vineri, 17 august 2018

jurnalul (261)

... Azi ... vineri, 17 august, ora 22.00
... Au trecut ... 92 de zile... greu... oftez !
... Mă gândesc ... continuu la situația noastră ca cetățeni... oare suntem ca nişte gângănii  (aşa cum am eu destule prin grădină...) ? cred că este foarte greu pentru politicieni ca să se 'coboare' la nivelul nostru de 'gângănii' pentru a ne suporta atât cât este necesr să ne convingă că ei sunt buni şi să ne ceară, apoi, votul !!! apoi cred că trec printr-o perioadă în care se 'dezinfectează'... şi începe să se ocupe de 'lumea'  lor...
... Puiu ... are un loc distinct în cadrul familiei noastre: un răsfățat dar foarte încins de căldura lunii august !!! după-amiază, ne-a făcut o vizită în casă şi am hotărât să ne răcorim cu câte o înghețată (Puiu sufla continuu de cald...) şi, efectiv, ne-am grăbit fiecare să ne mâncăm porția de înghețată ca să nu vină Puiu ca să ne-o mănânce (lip-lip, el şi-a terminat porția mult mai repede...):

... Bucătăria ... a fost ocupată, în această perioadă, cu gătit mai puțin  (doar chifteluțe, supă cu găluști şi, seara, tăieței cu brânză şi cu smântână...)... ca fructe acum vedeta perioadei este smochina ! deja avem câteva borcane cu dulceață ! şi mai avem încă multe smochine - ca niciodată !  
... Muncă ... este atât de multă şi în domenii atât de diferite ! săptămână aceasta am fost instalator apă-canal (s-a înfundat instalația...), asasin de omizi, preparator de dulceață, tăietor de iarbă şi buturugi, un fel de asistentă (pastile pentru mami) ...
... Zilnic ... am două variante de costumație:
        1.pantaloni lungi, tricou (la cumpărături), şosete;
        2.pantalori scurți, tricou, şosete (la muncă, prin gospodărie) !
... Noutatea săptămânii ... am ales-o pentru a mă relaxa: muzică japoneză!

luni, 13 august 2018

cinstea, înțelepciunea şi energia...

MIHAI EMINESCU
             CINSTEA, ÎNȚELEPCIUNEA ŞI ENERGIA

      Cinstea, înțelepciunea şi energia sunt condiționat neapărate pentru conducerea în bine şi cu folos a oricărui stat. Şi aceste însușiri se cer cu atât mai mult de la un stat încă tânăr, care de altfel are mai multă trebuință de a se întări şi asigura de stăpânirea libertăților sale, câştigate cu mai multă sau mai puțină sudoare. Şi muncă, într-o luptă mai mult sau mai puțin îndelungată. Dar se naşte întrebarea dacă într-un stat cu guvernământ constituțional reprezentațiunea națională poate fi ea totdeauna stăpână pe cinstea, înțelepciunea şi energia ce se cer pentru o conducere fericită a statului şi, fiind vorba despre un stat încă nou, despre un popor lipsit de maturitate politică, vom răspunde cât se poate de categoric că nu !
      Numai după o vreme mai îndelungată de la întemeierea statului, numai după ce poporul va ajunge la acel grad de practică şi maturitate politică în care să se simtă oarecum rezumat şi aşezat pe picioarele proprii, numai după ce acest popor, în urma unei păci şi linişti mai îndelungate, va fi izbutit să se ridice la un grad înalt de cultură şi dezvoltare morală şi materială, putem încuviința că reprezentațiunea sa națională însuşeşte și cinstea şi înțelepciunea şi energia ce i se cer pentru păstrarea statului în starea sa actuală sau pentru conducerea lui treptată pe calea fericirii și a progresului; iar până atunci atât conducerea statului cât şi educațiunea politică şi socială a poporului trebuiesc lăsate pe mâinile puținilor bărbați de inimă, înțelepciune şi cu adevărată iubire de țară, pe care trebuie să-i aibă orice națiune ale cărei puteri de viață încă nu-i sunt cu desăvârşire sleite.
        (MIHAI EMINESCU, "CINSTEA, ÎNȚELEPCIUNEA ŞI ENERGIA")

... postarea este propusă pentru "Citate favorite" găzduite de doamna Zina ( http://zinnaida.blogspot.ro)  unde veți găsi cele mai multe date...
... provocarea are sloganul "Click & Comment Monday" !
... distribuie pe rețele articolele care îți plac mult !
... deci dacă este luni, provocarea este: MIHAI EMINESCU, "Cinstea, înțelepciunea şi energia", fragment din "România liberă", 1888 august 3)

sâmbătă, 11 august 2018

cumplitele ore de spaimă...


Harry Gloesner
                               Cumplitele ore de spaimă

     Sergentul de poliție Jerry Colman stătea pe malul lacului cu undița în mână, cu pantalonii suflecați până la genunchi și cu picioarele lăbărțate atârnându-i în apă. De parcă ar fi vrut să atragă peștii în felul acesta ! Într-un timp destul de scurt scoase doi păstrăvi minunați şi un țipar.
      Jerry Colman era cât se poate de mulțumit de sine şi de lume. Vremea era minunată și el mai avea încă trei săptămâni de concediu, lipsit de orice grijă. Trei săptămâni fără criminaliști, fără păsările de noapte ale marilor oraşe. Linişte, libertate, singurătate. Începu să fluiere o melodie veselă. Întînse mâna după o cutie de bere din care, după ce o deschise, sorbi cu sete lichidul rece şi spumos.
     Cutia goală o aruncă pe suprafața apei. Scoase apoi pistolul său de calibrul 38 şi cu trei focuri măiestru executate, o trimise la fundul lacului. Dar, pentru ca nici plămănii să nu rămână nesatisfăcut, îşi scoase o țigară, o puse frumuşel între buze şi, deodată, se cutremură: pe oglinda apei, drept în fața lui, apăru, alungindu-se, umbra unui individ !
     Acesta era ultimul lucru de care Jerry îşi mai aducea aminte. În clipa următoare, asupra capului lui căzu o lovitură puternică de pumn şi el îşi pierdu cunoștința...
     Revenindu-şi, privi mirat în jurul său. Se găsea într-o poziție foarte puțin obişnuită, care nu-i era deloc plăcută: era legat cu spatele la perete în coliba pescăresc pe care tocmai o închiriase pentru a-şi petrece concediul. Doamne, dar cum stătea ! În jurul gâtului avea un lanț care, cu fiecare mişcare a capului, se putea strânge, sugrumându-l. În fața lui se găseau două canistre cu benzină, iar între ele o cutie din care se auzea ticăitul unui ceas. Pe lângă toate astea se mai găsea acolo şi un ins nebărbierit care fluiera a pagubă învârtind în mână pistolul lui Jerry.
-Ce părere ai acum, neicuțule ? izbucni, râzând, insul nebărbierit. Ai revenit iarăşi cu picioarele pe pământ ?
-Cine eşti dumneata, domnule, şi ce dorești de la mine ? Ce vrei ? strigă Jerry Colman nu fără o anume neliniştea în glas.
-Chiar trebuie să-ți spun cine sunt, Colman ? întrebă nebărbieritul făcând un pas înainte. Tot nu m-ai recunoscut ?
     Tăcu o clipă, apoi adăugă:
-Ar fi cazul să-l recunoşti, totuşi, pe cel care a stat cinci ani în celula morții pentrun o crimă pe care tu ai săvârşit-o !
     Jerry Colman se făcu alb ca varul.
-Dumneata eşti, Tom Burke ? Cum ai ajuns aici ?
-M-au ajutat să evadez nişte foarte buni prieteni care erau convinși de nevinovăția mea. Acum mă aflu aici pentru a mă răfui cu tine, domnule Colman ! Vezi cutia aia dintre canistrele cu benzină ?    
     Jerry nu răspunse, încuviință doar din cap. Pe frunte îi apăruseră broboane reci de sudoare.
-În cutia aia -- continuă nebărbieritul -- se află o încărcătură de exploziv care acționează la oră fixă. Tom Burke râse drăcește. Peste cinci ore, adică la doisprezece fix, ceasul va provoca explozia... Cele două canistre cu benzină vor lua foc şi vor preface coliba  asta într-o vâlvătaie... Iar dumneata, domnule Colman, te vei mistui în această vâlvătaie ! Eu am îndurat cinci ani de groază şi chinuri în celula morții, dumneata numai cinci ceasuri... Natural, există şi posibilitatea de a-ți salva pielea: îmi vei spune unde ai ascuns cei 800 000 dolari pentru care l-ai împușcat pe Frank Harris !
-Nu am nici un ban, se apără Jerry Colman, iar pe Frank Harris nu eu l-am împușcat, ci dumneata, domnule Tom Burke !
-Ştii, la început aşa am crezut şi eu, remarcă nebărbieritul, dar mai târziu, după ce am pus cap la cap unele esențe,  după importanța lor... Era însă prea târziu, mă aflam de-acum în spatele gratiilor... Ştii ce, Colmane, am să-ți povestesc tot ce s-a întâmulat atunci, de-a fir a păr, zise Tom Burke şi îşi aprinse o țigară. Acum cinci ani, în noaptea aceea, eu şi prietenul meu, Mark Slade, ne-am furișat, în clădirea lui "Federal Reverse Bank" din San Francisco... După două ore în care am transpirat din greu, am reuşit, în sfârşit, să deschidem casa principală, colosul acela... În momentul când toți banii au fost puși în saci şi ne pregăteam să ne facem nevăzuți, ne-ați surprins. Dumneata şi colegul dumitale, Frank Harris, ne-ați surprins, S-au schimbat focuri de pistol, cred că vă mai aduceți aminte... Mark Slade a fost rănit mortal, eu am încercat să fug. Un glonte mi-a atins umărul din care cauză am scăpat pistolul. Cu toate astea am reuşit să fug... Dumneata ai luat pistolul meu, l-ai împușcat pe colegul Frank Harris şi ai ascuns captura noastră: cei 800 000 dolari. În fața superiorilor ai susținut că eu l-am împușcat pe Frank Harris şi că am fugit cu banii.
     Tom Burke trase cu sete din țigară, apoi continuă.
-Câteva zile mai târziu, am fost arestat. Credeam şi eu că sunt ucigașul lui Frank Harris. M-am trezit abia în fața completului de judecată: mi-am amintit foarte clar că am tras numai trei focuri, iar arma mea a fost găsită complet descărcată ! Şi cum nu am luat nici unul dintre cei 800 000 de dolari atunci când am fugit, înseamnă că numai dumneata, Jerai Colman, ai putut lua sacul cu bani. Aşa că spune repede unde ia-i ascuns, altfel... amin !
      Înspăimântat teribil, Jerry Colman se zbătea zadarnic în imobilizarea în care se afla.
-Nu am nici un ban ! Nu eu l-am împuşcat pe Frank Harris, ci dumneata. Tribunalul a înlăturat orice dubiu ! Degeaba vrei să răscolești acuma lucrurile, Burke ! Ai înnebunit sau ce ai de vii cu halucinații d-astea ?
-Nu, Colman, nu am înnebunit ! Dumneata şi numai dumneata l-ai putut omorâ pe Harris. Dar asta este treaba dumitale, ca să fiu drept pe mine mă interesează numai banii... Ascultă, Colman, ies sa mă plimb puțin prin pădure. Mai ai exact patru ore şi douăzeci de minute, suficient timp de gândire. Când o să mă întorc, îmi vei povesti cu lux de amănunte cum s-a desfășurat toată acțiunea dar şi unde ai ascuns banii. La revedere, Colman ! Sper să mă întorc la timpoliție,  ştii, în ultima vreme ceasul ăsta o cam ia înainte...
      După plecarea lui Tom Burke, Jerry Colman încearcă zadarnic să se elibereze din legătură. Cât s-a mai chinuit ! Totul a fost însă în van, cu toate că transpirate din belșug...
      Şi timpul trecea. Minutele i se păreau secunde, orele minute. Tiubitul monoton al mașinii infernale îl fălea să se simtă la marginea prăpastiei, a disperării. La un moment dat, i se păru că maşina infernală era pe punctul de a provoca explozia. Încercă zadarnic să o îndepărteze, cu piciorul dintre canistre. Cel mai groaznic era însă faptul ca nu ştia cât e ceasul. La al lui nu se putea uita căci Burke îl legase cu mâinile la spate... I se păru că de la plecarea lui trecuse o veşniciei. ..
      Cu scurgerea fiecărui minut dorea tot mai mult ca Tom Burke să se întoarcă, chiar dacă în sinea lui se temea de el. Burke era acum singurul om din lume care l-ar fi putut salva !
      În fine, cănd mai erau vreo zece, douăsprezece minute, intră în colibă şi Tom Burke. Îl găsi pe Colman de nerecunoscut, schimbat. În mai puțin de cinci ore de groază îmbătrânise cu ani întregi şi acum părea un neputincios cu toate că sângele îi circula năvalnic prin vine. Sub ochi avea cearcăne adânci, de culoare neagră-vineție.
-Fie-ți milă, Burke ! Voi face tot ce vei dori, numai opreşte, pentru numele lui Dumnezeu, maşina aia infernală se rugă el cu glas pe care singur nu şi-l recunoștea.
      Tom Burke se aplecă și opri ceasul. Tic-tacul amuți.
-Unde ai ascuns cei 800 000 de dolari ?
       Jerry Colman izbucni parcă ușurat.
-Cam la douăzeci de paşi de colibă se află o stâncă lângă care se găseşte un bolovan. Rostogoleşte-l şi vei găsi sub el dolarii pe care-i cauți. Du-te și te vei convinge !
       Tom Burke zămbea mulțumit, înfipte o țigară aprinsă între buzele lui Jerry Colman, apoi întrebă.
-Dar cu Frank Harris cum a fost ? De ce l-ai împuşcat ? Vorbeşte, Colman, dar să spui numai adevărul.
      Colman începu să vorbească trăgând cu sete din țigară.
-... Împreună cu Frank Harris v-am surprins atunci la bancă. Pe dumneata şi pe Mark Slade. În timpul schimbului de focuri Slade a fost rănit mortal, prăbuşindu-se în fața casei de bani... Eu m-am luat după dumneata, te urmăream, am călcat însă pe pistolul pe care tocmai îl pierduseşi. Mi-am luxat puțin piciorul aşa că nu am mai putut continua urmărirea... Am ridicat pistolul de jos şi m-am întors la Frank Harris.  St Stătea aplecat şi răscolești în sacul cu bani. Să-l fi văzut cum îi luceau ochii... "Dacă ar fi ai noştri, am avea cu ce trăi până la adânci bătrânețe..." Ascultă, Frank, i-am zis, o astfel de ocazie ți se oferă o singură dată în viață ! Pe scurt, i-am propus să ascundem banii şi să-i împărțim mai târziu când lucrurile s-or mai linişti. El prinse sacul ca şi cum ar fi vrut să-l tragă din fața mea.
       Ajuns aici, Jerry Colman se opri puțin apoi zise:
-După aceea s-a petrecut ceva ce nici astăzi nu pot să înțeleg... Totul a fost ca într-un vis... L-am împușcat pe Frank Harris, colegul meu, cu pistolul dumitale. După ce l-am împuşcat, am ascuns sacul cu bani în maşina noastră de patrulare și am dat alarma la postul de poliție. Le-am spus că Frank Harris a fost împuşcat de unul dintre hoți care a dispărut cu prada...
       Tom Burke zâmbi satisfăcut.
-Vezi, Jerry Colman, din toată comedia asta eu n-am avut nevoie decât de mărturisirea dumitale ! Mi-ai căzut în plasă, Jerry Colman !
       Făcu iarăşi o pauză, după care continuă:
-În cele două canistre nu se află nici o picătură de benzină, ci apă obişnuită din lacul de alături. Şi nici în cutie nu se află o maşină infernală, ci un deșteptător... În afară de astea, mai este și un magnetofon cate a înregistrat mărturisirea dumitale...
      Tom Burke mai făcu o pauză apoi a continuat:
-Şi acum, Colman, încă o surpriză: eu nu sunt Tom Burke ! Scuzați dar aceasta era singura posibilitate de a dovedi nevinovăția fratelui meu şi de a-l salva de la camera de gazare... Cameră în care vei poposi, cât de curând, dumneata, stimate domnule Jerry Colman... !

               (Harry Gloesner, "Cumplitele ore de spaimă")

... deci dacă este sâmbătă - am decis eu cu drag - prinde bine câte o porție mică de literaturău SF (din colecția de reviste, cărți şi almanahuri SF ce o am prin bibliotecă scrise de specialiştii domeniului, în decursul timpului) !
... sper că a fost o lectură plăcută !

vineri, 10 august 2018

jurnalul (260)

... Azi ... vineri, 10 august, ora 21.30...
... Au trecut ... 85 zile ! pe zi ce trece descopăr că nu mai plâng, m-am obişnuit ca să-mi umplu programul zilei cu diverse activități... dar nimic parcă nu mai are nici un farmec !
... Scriu ... pagina de "jurnal" şi privesc la tv, la Realitatea şi Digi...
... Simțim ... şi noi VARA ! normal că este aerul mai uscat dar mai adie vântul și pot munci prin grădini...
... Bucătăria ... este deranjată - şi mami nu este prea mulțumită - pentru că am scos de la locul lor aragazul și butelia, am spălat gresia și pe jos, apoi am vopsit cu roşu zona pe care stă de obicei aragazul şi butelia...
... Munca ... cuprinde iarăşi multe: o cunoştință mi-a tăiat cu drujba câteva buturugi mari şi 2 stâlpi (ce au fost la poarta veche)... eu am ținut de ele cât timp el a tăiat... apoi a doua zi, am spart cât am putut din aceste lemne  - dar tot mai am (acum am primit şi o pană mare şi un ciocan mai greu... ca să le sparg pe cele mai dificile...)!
cumpărături...; am umplut bidoane cu apă şi am udat vinetele, ardeii, dovleceii şi dovlecii (roşiile s-au uscat...), pomii mai tineri, florile...; am vizitat smochinul ce este încărcat de fructe (aşa cum este bradul de Crăciun !):
am găsit multe smochine coapte (şi sunt multe verzi încă aşa cum nu a mai fost...):
şi am realizat o dulceată cu fructele întregi (rețeta de pe internet...); am şi chituit în continuare pe unde au mai fost crăpături în ziduri (urmează să dau cu lavabil alb şi vopsea albastră...), am vopsit în roşu cadrul unei ferestre (dintr-o zonă unde bate soarele mai mult...), o latură a căsuței de la fântână (trebuie să mai cumpăr vopsea roşie):
... Sunt ... deja în pijamale...
... Noutatea săptămânii ... este un mic filmuleț ce mi-a plăcut mult:

miercuri, 8 august 2018