parcă...

... este seară târzie ...
... afară se aude doar vântul ...
... am citit o minunată poezie - la o prietenă, dna Nora (Anna-Nora Rotaru‎ ) - ale cărei emoţionante versuri s-ar potrivi acum:

''Pașii îmi cobor agale,
Pe poteci, pe ulicioare! 
Nimeni nu-mi răsare-n cale,
Nici pe deal şi nici la vale,
N-aud ropot de picioare!
     Unde-s plecaţi toţi din vatră?
     Cât mă uit şi tot nu ştiu!
     Liniştea parcă-i de piatră,
     Nici un câine nu mai latră,
     Cântă buful a pustiu!

Nime-n seamă să mă bage... 
Nu se-aude nici un glas...
Nici măgarul nu mai rage,
Clopotarul nu mai trage,
Clopotul mut a rămas!
     Chiar biserica e goală...
     Totul pare-nmărmurit!
     Întunericu-i de smoală,
     Stau cu mâinile în poală...
     Mai trăiesc sau... am murit?
Parc-aş fi un musafir, 
Într-o lume ce-o ştiam...
Paşi mă duc spre cimitir,
Cu un fir de trandafir,
Spre un loc ce cunoşteam!
     Mă preumblu...rătăcită...
     Printre morţi sau printre vii?
     Văd pe maica mea bocită
     Şi-o întreb cam zăpăcită:
     Să fiu eu... sau... tu să fii?''

(Anna-Nora Rotaru, ''MAI SUNT SAU....?'')