sâmbătă, 21 ianuarie 2023

Supraviețuitorul

 


                        Supravietuitorul

                                      de Adrian Rogoz


       Legenda cosmoarheologică pe care o reproducem este un interviu luat ultimului supraviețuitor al herklizilor, specia care stăpânise dublul sistem al lui Sirius, de către un reprezentant al sistemului solar Ross 154. 

        Documentul a parvenit pe Terra prin complicatele relee galactice și se află în arhivele de pe această planetă, în compilațiile marcate de interpretări și terminologii locale.

--A. Am aflat că ești în agonie. De aceea mă grăbesc să-ți iau acest interviu. Mai întâi te rog să-mi prezinți pe scurt viața ta.

--B. Părintele meu s-a divizat acum 2008 ani (siriusieni)...

--A. Pentru cei ce se înmulțesc în alte moduri, precizez că herklizii se nasc prin diviziune. La un moment dat, indivizilor le înmugurește un nou cap. Până la maturizarea acestuia, primul encefal cade într-o analiză activă, un somn în timpul căruia își transmite creierului în devenire întreaga memorie. Aceste date au însemnătate deoarece s-ar părea că sunt legate de cauzele din care a dispărut această specie siriusiană.

--B. Tocmai din pricina memoriei am fost socotit un copil înapoiat. Memoria nervoasă, individuală a semenilor mei o cuprindea pe cea genetică, iar aceasta din urmă se îmbogățea cu toate informațiile dobândite de fiecare individ...

--A. Ceea ce implică extraordinara risipă de energie informațională...

--B. Probabil. Dar herklizii credeau, dimpotrivă, că în această gigantică memorie le stă superioritatea față de krehizi, specia celor ce se înmulțeau sexual, socotiți inferiori și subjugați de răposații mei congeneri.

--A. Observ că kreh este inversul lui herk...  

--B. Da. Se urmărea astfel sublinierea ideii antagonismului dintre cele două seminții umane. Numele herklizilor vine de la herk care însemna în limba noastră "memorie" dar și "putere"; iar krehizii își trăgeau numele de la kreh, care semnifica "uitare", cât și "sexualitate". De fapt, era un neadevăr deoarece în mintea krehizilor amintirea și uitarea se mențineau în cumpănă.

--A. Așadar, ai fost socotit un înapoiat.

--B. Din pricina anumitor mutații, la unii copii memoria era extrem de săracă abia depășind- o pe aceea a krehizilor.

--A. Aveai și alte inferiorități ?

--B. Din punctul de vedere al herklizilor, da. Înmulțirea prin diviziune, le conferea o existență cvasieternă, în vreme ce mutanților ca mine nu le creștea un nou cap și nu se puteau divide. 

--A. Totuși, până la sfârșit, însăși inferioritatea ta te-a salvat. Aș vrea să reiasă limpede acest lucru.

--B. Atunci termenul de inferioritate este echivoc. Dar mai întâi să arăt de ce și cum a pierit ramura umană ce stăpânise mii de ani sistemul siriusian. Spuneam că herk însemna atât "memorie", cât și "putere"; forța pe care ți-o dă memoria înseamnă și forță concretă asupra lumii manifestată în special sub forma războiului. Această luptă violentă pentru supremație a fost factorul constant de-a lungul întregii istorii a herklizilor. Pe alte planete, unificarea socială a omenirilor respective ducea în cele din urmă la dispariția marilor surse conflictuale. La noi însă această unificare s-a înfăptuit pe un făgaș aristocratic și neuman deoarece a avut loc după descoperirea krehilor, considerați, în ciuda inteligenței lor, drept animale bune să fie exploatate fără milă.

--A. E ceva neclar. Vorbești de un fel de unificare dar eu știu că a izbucnit un război catastrofal între două lagăre de herklizi... Care a fost motivul neînțelegerii ?      

--B. Cauza adevărată o constituia dorința de hegemonie dar pretextul era fizio-gnoseologic...

--A. Sună ciudat...

--B. Unii herklizi intrau în analiză înainte de înmugurirea celui de-al doilea cap și se socoteau superiori deoarece diviziunea însemna pentru ei un simplu proces vegetativ. Ceilalți însă adormeau abia după înmugurire, care astfel li se părea dominată de conștiința lor.

--A. Tu din care tagmă făceai parte ?

--B. Din niciuna, de vreme ce nu mă pot divide. Părintele meu însă era un cap-cap...

--A. Adică ?

--B. Nefiind conștient de înmugurire, cel de-al doilea cap avea impresia că-l continua direct pe cel dintâi care se usca și pierea înaintea deșteptării.

--A. Și cum a fost războiul ?

--B. Războiul - ultimul lor război -- a fost pregătit de lanțul tuturor confederațiilor de până atunci. Cu fiecare nouă spiră infernală, sporea și capacitatea lui nimicitoare. Mutațiile care au dus, între altele, la nașterea unor "monștri" ca mine fuseseră pricinuite de penultima încleștare planetară în care au întrat în joc arme nucleare. Iată ìnsă că puterea celor două tabere crescuse și mai mult ajungând să pună sub semnul întrebării însăși dăinuirea sistemului nostru solar.  

--A. În ce fel ?

--B. Știi că Sirius era un sistem dublu, adică are doi sori, planetele fiecăruia reușind după câteva miliarde de ani să dobândească un echilibru astrofizic (și ecologic) extrem de fragil. Or, controlarea proceselor gravitaționale i-a dat fiecărei tabere herkliene posibilitatea să acționeze direct împotriva planetelor celeilalte. Eroarea fatală a constat din iluzia că distrugerea unei părți a sistemului nu afectează irevocabil restul. 

--A. Și totuși sistemul vostru a supraviețuit.

--B. Din fericire, căci începutul procesului de dezechilibrare a universului siriusian a avut asupra herklizilor un efect mortal: mai întâi a fost accelerată înmugurirea...

--A. Dar herklizii "cap-cap" adormeau înaintea înmuguririi...

--B. Întocmai. Peste noapte, una dintre tabere fusese literalmente scoasă din luptă exceptând pe mutanții ca mine. Ceilalți au crezut că au învins. Tragică bucurie ! În momentul în care au ocupat planetele rămase fără apărare, au observat că învinșii erau, de fapt, condamnați la moarte. După accelerarea înmuguririi nu mai urma dezvoltarea normală a capului ce luase locul celui vechi, iar acesta, odată pătruns în analiză, nu mai putea fi resuscitat. Înspăimântați, învingătorii opriră procesul amorsat dar era prea târziu: curând se văzură și ei invadați de același somn letal. Singurii supraviețuitori au fost krehizii, care astfel au intrat de la sine în stăpânirea sistemului siriusian. Cu noi s-au purtat omenește dar, neputându-ne da fecunditatea, nu ne-au putut smulge unei implacabile extincții.  

--A. Povestea lumii voastre ar părea deci să ne arate modul în care forța se autodistruge fiind învinsă de contrariul ei.

--B. Așa este doar dacă te referi la o forță brutală. La drept vorbind însă, acestei forțe i-a luat locul o alta mai înaltă: forța spirituală.   

--A. Adică imensa memorie a herklizilor era mai puțin evoluată decât uitarea krehizilor ?

--B. Imensa memorie a defuncților mei semeni păstra în cotloanele ei întreaga lor istorie. Nimic nu se pierdea: nicio suferință nu se cicatriza, nicio ranchiună nu se domolea, nicio răzbunare nu se stingea. Dimpotrivă, krehizii își aminteau doar ceea ce era vital dezvoltării lor, tot restul li se ștergea din memorie. Această uitare a ìnsemnat pentru ei o salutară igienă psihică dar și cauza care a determinat un mare progres al metodelor de înmagazinare a informației.

--A. Încă o întrebare: cum te simți în situația ta actuală ?

--B. Mă asaltează melancolia și contrarierea celor care plutesc între două specii. Întâi batracienii ar fi avut asemenea sentimente dacă ar fi cugetat. Uneori, în clipe rele, memoria mă copleșește și atunci mă chinuie obida...  pentru destinul stupid al rasei pe care o reprezint în mod singular. Alteori, amintirile mi se încețoșează din nou și mă mângâi cu ideea că, oricum, sunt un cetățean viu al cosmosului și, chiar dacă mă aflu în agonie, încă voi mai trăi cät mai multe generații de krehizi.

--A. Într-adevăr, ce lucru straniu: eu, om încă tânăr, voi trăi cu mult mai puțin decât tine care ești în agonie !

--B. Acum însă aș vrea să te întreb la rându-mi ceva. Atunci când mi s-a spus că mă vei vizita, am aflat că șj tu ești un supraviețuitor. Ce s-a întâmplat, de fapt, cu lumea ta ?

--A. Dintr-un pur hazard, am fost departe în momentul în care s-a declanșat acolo cumplita explozie. Dar semenii mei, spre deosebire de herklizi, erau singurii stăpânitori ai sistemului lor și nici n-aveau mutanți. 

                                                     ***   

      În atenția Marelui Informațional

      Această legendă va fi distribuită ca material didactic copiilor de pe planetele cu civilizații de tip uman, servind drept test obligatoriu pentru examenele de absolvire a școlilor preelementare.

                                              "Supraviețuitorul"

                                                - Adrian Rogoz -

                 ( https://ro.m.wikipedia.org/wiki/Adrian_Rogoz )

... dacă este sâmbătă - am decis eu cu drag - prinde bine o porție de literatură SF (din colecția de reviste, cărți și almanahuri SF ce o am prin bibliotecă, scrise de specialiștii domeniului, în decursul timpului)!

... sper că a fost o lectură interesantă !







vineri, 20 ianuarie 2023

Jurnalul (298)

💚 ... azi vineri 20 ianuarie, ora 15,25.

💚 ... am fost prin oraș... destul de cald (dar seara tot voi face focul ...😃) ...demultișor aveam o dorință de a-mi cumpăra ceas de mână (zilele trecute am cumparat unul și pentru perete în dormitor...😃) și iată că am reușit (mai am 2 ceasuri mai de demult dar nu mai pot fi folosite 🙃🙂 )...deci nu voi mai sta toată ziua cu telefonul după mine...🙃😃


... am cumpărat colăcei cu susan și stând în stație, așteptând autobuzul, am început să urmăresc un porumbel (feminin sau masculin ?!...cine știe...) ca să fiu sigură că vede semințele de chimen...și el mergea tacticos, a trecut pe o străduță laterală fără mașini, admirând zona, și eu după el... greu ne-am putut apropia traseele...i-am pus jos semințele...s-a mai plimbat indiferent, și într-un târziu mi-a demonstrat că a știut de ce umblam după el, și s-a dus la semințele de chimen...👍

💚 ... urmăresc știrile trecând de pe un canal tv pe altul...: proteste din motive diverse: Iran, Peru, Israel, Europa ... am privit cu tristețe toate dar și acolo unde este luată cu forța, purtată micuța Greta Thurnberg:  

(sursa:https://www.google.com/search?q=proteste+l+davos&oq=proteste+l+davos&aqs=chrome..69i57j33i10i160.9249j0j8&client=tablet-android-samsung-ss&sourceid=chrome-mobile&ie=UTF-8&chrome_dse_attribution=1#imgrc=VXrX2yii4TRKNM&imgdii=8QKIYIycErPmTM)

💚 ... apoi am văzut pe internet, fotografii de la o nuntă ce a durat 9 zile (ca în basmele citite când eram micuță...😇), în micuțul stat Brunei: o prințesă (frumoasă dar și bine pregătită la universități mari) căsătorită cu fiul unui prinț...

(sursa: https://okmagazine.ro/royals/case-regale/nunta-cu-fast-in-brunei-fiica-sultanului-azemah-2235706.html)

💚 ... am ascultat o melodie aparte:"Prelude - Love is all" ... 

💚 un film vizionat ? Marți seara, pe canalul tv "PRO CINEMA"": Pețitoarea regală"- film realizat la Castelul Peleș (castelul nostru...)  


💚 ... miercuri seara  la TVR 2, am reușit să vizionez 80% din filmul "Vindecătorul":

https://lumealibera.ro/video-cea-mai-urmarita-pelicula-netflix-din-sua-a-donat-toate-incasarile-copiilor-bolnavi-de-cancer/

Filmul a fost dedicat lui Paul Newman... Unii oameni sunt și frumoși, și talentați dar și cu inimi mari ❤️ Paul Newman ! Deja mă simt emoționată doar când revăd în amintirile mele, rolurile interpretate de inegalabilul Paul Newman:

https://ro.m.wikipedia.org/wiki/Paul_Newman

Printre altele am aflat că există o bază și fonduri create de minunatul om Paul Newman pentru copii bolnavi de cancer: 

https://newmansown.org/stories/seriously-fun-camp/ 

💚 .... căutând ceva pe fb, am reascultat, cu drag, o melodie cu Nikos:    

💚 ... azi activând prin bucătărie, am fost atrasă încet-încet într-o mică călătorie fizică (din Elveția până în Coreea de Sud...😃) dar enorm de importantă pentru sufletele celor două călătoare (mamă și fiică) de a-și descoperi rădăcinile biologice...

(sursa: https://europe.tv5monde.com/fr/guide-tv/documentaires/retour-aux-sources/voyage-en-coree-du-sud-873423 )

...emisiunea "Retour aux resources", episodul "Voyage en Corée du Sud", TV5 Monde... tot ce am urmărit a fost frumos pentru că au vizitat o țară frumoasă...emoționantă a fost peste tot, încercarea de a-și "cunoaște" puțin câteva locuri din țara natală, pentru că altceva nu au descoperit...poliția avea date despre ea doar de la adopție (și ea avea documentele în coreeană de atunci...) dar nu știau nimic despre cine o părăsise... mama, care avea acum 50 ani, fusese adoptată la vârsta de 2 ani de o familie elvețiană... atât a aflat și pe teren...trecuse prea mult ca să mai poată afla ceva, chiar și cu cercetarea ADN-ului... emoționante au fost conexiunile cu persoanele coreene pe care le-au întâlnit, toți emoționați de căutarea lor...  

(https://europe.tv5monde.com/fr/guide-tv/documentaires/retour-aux-sources/voyage-en-coree-du-sud-873423 )

 💚 ... ceva japonez ... peștii koi...

(sursa: https://www.google.com/search?q=pesti+japonezi&oq=pesti+japonezi&aqs=chrome.0.0i355i512j46i512j0i22i30.6363j0j8&client=tablet-android-samsung-ss&sourceid=chrome-mobile&ie=UTF-8&chrome_dse_attribution=1#imgrc=AcqTTS8oNj6KkM&imgdii=ih-nzl2a8S2AZM)

luni, 16 ianuarie 2023

De la unicul Eminescu

 


                  Contrapagină


    '''se poate considera d.e. ca scoarță a volumului (alias doașcă) silicat pentru [cine] nu vrea s-o citească sau că așa-numit Avant-propos, exprimîndu-mă  franțozește,  ba chiar de capitulul prim al scrierei -- dacă vom [băga] bine de samă. Și să vedeți de ce: Pentru cine nu citește decît titlul [unei] cărți, partea cea mai interesantă a cărței -- adică care l-a interesat -- [e] [în]suși titlul, pentru cine nu citește decît prologul unei cărți, partea cea mai interesantă e tocmai prologul, pentru că jumătate pe el [l-]a citit.

    Am vrut să rectific titlul de pe doașcă. Cum ? Această operă bună ''' nu e tradusă din chinezește, după cum subsemnatul sau mai bine [ne]subsemnatul a avut onoarea d-a spune în șirul al doilea al acestei făcătoare de epocă scrieri, ci aceea a fost numai o stratagemă prin care umilitul de mine am vrut să fac ca să mi se citească cel puțin precuvîntarea acestei novele originale.

     Zicînd oare că nuvela e originală n-ar fi însemnat de-a-mi tăia apele din capul locului ? Însă nu voi cu toate astea să vînd nimărui mîța-n sac; dacă cineva dorește să vadă desfășurîndu-se înaintea ochilor săi un model, ceva complect, ceva neîntrecut, ca romanele d.e. ale lui Paul de Kock, pardon -- ale Mdme Georges Sand, atuncea îl consiliem mai bine ca să rumpă cu cititul de la această punto-virgulă ce ni luăm libertatea d-a așeza mai groșcioară chiar aici; căci ceea ce caută nu va găsi.

     Dacă însă și această carte de calicie (arhaism: declarare de faliment) de autor românesc nu ar fi de ajuns ca să sperie pe cineva de la citirea acestor șire, atuncea vom începe anume pentru acest cinic nesperios și anume:

                                          PRECUVÎNTARE

      Cocheta damă: Lumea -- are un stabiliment de foto și litografie în care fabrică pe fiecare zi mii și mii de bilete à la minute, cum s-ar zice, care au pe-o parte, un nume oarecare dictat anume de Signora Lume -- sub nume însă Monsignorul culegător de tipografie Destin are insolența a pune ce vrea Domnia-sa, ce-i plesnește prin cap Domniei-sale, ce nu i se dictează.

      Așa d.e. doamna Lume dictează:

                     D-nu PETRICĂ MOFT

                   farsor en gros et en detalii

                            COSTEA URLĂ

                            cu minavetul

                     TACHE CARAGHIOZLÎC 

                              comediant

                          COLTUC BÎRZEA

                         vacari sau în cazul

                             cel din urmă

                               Bostan-bașa

                         STAN ÎNJURĂTURĂ

                      om bețiv sau hengheri

     Ms. Destin scrie:

                       PETRICĂ Compte MOFT/E/

                                 om politic

                     CONSTANTIN URLATORIANO

                    poète et grand home de lettres

                       CONSTANTIN CARAGGIO

                             artist dramatique

                       Prince COLTUQE BARZE

                        Ministre Secrétaire d'Etat

                              aux Affaires &c.

               DON ESTEVAN DE LAS JURADORES

                                  journaliste

   Astfel d.e. s-a-ntîmplat ca doamna Lume să dicteze: 

                                          M.E. 

                             feuilletoniste ennuyant

și d. Destin să scrie:

                                          M.E.

                                 Sufler de Teatru

    Încă una. Pe reversul acestor bilete ce circulează pe pămînt sînt scrise lucruri nediscifrabile, și cu toate astea ele se descifră toate abia atuncea când biletul încetează d-a circula. Biletele nu circulează toate pînă la un anume termin; ele variază în terminele lor. Cu cît terminul e mai scurt, cu-atît reversul e mai gol și abia după ce espiră terminul știi bine-bine cîtă valoare internă avea biletul -- pînă la espirare biletul are dreptul și lumea cealaltă are datoria a mai sta la îndoială, a mai spera sau a mai despera. 

      Este însă o individualitate care are pretențiune că nu se înșală în apreciarea sa. Această individualitate se numește Gura lumei. Diferența caracteristică, specifică și esențiale, între Lume și Gura lumei e frapantă:

     [lum]ea în genere e bună, gura lumei e rea

     [lu]mea e dreaptă, gura lumei nedreaptă 

     [lu]mea e eternă aceeași, gura lumei pe fiece zi alta  

     ''' diferența dintre lume și gura ei e aceea dintre conștiință și [v]orbă -- între fond și formă -- între materia eternă și corpul trecător.

     [Se] - ntîmplă că domnul Destin în loc de-a interpreta [dic]teul d-nei Lumi în bine îl interpretează în rău, d.e.:

                         Lumea                                          Destin

                    L.SCHUBERT                               L.SCHUBERT

             compozitor de geniu                 muritor de foame în Viena

                 L.BURGHARDT                            L.BURGHARDT

                  poet de geniu                         muritor de foame în Berlin

                        M-me...                                        M-me...

                 poetă de geniu                          cerșitoare în Paris

            TORQUATO TASSO                           TORQUATO TASSO

                 epic de geniu                                       idiot

     &c. &c. &c. și așa în infinit. Mașinele din tipografia d-nei Lumi sînt eterne; ele se numesc și legi; combinațiunile curioase a d-lui culegător Destin sînt asemenea curioase; ele se numesc: împregiurări.  

     Gurei lumei jurnaliștii i-a dat încă o numire, mai frumoasă -- așa ceva gogoneț și simpatic totodată -- i-au zis: Opiniune publică.  

     Opiniunea publică -- Gura lumei -- e iminentă și emanentă de Public (numire ridicată pentru: Lume).

     Jurnaliștii sînt răutăcioși -- au făcut lumea de sexul d-nealor: Public 

substantivus generis masculini, pe cînd Lume e substantivus generis feminini id est foemina -- și după aceea i-a dat opiniune, adecă cugetare, pe cînd orcine știe că Lumea, adică feminina, are numai gură, dar nu cap, cugetare, opiniune.

      Ceea ce dictează doamna Lume e sigur ca fondul și absolutul, [ceea] ce scrie d. Destin e relativ, e forma acelui fond, acelei m[aterii]. D.e., dacă d-na Lume dictează: A.Creață, dobitoc în piel[e de] om, și Destinul scrie A.Creață, ministru al Instructiunei, [atunci] acest ministru nu e decìt forma sau formalitatea fondului, [nu] e decît haina ce îmbracă corpul,  nu e decît numirea Minis[tru] ce îmbracă individul dobitoc, nu e decît tichia de mărgăritar ce îmbracă, ce ascunde chelboșia.

     Fiind așadar că doamna Lume sau domnul Public e aceea [sau] acela care dă tactul atât la existența, cît și la judecata asu[pra] unui umilit individ, ca sub- sau nesubsemnatul, de-aceea îmi iau libertatea de-a-i adresa următoarea adresă pr[in] care cer cartă de legitimațiune sau răvaș de drum, pe vechie, pentru de-a cutreiera întinsul d-neaei sau domniei-lui Imperiu.

                    Signora sau Signore,

      Nu pot și nu voi nega că influința ce esersați asupra mea e mare, ba încă nu vă iau meritul de--a declara în gura mare că o bună și poate cea mai bună parte din sufletul meu e opera matale și că, dacă eu sînt rău, cauza e că mata ești rău sau rea, dacă sînt sceptic, cauza e că mata ești sceptică sau sceptic &c.&c.

      Am băgat încă alt rău de samă la mata.

      Mata zici că în românește mai tot ce-i scris e rău scris, adică ca și nescris -- și ceea ce nu-i scris nu se poate cet[i].

       Dar cauza ești însăși sau însuși mata.

       Reversul: pentru cine nu citește nu se scrie. S-a scris și mata n-ai citit, azi mata nu mai citești, dar golănimea nu mai [e] nebună să scrie pentru ca mata să nu citești.

      Marfa cu care eu am de gînd să trec prin imperiul matale e asemenea scrisă. Aș voi nu ca să treacă, ci ca să se treacă. Aș vrea ca să se cumpere, dar n-aș vrea ca să fie vîndută cuiva sau de vînzare [pentru] cineva -- după uzul obi[ci]nuit a cam cerut de la unii și [de] alții. În fine, nu cer o carte de trecere, ci mai mult petrecere, și cît se poate mai îndelungă.        

     Să vă spun oare, de v-o fi interesînd, cum petrec eu, cu[m] trăiesc eu ? Zău, dacă ar fi fost acesta scopul scrisoarei mele mai bine n-o mai scriam, căci cutezarea mea, oricât de mare să fie, n-a ajuns încă pînă acolo, ca [să] cred că v-ar jnteresa într-un grad oarecare să știți cum se află umilita [me]a personalitate. Eu vă scriu, vă spun curat, ca să [a]m, de nu dreptul, dar cel puțin pretestul de-a pretinde un răspuns, și acel răspuns, ce mata o numești critică, nu-l cer decît în același grad în interesul matale, [c]ît și [în] interesul meu. De rest îmi veți spune sau îmi veți permite cel puțin a observa la mata ceea ce vi sau mi se va părea destul de important ca să-mi comunicați și mie; lucru ce vă va proba că nu prea sînt pretențios. 

      Sfîrșesc prin a nu vă săruta mîna, pentru că orcît de mic sînt eu și orcît de mare ești mata, totuși celei mai mari părți a matale îi pare bine să fie egală cu mine, adică egale între sine, pentru că și eu fac parte din partea cea mare a matale, care parte voiește suspomenitul lucru, după părerea unora din ai matale, necuviincios.

       Salut însă pe toți acei copii buni cari, încercîndu-se de mine, vor saluta cu părere de bine această scrisoare a mea; însă, fiindcă sălutări aeriane și necunoscute sint imposibile și fiindcă nu voi să dau sinet în loc de bani, de-aceea vă dau matale deplină putere esecutivă ca să-i salutați pe toți în locul meu; lucru ce li va [fi] mai drag decît esecuțiunea acestei voințe ar fi fost salt în puterea mea.

      În fine, dacă veți vedea că n-am fond și voi să mă susțin numai cu creditul personal (ca mulți alții) sau cu furtul  de prin alții (asemenea ca mulți) -- dă[-mă] mata de gol pe mine, cum n-ai dat pe alții și dă[-mi] prin verdictul matale deplină carte de calicie.

      V-aș fi scris mai mult, dar... la ce să vă supăr mai mult cu carta de vizită a  unui om, cînd grija [ma]tale cea mare ești mata însuși... Îmi permit numai [a] mă subsemna al domniei-voastre

              amic or inamic -- toute egale

                                                                M.E.

               

                      Mihai Eminescu

     - https://ro.m.wikipedia.org/wiki/Mihai_Eminescu -

...postarea participă la jocul-provocare "Citate favorite" găzduit de Suzana  ( https://suzanamiu.blogspot.com/2023/01/citate-favorite-155-ganduri-la-inceput.html )