măicuţă dragă...

... azi am citit o minunată poezie scrisă cu multă sensibilitate de către prietena mea virtuală, doamna Ana-Nora (Anna-Nora Rotaru):

''Măicuță, mai vino câteodată să mă vezi în vis,

 Să te mai simt, să-mi pari că-mi ești adevărată... 
 Cu brațele-ntinse larg, cu sufletul deschis,
 Să te cuprind, cum poate n-am făcut-o niciodată...
                Să-ți mângâi iarași umerii și cu drag obrazul,
                Lacrimile ce te-au durut, să pot să ți le șterg!
                De te-a cuprins cumva, fără să știu necazul,
                Azi, mai mult ca-oricând să pot s-alerg,

  La tine-n poală, c-atuncia, să mă cuibăresc...
  Mânuțele dragi să le cuprind, să le sărut!
  Să pot cu mult mai mult să te-ocrotesc,
  Cum poate n-am făcut 'ndeajuns cât am putut...

                Și dacă ceva-ți apasă sufletul... să-mi spui,
                Vreo supărare sau vorbe spuse la mânie!
                N-au fost din inimă și-n inimă să nu le pui,
                Că-s vorbe goale ce sufletul din noi sfâșie!
  Măicuță dragă, află că te-am iubit la infinit ...
  Te port în mine, nicicând sa-mi fii uitată...
  Și de-mi veni-va clipa să mă-nalț înspre zenit
  Să-mi vii in prag, de mână să mă duci ca altădată,
                Când eram mică, îți amintești, mă temeam de beznă...
                De-ntuneric, când nopțile-adânci mă-nfricoșau,
                Sau, când hățișurile mi se-mpleticeau de gleznă
                Brațele tale duioase mă prindeau, dureri îmi alinau...
  Mai vino câteodată-n visul meu, dragă măicuță,
  Să te mai văd, să te ating, mânuțele să le sărut...
  Lăsându-mi c-altădată, pe-aceeași de copil pernuță,
  Parfumul tău de neuitat...ca semn că mi-ai trecut!''

         (Nora, ''Măicuţă dragă'', vol ''La răscruce de lumi")