jurnalul (69)

Astăzi (data/ora)... sâmbătă, 25 octombrie, ora 19.50
Ziua ... a fost friguroasă!!! azi dimineaţă am ajuns acasă udă la picioare (m-a ''prins'' vremea rea încălţată cu ceva  de vreme uscată...)... acasă m-a întâmpinat căldura casei (mami făcuse focul seara trecută) şi o ceaşcă cu cafea fierbinte pregătită la timp de micuţa ... căţeii m-au întâmpinat cu binecunoscutele lătrături gen ''unde ai fost?''  şi ''ne-ai adus ceva?'' ...       
Gândirea ...  nu are ce căuta acolo unde este lucrarea Bunului Dumnezeu ... Lună Nouă deci un nou început, ziua 25 (2+5=7) deci mister, apropierea zilelor de mare sărbătoare religioasă - undeva, din cer, ne vine ajutor de la cei doi bunici ''Dumitru'' (al doilea şi al treilea tată - tăticii adoptivi din viaţa mămicuţei mele)...
Am învăţat ... să zic - şi chiar zic - mai des ''săru' mâna'' ...    

Fizic ... mă cam doare corpul - poate este de vină frigul şi umezeala !!! şi, lacomă, am mai cărat lemnişoare pentru foc - nu se poate fără căldură. 

Bucătăria ... a fost martora reacţiilor deosebit de emoţionante în faţa unor evenimente deosebite ! şi, mai ales, cam toţi membrii familiei au dat ''apă la şoareci'' (=au plans) emoţionaţi de mâna întinsă de suflete-surori ! Se spune adesea şi am descoperit cât este de adevărată fraza: ''necunoscute sunt căile Domnului''. 
Sunt îmbrăcată ...  în ciorapi groşi, lungi; flaneluţ gros; vestă; şosete groase...
Citesc ...  sau mai bine zis recitesc ceva date despre numerologie ...

Aştept ... să vină ora de iarnă în această noapte! de când mă ştiu, mi-a fost greu să accept ora de vară!    

Realizări ?... nu mai le ştiu - la această oră de bilanţ ... le-am uitat dar sigur au fost destule !!!   

Ascult ,.. date despre starea vremii - a venit peste tot în jurul nostru IARNA !!!
În casă ... este cald - am pregătit deja lemnele pentru ca mami să facă focul mâine seară !    

Cândva preferam ... gutuia coaptă şi aroma plăcută ce se împrăştia prin casă!    
Speranţele ... încep să se realizeze !!!
Am să vă prezint ... fotografii cu dragii mei căţeluşi, Leu şi Puiu: 

despre părinţi ...

... o poezie atât de tristă şi plină de adevăr, postată de o doamnă minunată pe care o puteţi găsi la adresa Gilly Gil‎:

'''Pe drumul cel de ţară
Desculţi şi dezbrăcaţi
Ne întreceam la fugă,
Cu vântul eram fraţi.
Şi satul era viu, 
Şi nucii viguroşi,
Părinţi frumoşi aveam,
Şi noi eram frumoşi.
Şi toamne cu ploi calde,
Şi hore cu avânt,
Când mustul saltă-n spumă
Ce chiote, ce cânt!
Bunei cu plete albe
La vorbă pe la porţi...
Să îi saluţi, copile,
Şi cinstea să le-o porţi.
Aşa îmi zicea mama,
Aşa m-a învăţat.
Îmi amintesc povaţa
Şi-acum când trec prin sat...
Păşesc pe ulicioară,
Dar satul parcă nu-i,
Văd case peste case
Ce par a nimănui.
Nici cânii nu mai latră,
E linişte de tot
Şi rar de vezi la poartă
Bunică cu nepot.
Prin curţi bătrâni în cârje
Împovăraţi de ani.
Prin case părăsite
Bătrâni rămaşi orfani.
Bătrâni cu suflet trist
Şi ochi înlăcrimaţi,
Copii, nepoţi şi rude,
Sunt toţi acum plecaţi...
În sat stăpână-i, Toamna
Şi plouă cu rugină.
Mă-apropii, bat la poartă,
Se-aprinde o lumină,
Un licăr de speranţă,
Şi amintiri vin roi: -
Deschideţi, mamă, tată!
Eu m-am întors la voi!''
     Emilia Plugaru!

jurnalul (68)

Astăzi (data/ora)... duminică, 19 octombrie, ora 18.58
Ziua ... a fost atât de încărcată de efort - cum nici nu mi-am imaginat ! pe lângă multe altele, a fost ziua de mers la târg cu mămicuţa ca să cumpărăm varză şi aşa am simţit pe pielea mea ce înseamnă să fii o variantă a lui Moş Crăciun - un sac de varză (porţia mea de transportat de la târg acasă) !!!      
M-am tot gândit - trăgând la un căruţ plin cu dovlecei ...  pe drum, în deplasare la o prietenă, la o curiozitate sesizată: deşi duminică uliţele sunt golite de oameni ... explicaţia: la club este un mare spectacol de muzică populară cu ocazia ''festivalului vinului şi viţei de vie''... şi aşa nu mai stă lumea pe la porţi = specificul după-amezilor de duminică la ţară ...
Ce să învăţ ... mai întâi din atâtea ''lecţii'' pe care le primesc de la viaţă !? uneori am impresia că trec ca ''gâsca prin apă'' - nu se prea lipesc multe de mine !!!    

Fizic ... suntem - şi eu şi mami - un pic cam obosite dar mulţumite că mai bifăm, cu bine, câte o nouă activitate - şi mai ales că ticuţu se arată mulţumit de ceea ce realizează ''fetele'' lui !

Bucătăria ... împrăştie în toată casa o căldură plăcută dar şi aroma pâinii prăjite, combinată cu dulceaţă - şi aşa am salvat, într-o variantă care nouă ne place mult, păinea ce s-a mai uscat !
Sunt îmbrăcată ...  deja în costumaţia de noapte, de culoare gălbuie ...
Citesc ... doar mesaje şi postările prietenelor pe blogurile lor ...

Aştept ... şi zile de odihnă ...   

Realizări ... multe şi diverse, greu să îmi aduc aminte acum de ele: am săpat în grădină; am mai spart lemne mai subţiri; l-am tuns pe ticuţu şi puţin şi pe Puiu (nelipsit de la asemenea activităţi)...  

Ascult ,.. date despre starea vremii - ştirile de la tv în jurul căruia s-a adunat tot clanul !
În casă ... este o atmosferă plăcută dar ar putea fi şi mai bine dar ori de câte ori este mai cald afară, tendinţa este de a se răcori înăuntru !    

Cândva preferam ... o cană cu lapte, cald, cu cacao ...   
Speranţe ... că vom fi şi un pic mai bine ...   
Am să vă prezint ... o fotografie (îmi cer scuze că nu este prea reuşită ...) - am primit o mică glumiţă din partea sorţii, nu-i aşa ?! - pentru că am găsit un şerveţel imprimat cu însemnele hârtiei de 500 de euro :

dor de ducă...

... vă repostez, cu drag, o minunată poezie de la dna Valentina, prietenă dragă ( Valentina Graur Lazarencu ) - poezie ce poate fi o rugăciune şi a sufleţelului meu zbuciumat:

''Dor de ducă când simt, iau albastru sfințit
Îl cufund în adânc de ferestre,
Drum spre astre îmi fac, pe un cer cumințit,
Mai departe de gânduri terestre. 

Între ceruri când zbor și de ele m-ating,
Și le simt în profund neuitarea,
Dau din áripa mea, din dureri vreau să sting,
Dar, se vede,-mi lipsește chemarea.

Eu nu cer, ce nu am și nu dau, ce nu pot,
Spre iluzii uitat-am cărarea,
Dar mă simt ca o limbă de mare clopót,
Bat în el să acopăr uitarea.

Am durere imensă, nu m-ascultă acum,
Și-ar putea curge-n lacrima lumii,
Vreau s-o las undeva, să o pierd pe vreun drum,
Sau s-o tăinui în spatele Lunii.

De-am putut, am tăcut, dacă nu, am strigat,
Invocând ceru-albastru și marea,
Dacă strâmb am călcat și-am făcut vreun păcat –
Ție, Doamne, îți cer îndurarea.''
(VALENTINA GRAUR LĂZĂRENCU-

''

PEREGRINĂRI SPIRITUALE'')