufletelor familiei noastre...
... casa răsună de muzică populară ! focul trosneşte, jucăuş, lemnele în sobă ... 
... la un moment dat, mami şi-a adus aminte de perioada când era tânără şi lucra, împreună cu alte fete de vârsta ei, la ferma comunei ... aceste plăcute amintiri i le-a împrospătat o melodie minunată, de pe plaiurile noastre de origine: ''Când eram pe Ialomiţa'':
 ... apoi, mai târziu m-a încântat tăticu pentru că a fost o melodie ce i-a atins o coardă a sufleţelului lui - 'Cu ce m-am ales în viaţă'' -, şi a cântat cu cei din tv gândindu-se, bineînţeles, la fetele strânse în braţe, în viaţa lui:
 ... iar eu eram dj la sobă - menţineam flacăra aprinsă - şi alergam şi la tv, ori de câte ori mami şi ticu ascultau o altă melodie ce le plăcea şi mă chemau, cu mult drag, să o ascult şi eu !!!
... mulţumesc frumos, Sfinte Nicolae, pentru cadou: seara minunată care ne-a înveselit sufletele !!!