jurnalul (175)

Astăzi ... vineri, 25 noiembrie, ora 19.27

A mai trecut ... o săptămână... tot mult zbucium:accidente, incendii, cutremure, inundaţii... 

Este bine ... că oameni cu suflet se gândesc şi la cei ce nu văd... la TVR 2 rulează o ştire privitor la accesul unui copil - ce nu vede - la stelele ce înfrumuseţează bolta cerească... ''cerul în palmele tale''... diagrame şi căşti... totul la Observatorul din Galaţi !  

Uneori învăţ ... pe neaşteptate urmărind o scurtă informaţie !
Recunosc ... că ne place confortul şi iarna este mai dificil ca să ne simţim prea confortabil... frigul ne reduce mişcarea prin toată casa... ne-am adunat, ca nişte vrăbii zgribulite, cu toţii în aripa de sud a casei...ca să merg prin aripa de nord a casei (în forma de L), trebuie să mă echipez de parcă aş merge pe afară... 
În bucătărie ... sunt încă de pază lângă plita unde trosnesc lemnele cuprinse în imbrăţişarea fierbinte a focului...
Sunt ... îmbrăcată încă în ''hainele de ziuă''...

Am reuşit să citesc ... stând lângă foc... am triat câteva cărţi şi sunt acum bune de aprins focul... aşa am redescoperit curiozitatea de a răsfoi o carte... păcat că era o carte despre istoria ... cartofului ! 

Aştept, cu mult dor ... sosirea momentului când vom vorbi, la telefon, cu surioara mea !!!
Activităţile ... sunt multe dar mărunte! ieri am mai curăţat 2 smochini... azi le-am mai pus pământ la rădăcină şi i-am legat - după zbucium mare ca într-un film comic mut - şi le-am pus câte un sac în cap... aşa am văzut pe internet pentru a-i proteja cât de cât de ger... mai trebuia să le pun tulpini de roşii de jur împrejur pentru a-i proteja la rădăcină - dar nu mai am demult tulpinile de roşii... 

Aştept ... ca să sosească momentul când voi începe pregătirile pentru a decora cât de cât interiorul casei pentru marea sărbătoare a iernii... pentru exterior nu mai am instalaţiile - mi s-au stricat, din loc în loc, firele roşii pe care le aveam de jur împrejurul centrului terasei casei şi le-am depozitat în casa lui Leuţu (nu m-am îndurat ca să le arunc dar nici nu mai sunt bune la ceva...)...

În casă ... este cald... mami a tot umblat cam dezbrăcată ieşind din casa încălzită şi a cam intrat frigul în corpul ei -- s-a culcat deja, cam înfrigurată...     

Bodyguarzii ... cum apucă şi mănâncă seara, intră amândoi la culcare - posibil că îi oboseşte mult frigul!!!

Recunosc ... că ne place mult şi dovleacul.! pentru prima oară, mami ne-a curăţat un dovleac, l-a tăiat cubuleţe şi la fiert punând după gust zahăr şi scorţişoară... aşa mânca ea când era micuţă ! şi ne-a plăcut - am mâncat cu poftă totul azi, acum seara nu mai avem !!!
Aici : am o fotografie cu Puiu, relaxat, pe banca noastră de sub cais - în timp ce eu tăiam pe la smochini, ieri:

un pod uimitor...

... pe la noi, rar, drumurile sunt ok ! 
... oare cum or fi reuşind alţii ? 
... într-o ţară în care cutremurul este la ordinea zilei, iar tsunami sau taifunul este frecvent, drumurile sunt minunate, bine semnalizate, inscripţionate !
... şi, culmea, îşi permit şi curiozităţi - aşa am descoperit - pe internet - în prefectura Tottori, podul ce leagă oraşele Matsue şi Sakaiminato peste lacul Nakaumi: podul Eshima Ohashi !
            https://fr.wikipedia.org/wiki/Lac_Nakaumi
... podul este dificil pentru panta de înclinare - ca şi cum s-ar urca (coborî) brusc pe un deal (pentru a permite navelor să circule pe dedesubtul podului ...) ! 
... am aflat că este al treilea mare pod din lume !

... am urmărit, cu uimire, filmul şi am fost uimită de modul cum este realizat podul, cum a fost gândit pentru a fi dotat cu toate cele necesare !!!
... ce frumos circulau maşinile !!! şi respectau instrucţiunile !!!
... cum o fi posibil la ei un asemenea pod, o asemenea circulaţie ?!

carul danjiri...

... vizionând filmul ''Aripi de mătase'' (''Kaneshon''), serial după serial, - propriu zis urmărind cu ochii mari, mari fiecare dintre secvenţe - am descoperit la un festival, denumirea de ''danjiri''...
... danjiri este denumirea carului împodobit cu diverse simboluri, cu oameni veseli... şi carul este tras tot de oameni, mai multe echipe... 
... din film am înţeles că este o onoare pentru cei ce participă la festival, mai ales sus în danjiri - de obicei cei mai buni tineri din comunitate ! în film, cel ce era sus în vârful carului, era unul din băieţii cei mai buni din atelierul în care lucra ! la festival, sus pe car, el dansa şi flutura steguleţ... cred că trebuia să aibă un bun echilibru, ceva mult curaj !!! 
... pe youtube am găsit un film ce prezintă Danjiri Festival Kishiwada (cu o tradiţie de desfăşurare din 1703):