jurnalul (114)

Astăzi (data/ora)... vineri, 11 septembrie, orele 20.50
Au venit ... şi ploile... a venit şi valul de friggg...  
Ziua ... este mohorâtă !  
Suflarea verde a grădinilor ... este atât de mulţumită ! Cel de Sus a fost tare darnic cu apa pentru aceste nevinovate grădini aflate în suferinţă - deşi eu le-am dat o porţie de apă tuturor, de la mic la mare (recunosc - cu ierburile nu am fost prietenoasă) ! 
Bodyguarzii ... au cam moţăit, fiecare în căsuţa lui, în pătuţuri de iarbă uscată, acoperite cu hăinuţe de pe la noi - nu prea le place schimbarea bruscă de temperatură (Leuţu este friguros, iar Puiu nu voia să intre cu lăbuţa prin apa rece)... şi mai ales nu le place că nu mai stăm mult cu ei pe afară, să vorbim cu ei...au şi avut câteva accese sonore de supărare... Puiu, cocoţat cu picioruşele din faţă pe gardul de plasă, ne-a lătrat şi ne-a certat ! Leuţu, cu vocea lui groasă, ne-a bodogănit cât a putut şi el ! ''V-aţi baricadat în casă ! Veniţi afară ! Noi ce să facem singuri ?''

Bucătăria ... este rearanjată - periodic, schimb aspectul - acum am gândit altfel dotarea (am renunţat la unele şi am adus altele) şi amplasarea lucrurilor astfel încât să ne placă schimbarea şi să fie util totul pentru perioada ce începe să fie rece, cu adevărat...mami a fost mulţumită -  a fost o mică surpriză pentru ea (am acţionat cât a fost plecată la magazin după pâine)! 
Sunt îmbrăcată ... mai bine ca varza din grădină

                           - ea nu are încă atâtea straturi câte am eu acum pe mine!!!
Ciudat ... că îmi trece greu ziua - cum să stau fără ''hei, rup!'' - aşa că am trecut la reorganizări în domeniul haine  - cele subţiri le-am strâns, cele groase le-am expus pentru folosinţă -, am adus plăpumioarele, am înnoit ferestrele cu perdele mai groase - ca să protejeze căldura casei...am ajuns cu leptopul iar în bucătărie, mâine-poimâine când va veni zăpada şi focul va face să trosnească lemnele în sobă, eu voi fi aproape, la căldură ...   
Munca ... din grădini îmi lipseşte ! dar lasă că o să se mai încălzească vremea iar !!! de-abia aştept !!!     
La tv-ul ... lui ticuţu: vorbe, vorbe, vorbe - toţi îşi dau cu părerea, ca nişte adevărate Casandre (https://ro.wikipedia.org/wiki/Casandra ) !   

Sperăm ... să ne organizăm bine pentru perioada rece, ce va veni cu adevărat la timpul ei ! am reuşit să adunăm dovlecii cei mari - mai sunt încă în grădină şi alţii mai mici, ce o să mai crească -, stau grupaţi pe o mică alee din faţa casei... dar mai avem încă multe prin grădini: ardei, roşii, sfeclă roşie ... alunele au tot căzut pe jos, o parte le-am adunat, o parte le-a spart şi le-a ronţăit Puiu... avem doi smochini din care unul a crescut imens şi este plin de fructe dar, oare, se vor mai coace ?! când ? va veni frigul ...  

Am ales ... să vă arăt simpatica noastră grupare de dovleci de pe alee - pe unii de-abia i-am cărat - din care, la iarnă, mami va pregăti delicioase plăcinte (http://prietena-japoneza.blogspot.com/2014/11/placinta-cu-dovleac.html ):

darul...

... în această perioadă atât de zbuciumată, cu o incredibilă ''cruciadă'' - dar în sens invers -, cu oameni ce riscă atât şi călătoresc ''către ceva ...'', către o adevărată Fată Morgana, când toţi discută despre ''a primi sau nu ...'', despre ''repartizări ...'', mă gândesc că se cuvine să ascultăm această frumoasă plidă ce a găsit-o sufleţelul meu:

  

mi-e ploaie...

... pentru că plouă, m-am gândit că ar fi potrivite minunatele versuri descoperite pe o pagină din fb la doamna Claudia Maria Mitră 

           (Claudia Maria Mitră‎“Picatura de Poezie si Folk”):

''Azi mi-e ploaie

 şi mi-e gri,
 îmi e frig
 şi mi-e străină ...
 toamna asta ce se-arată
 şi mă sfâşie haină...''

   (Claudia Mitră)

sărută-mi...

... de obicei  versurile care-mi plac le repostez pe blogul meu - atât pentru toţi cei ce vin aici şi vor citi cât şi pentru mine, pentru a-mi fi mai uşor să le recitesc, cu drag -...
... aşa sunt aceste versuri postate în fb de prietena mea, dna Elena 

( Ghitescu Lamureanu Elena ):

      ''Sărută-mi creştetul pădurii care

       e tresărirea timpului pe geană,

       ce soarbe-adânc tot zbuciumul din mare

       cu rădăcinile înfipte-n rană.

       Sărută-i inima,te rog i-ascultă

        iarba pe care mielul blând o paşte

        din ochiul stins în noi de vreme multă

        Şi fluturele care-n zori se naşte

        guste mireasma caldă ce rămâne

        sub pasu-ndrăgostitului târziu,

        îngenuncheat pe adieri de grâne

        sărută-mi pâinea-n miezul ei cel viu.

        Sărută piatra pe care-a căzut

        lacrima albă, fără de păcat,

        sărută-mi dorul primului sărut

        în amintirile ce le-ai lăsat.''

roua...

... acum câteva zile, cu căldura ce era peste noi şi ne sufoca de atâta timp, nu credeam că va veni şi această perioadă atât de brusc ...
... întâi au apărut şi la noi semne că va începe să se statornicească şi pe la noi toamna ... la început puţin timid, o răcoare între orele 17-19, apoi a revenit căldura ... aşa a fost vreo două zile...
... apoi cald doar între orele 11 şi 15, iar seara şi dimineaţa s-a încetăţenit frigul, cu adevărat !
... am citit o poezie foarte frumoasă postată de prietena mea dragă de spirit şi suflet, d-na Laura Schussmann (EU LAURA. Cuvinte pentru suflet si spirit. ):

''Rouă pe ramuri
ramuri de rouă,
parcă plânge pădurea
cu lacrimi de prunc.
Imi merge gândul agale
și îmi aleargă pasul
spre inima copacului,
unde viață pulsează,
din mijloc de crâng.
îmi fac căuș palma
să cuprind toată roua, 

să simt transparența,
să văd firul de iarbă foșnind,
dar nu aud decât verde
când frunzele îngălbenesc pe rând.
Si mă scutur,
pe geană lungă de seară,
înfiorată ca ramura,
să îmi pierd arămiul plăpând,
într-o adiere ușoară de vânt.

A venit toamna,
și parcă e timpul
printre ramuri de rouă,
de furtunile vieţii,
să mă ascund.
Curând,
se vor duce,
în stoluri ruginii,
creionate de gând,
revelații și zboruri,
frunzele și cocorii.
în urma lor,
melancolie zâmbind,
voi rămâne eu
și agățați de orizont,
încruntați, norii.

Ramuri și rouă,
ramuri de rouă.
parcă aud pădurea
cu lacrimi de prunc
plângând.
Ascult
supine șoptite în frunze,
în timp ce toamna
îmi povestește
regrete târzii și scuze.
Doar păsările în zbor
se caută cu aripa,
printre fluierături lungi
ale tăcerii,
pagubă de gând,
trilul armoniei pure,
cântând.''

(Laura Schussmann,

'' TOAMNĂ ... VERSUL EI ȘI BOBUL DE ROUĂ..''

''RAMURI DE ROUĂ'')

 

picăturile de gând ...

... am citit câteva rânduri atât de frumos scrise de prietena mea de spirit şi suflet, dna Laura Schussmann (Laura Schussmann):

...''Se plimbau paşii mei pe aleile parcului iubirii noastre... Şi ce mai ploaie a plouat... ca nişte lacrimi au căzut pe frunzele toamnei din noi...se plimbau paşii mei şi căutau răspunsuri la picăturile de gând,,, speram ca răspunsurile să se afle ascunse printre frunzele ce sărutau pământul cu buze îngălbenite de timp... timpul îşi scrie pe ele mereu trecerea... iar noi nu mai putem să oprim nimic... neputincioşi ne plimbăm paşii pe aleile parcului iubirii noastre căutând răspunsuri printre frunzele ce cad.''

    (Laura Schussmann, ''A VENIT TOAMNA... GÂNDURI DE SEPTEMBRIE'')