jurnalul (20)

Pentru astăzi (data/ora)... sâmbătă 09 noiembrie, ora 18.25

Afară ...  se înnegurează ... a fost o zi frumoasă, plină de soare şi de activităţi peste tot, prin gospodărie ...

Mă gândesc ...  la zilele ce îi comemorează pe cei plecaţi dintre noi, la aşa-numitele pomeni ... 

Printre locurile de unde învăţăm ...  filmele sunt adesea pline de informaţii - reale sau influenţate de legende!
Sunt recunoscătoare pentru ... că am mai avut o zi minunată! şi am savurat încă o după-amiază la banca de sub cais...

Din bucătărie ... se aude zgomotul lemnelor ce trosnesc cuprinse de focul din sobă ... 

Sunt îmbrăcată ...  cu ciorapi groşi, lungi, albaştri-deschis; o bluză mai groasă, albastru mai închis, cu o dungă albă la mijloc, pe piept, ce se continuă pe cele 2 mâneci (uniforma mea de toate zilele mai răcoroase, de acum )...

Citesc ...  ceva ce se datorează filmului de azi, "Cruciada copiilor" ... informaţii reale şi legende ...

Aştept (sper) ... o duminică tot aşa de frumoasă ca şi cea de azi!

Nu meşteresc ... ceva deosebit ... azi am însoţit-o pe mami la o pomană (mami trebuia să se ducă deoarece familia respectivă este apropiată sufleteşte de familia noastră... şi nu avea curaj singură - de când ticuţu este mai bolnăvior, mami a devenit foarte sensibilă la astfel de subiecte ...) - a fost un pas mare pentru mine - de când sunt la ţară, am fost doar la o pomană, când a fost înmormântată vecina noastra (o doamnă foarte bolnavă ce a trăit puţin timp după ce ne-am mutat în casa vecină cu a dânsei) ... nu este ceva uşor ca să mergi la o pomană ... când este vorba despre morţi - nu ştiu, am o reţinere: cum să mănânci la pomană ?! azi am mâncat, îndemnată de mami (care nici ea nu este împătimită după mesele la pomeni ...)... dar recunosc: îmi place coliva!!!
Ascult ... tv-ul părinţilor ...

În casă ...  este cald ... mami şi tati urmăresc la TVR 1 emisiunea "exclusiv România"... apoi ştirile la Kanal D...apoi pe Prima, "cireaşa de pe tort" ...

Unul dintre lucrurile mele preferate ... documentarea/căutarea unor informaţii noi sau aprofundarea celor avute deja: ştiam demult despre cruciade, despre "nebunia" şi lăcomia - mascată sau nu - a acelor timpuri, inclusiv despre aşa-zisa cruciadă a copiilor... noutăţile documentării de azi a fost: cândva, ziua de 28 decembrie a fost o zi dedicată copiilor, îşi alegeau şi un episcop care putea să oficieze şi liturghia în ziua de 28 decembrie !!!; din timpurile medievale şi până spre secolele mai apropiate de noi, copiii (până la vârsta apropiată de căsătorie) erau bine organizaţi în asociaţii cu un statut recunoscut de maturi; a existat un cult medieval al "inocenţilor", un soi de ritual de sacrificiu în care "inocenţii" se jertfeau pentru Dumnezeul creştin; cruciada copiilor s-a bazat pe o poltică a maselor ţărăneşti din acele timpuri medievale ca noii inocenţi să purifice lumea şi să reabiliteze cruciada, lăsată în părăsire...; "Sfinţii Inocenţi" se referă la acea perioadă ...există atât de multe informaţii, chiar şi legende de la care a pornit şi scenariul filmului vizionat de mine azi! 

Din planurile pentru sfârşitul săptămânii ... mâine poate voi reuşi să mai citesc câte ceva din lecturile începute mai demult şi nefinalizate ... 
Aici este o imagine pe care m-am gândit să o împărtăşesc:  pentru că m-am gândit mult, în documentările mele de azi, la teritoriul francez şi copiii, gândesc acum că ar fi simpatică o melodie: "Frere Jacques"...

biscuiţii de la ora 16...

... englezii sunt renumiţi prin: "ceaiul de la ora 17" - creat pentru a savura o anume stare, în singurătate sau cu cei apropiaţi !
... la noi, toată vara, familia mea a avut: "biscuiţii de la ora 16"!!!
... de când am trecut la viaţa de ţară, aproape că nu a fost moment despre care să nu am ce povesti!!!
... nu a fost totul perfect dar au existat momente în care care am trăit cu adevărat, rupţi de realitatea crudă, intrând în lumea pe care ne-am creat-o singuri!
... de când a venit anotimpul călduros, după-amiezile ne-au creat momente atât de deosebite şi de apropiate sufletului nostru!!!
... nouă ne plac băncuţele unde să ne adunăm şi să bem o cafea sau un ceai şi să povestim, să discutăm sau să facem planuri de viitor... la început, băncuţa creată de ticuţu era în grădina mare, aproape de poarta cea mare, în plin soare...la insistenţele mămicuţei, ticuţu a mutat locul nostru de adunare undeva sub caisul aflat în mijlocul grădinii!!! minunat loc ales, mai ales în zilele pline de fierbinţeala ale verii: caisul este înalt şi are ramuri multe cu o zonă mare de umbră sub el!
... şi astfel, zilnic, aproape de ora 16, încep pregătirile: micuţa pregăteşte cafeaua sau ceaiul (depinde de starea noastră din fiecare zi...), pregăteşte ceştile ... îşi încarcă în primul rând buzunarele cu biscuiţi mari, pătraţi - obligatoriu trebuie să aibă buzunare multe !!! ne anunţă că este gata şi pleacă în grădină, încărcată cu ceea ce poate duce singură!
... după ea porneşte ticuţu, pas cu pas, mai puţin încărcat - fiind mai bolnăvior, pentru noi este important că se poate deplasa acolo - dar, obligatoriu, are şi el buzunare şi în ele, biscuiţi!!!
... bineînţeles că se mai găsesc două sufleţele care abia aşteaptă vestea pregătirii noastre de la ora 16: Leu şi Puiu! Leu se scoală domol, din locul lui de staţionare, şi o însoţeşte pe micuţa, liniştit, păşind în urma ei, spre băncuţa din grădină...Puiu, nerăbdător, sare peste etape şi ca o căpriţă, ajunge repede, primul la bancă!!! se întoarce vesel, în întâmpinarea grupului, primindu-i ca o gazdă la banca lui...
... toată suflarea îşi găseşte locul: mami şi ticuţu pe bancă, Puiu sub bancă, la picioarele mămicuţei (este doar favoritul ei!!!) iar Leu (favoritul lui ticuţu), ceva mai departe, pentru a nu avea conflicte cu Puiu - pe bază de teritoriu!!!
... fiecare căţel îşi primeşte primul lot de biscuiţi... mami şi ticuţu trec la sorbirea cafelei sau ceaiului depănând întâmplări ale zilei sau planificând ceva nou...
... eu sosesc, de obicei, ultima - se întâmplă că mai am câte ceva de finalizat prin casă sau privesc ceva la tv şi nu mă îndur să plec imediat - şi oricum ştiu că îi găsesc aşezaţi pe toţi la locurile lor,îin grădină...când mă simt căţeii că urmează să apar şi eu, sar de la locurile lor şi mă întâmpină fiecare, în stilul caracteristic: Leu, mai greoi, cu o deplasare mai înceată, de la vârstă şi greutate (!!!) iar Puiu, iute, sărindu-mi cu doua lăbuţe pe piept! pregătesc câte un biscuit (obligatoriu, trebuie să am un mic depozit de biscuiţi, pe undeva prin ceva buzunare...) şi sunt lăsată în pace, fiecare trecând la locul lui...şi mă îndrept şi eu la locul meu: pe şezlongul ce-l târăsc după mine, lângă mami şi ticu....
... discutăm despre multe, subiectele sunt atât de diverse, după cum are fiecare gândirea momentului: mai clară sau înmuiată de căldura după-amiezii...se stabileşte planul de acţiune al serii: ce plante avem de udat, etc...
... Leu din două hăpăituri termină câte un biscuit sau doi, pe ceilalţi îi lasă pe lângă el, se rostogoleşte pe iarbă şi trece la sforăit... Puiu aşezat pe burtă, cu un biscuit prins între lăbuţele din faţă, aparent visător, ronţăie mulţumit...termină întotdeauna primul toţi biscuiţii primiţi...apoi, se scoală, aparent fără nici un gând clar şi se plimbă trecând pe lângă Leu ...şmecher, îi ia delicat un biscuit şi tot aşa agale, ca şi când nici nu a trecut el pe acolo (ca să nu se trezească Leu şi să sară la el), se duce la locul lui şi savurează noul biscuit şterpelit...şi aşa face până îi termină proviziile lui Leu... nu ai voie să te apleci să îi vezi biscuiţii lui Puiu - mârâie şi îţi poate aplica corecţia - un dinte!!! dacă vede că a terminat totul, mai stă puţin liniştit şi apoi, trece şi controlează, cu boticul, buzunarele micuţei şi nu se lasă până nu termină ce găseşte...nu rămâne buzunar necontrolat şi mami trebuie să îi întărească verbal: "nu mai am biscuiţi, Puiu lui mami !" ...când nu mai are micuţa, trece apoi la ticuţu şi apoi la mine...îi plac atât de mult aceşti biscuiţi savuraţi lângă bancă, cu noi toţi pe lângă el...
... dacă le-ai da aceşti biscuiţi, în restul zilei, prin alte locuri, nici nu s-ar uita la ei!!!
... între timp, dacă cineva trece pe drum, pe lângă gardul nostru, cei doi se întrec care să ajungă primul lângă gard şi să-l latre pe trecător! apoi, când s-au săturat ei de lătrat, se întorc agale, după ce noi am răguşit certându-i ca să vină înapoi! cea mai mare satisfacţie a lor este să-i vedem noi cum apără ei grădina, alergând şi lătrând !
... când ne-am săturat de vorbă, când am terminat cafeaua sau ceaiul şi biscuiţii ... soseşte momentul plecării din grădină spre terasa casei...
... de obicei eu plec prima, încărcată de ceşti, ibrice, şezlong, perne (toată dotarea ...), apoi ticuţu şi micuţa... Leu dă din coadă mulţumit că am fost cu ei în grădină, se scoală şi vine agale după noi... Puiu este ultimul de obicei, încheie şirul indian...Puiu parcă verifică dacă totul este în ordine şi plin de importanţa momentului, îl imită pe Leu şi păseşte şi el încet ...
... în urma noastră, rămâne goală banca de sub cais ... în cais se vor aduna spre seară, vrăbiile numite de ticuţu "nepoatele lui" şi vor discuta vrute şi nevrute, ciugulind firimiturile de biscuiţi ţi găinăţându-se pe banca noastră ...

dragoste de animale...

... aproape zi după zi, de ani de zile, sunt surprinsă de modul de viaţă al japonezilor ...
... dar ştirea de azi m-a surprins şi mai mult - deşi nu ar trebui, ştiind cum este sufletul unui japonez ... - şi m-a făcut să înţeleg cât de departe suntem noi, în general, faţă de acest gest:
    un japonez a avut grijă, timp de doi ani şi jumătate, de sutele de animale ce au rămas ale nimănui (în cadrul gospodăriilor abandonate...) după dezastrul de la Fukushima (provocat de tsunamiul devastator)...
... vă daţi seama: să stai singur (într-o zonă părăsită de oameni...) şi să ai grijă de găini, raţe, gâşte, capre, iepuri, câini ... adică să cauţi, disperat, în anumite perioade, de mâncare pentru aceste animale ... şi uneori chiar şi pentru tine!!!
... şi toate acestea, fără gând de recompensă ...
... frumos şi, în specificul japonez, este şi gestul celor ce îl sprijină, măcar acum, ca să poată asigura cantitatea mare de mâncare necesară animalelor - zona fiind în continuare nelocuită ...
... felicitări din toată inima, domnule Keigo Sakamoto !!!

jurnalul (20)

Pentru astazi (data/hora)... duminica 03 noiembrie ora 13.45

Afara ...  e liniste - linistea de dupa-masa ...si in casa este liniste (doar leptopul meu bazaie si ceasul din perete: tic-tac, tic-tac) ... ticutu pufaie usor, dupa masa de pranz! micuta mai sta putin pat, mai pleaca apoi putin pe afara, iar mai sta putin in pat (vrea sa ne faca "gratar" spre seara si e nerabdatoare...)

Mă gândesc ...  la ultima serie de evenimente prin care am trecut: ieri am retrait, spiritual/vibrational, momentele  din ziua nasterii mele (inclusiv si micuta a trecut prin acele stari - ne-am trezit noaptea la aceleasi ore, am fost zbuciumate iar dupa-amiaza, la momentul final...), am avut pe la noi o vizita de lucru (s-a dus cu micuta la cimitir, pentru curatenia locurilor...) al Nicoletei si a lui Andi, nepotelul nostru de suflet!

Din locurile de unde invatam ...  adunam informatii dar care sunt depasite periodic prin viteza timpurilor actuale - si la ce sa le mai pastrezi ?! cui sa le transmiti?! cine mai are nevoie de ele?! am observat ca cei mici s-au nascut atat de atotstiutori, ce sa-i mai invat eu?! 

Sunt recunoscător pentru ...  ca totusi am avut o viata, cu bune si cu rele, inca apropiata de traditiile trecutului inaintasilor !

Din bucătărie ...  nu se mai aud zgomote ... dar pot spune: "a fost o masa delicioasa!"

"Cu ce sunt imbracata ...  ciorapi grosi, lungi, albastri-deschis; o bluza mai groasa, albastru mai inchis, cu o dunga alba la mijloc, pe piept, ce se continua pe cele 2 maneci  ...

Citesc ...  ceea ce am mai scris pe blog si pe facebook... 

Ceea ce astept (sper) ... o saptamana cu intamplari mai vesele !

Ce mai mesteresc ...  am inceput sa imi repar o vestuta din lana alba - nu stiu cand o voi finaliza... mai am ceva planuri "croitoristice" dar nu le spun - daca nu le voi mai incepe apoi si veti rade de mine ?!
Ascult ... jurnalele de stiri, ca de obicei, pentru noutati - care de fapt nu prea sunt vesele!

In casa ...  este cald - atmosfera este placuta (soba a fost incalzita bine de mine aseara) ! dar cred ca ne vom muta toti afara, prin gradina mare, la banca de sub cais, si apoi la ... gratar!!! nu mai are rabdare micuta !!! (si noi - eu, ticutu,Leu si Puiu - suntem la fel dar nu mai zic! cat de mult ne place sa ne afume ... gratarul!!! parca nici nu e asa de gustos ce se afla pe gratar ... mirosul ne innebuneste intotdeauna! )

Unul dintre lucrurile mele preferate ... scrierea pe blog (ma transporta intr-un plan care ma ajuta psihic, sa strabat aceasta perioada dificila a existentei mele de om)!

Unele planuri pentru sfârșitul săptămânii ... maine va incepe o saptamana minunata - speranta ajuta!!!
Aici este o imagine pe care m-am gândit să o împărtășesc:  pentru ca sufletul meu se gandeste la Japonia si  la minunata crizantema - simbol al acestei tari, dragi mie - am gasit pe Internet niste crizanteme superbe (inca nu am fotografii cu crizantemele mele din gradina, care au o nuanta minunata de mov deschis...):

intrebari ...

... tarziu in noapte, cand toate sunt terminate, asezata cat mai confortabil in fotoliu, langa soba calda (acum este cam frig pe la noi!), trec in revista posturile tv cu filme si incep vizionarea unor filme care ma atrag ca subiect sau care imi ofera si surprize - putin la intamplare, uneori - ...
... asa s-a intamplat si saptamana aceasta!
... filmele vizionate mi-au oferit, in doua nopti la rand, emotii atat de diametral opuse...pot spune ca subiectele acestor filme vizionate au descris 2 lumi - atat de departate intre ele !!!
... unul din aceste filme recent vizionate este "Micile suflete mari" ...
daca l-ati vizionat, stiti despre ce vorbesc, daca nu, va invit sa-l vizionati! film ce vorbeste despre lumea frumoasa a copilariei ! o lume a doi baietei orfani, ajunsi sa traiasca dupa un timp, la bunici !
...o lume minunat descrisa si care mi-a lasat ganduri atat de placute - in special din partea celor 2 micuti artisti dar mai ales pentru ca bunicul lor din film era interpretat de Charlton Heston (un actor ce m-a impresionat in orice film in care a jucat)! recunosc ca am vizionat atat de multe filme ce au la baza romanele ce vorbesc despre aventurile copilariei!!! ce lume frumoasa, o lume - a carei atmosfera plina de sentimente curate - mi-ar place sa o mai intalnesc si in viata noastra de toate zilele ... copiii pentru care exemple puternice de viata sunt bunicii si parintii lor ... si care se gandesc cum sa respecte si sa transmita la randul lor acele exemple!!!
... al doilea film, vizionat azi-noapte, care m-a atras prin titlu : "Alpha 07"... 
iarasi, daca l-ati vizionat, stiti despre ce vorbesc, daca nu, va invit sa-l vizionati - ca o experienta!
...film cu personaje majore, de aceasta data (tineri si ceilalti, mai maturi) ... dar lumea acestor tineri nu se mai poate baza pe exemplul parintilor sau al societatii ... aproape ca nu mai stiu ce este corect si real in jurul lor - si in cine sa mai aiba incredere!!! o viata,o gandire atat de afectata spiritual astfel ca, mult timp, vizionand filmul, ma gandeam daca sa-l mai vizionez in continuare sau nu... dar mi-am zis:"trebuie sa-l vad - pentru o experienta completa privind lumea pe care nu o cunosc bine!" stiu ca veti zice ca totul este imaginar, ca toate se intampla conform scenariului ! dar daca asa se poate intampla si real?! cu acele cipuri implantate, cu baze de date despre oricine, in cateva secunde, colectate din orice domeniu de viata, cu cipurile hainelor cumparate din anumite magazine/gps-uri/date din retelele calculatoarelor, cu fractiuni ale politiei/armatei-speciale care nu mai stii pe cine sprijina ... posibil ca s-au si intamplat real - la atatea atentate ciudate care au fost in ultimii ani!
... dupa un astfel de film - ajung sa ma gandesc altfel la unele grupuri de tineret ce demonstreaza prin lume, ce ajung sa-i vad la tv, prezentati in informatii scurte, neclare, ca pe niste ciudati ce se lupta cu niste forte de ordine, aparent ca niste nebuni! daca unii nu sunt nebuni ?! daca au dreptate in lupta lor?! nici in film, tinerii nu reuseau sa mai poata demonstra celor multi ca ei aveau dreptate - probele dispareau repede - ei se multumeau daca reuseau sa salveze viata cuiva din "reteaua lor de lupta cu sistemul" ...
...cum sa nu te intrebi ?! ce s-a intamplat, teoretic vorbind, intre cele 2 lumi atat de diametral opuse, prezentate in cele 2 filme de care vorbesc aici? cum s-a putut ajunge la aceste diferente majore de viata, de standarde morale? stiu, veti zice ca nici in primul film nu era totul in roz, ca erau si exemple comportamentale gresite ... dar nu era acea schizofrenie ce apare in al doilea film - dar care seamana foarte mult, prin comparatie, cu tot ceea ce traim in lumea reala...oare ce o mai urma sa se mai intample, in viata noastra de zi cu zi, cu generatiile vremurilor moderne, aflate si ele intr-un zbucium din ce in ce mai avansat?!
... unde sunt traditiile stramosilor?! cine a uitat sa le mai transmita urmasilor?! cum a fost posibil?! ce se va construi?! un viitor fara stramosi?!