vineri, 30 septembrie 2016

libelula...

... am trecut de zilele toride ale verii şi mi-am adus aminte că de câteva ori, în această perioadă, nu am văzut măcar o libelulă !!! probabil că de vină este uscăciunea !
... cât de graţioasă este o libelulă ! atât de străvezie, de delicată !


joi, 29 septembrie 2016

e toamnă iar...

... cu gândul la minunata galbenă gutuie, retranscriu câteva versuri scrise de o prietenă virtuală, doamna Ludmila (Ludmila Vârlan Turcu ):
   ''E toamnă iar... şi iar gutuia-i coaptă,
     Vrăjită o privesc ca pe-o minune,
     Menită împreună să ne-adune
     Aprinde-a sa lumină înţeleaptă.
                     De la fereastră adie cântu-n şoaptă,
                     Mă-mbată aroma vremilor străbune,
                     E toamnă iar... şi iar gutuia-i coaptă,
                     Vrăjită o privesc ca pe-o minune.
     Ce scurtă-i clipa! Urc pe-o altă treaptă,
     În urma mea încă un vis apune.
     Şi m-aş opri! Dar gândul îmi tot spune:
     - Grăbeşte-te, că timpul nu te-aşteaptă!
                     E toamnă iar... şi iar gutuia-i coaptă.''
   (LUDMILA VÂRLAN TURCU, ''E TOAMNĂ IAR'')
dar şi câteva date interesante despre galbena gutuie:
                   

luni, 26 septembrie 2016

zile ale vieţii noastre...

... ori de câte ori citesc postările prietenei mele virtuale, doamna Laura Schussmann, sunt uimită de cuvintele atât de potrivit alese pentru a exprima ceea ce simţim şi dorim cu toţiiLaura Schussmann );

     ''Sunt zile și zile în viața noastră... Și viața își are zilele ei. Când ne trezim cu soarele în suflet, când plouă... a deznădejde... Când am vrea să cucerim lumea... când am vrea să nu ne amintim în ce zi suntem... Când am vrea să ne îndrăgostim nebunește, când nu am mai vrea să știm ce este iubirea... Când ne-am dărui și pe noi căci ne simțim atât de buni și de darnici, când ne apucă un egoism de nici măcar o privire nu am mai împarți cu cineva... nici măcar cu noi înșine...
       Când ne simțim atât de frumoși că și oglizile din casă ne aruncă priviri de admirație înapoi... când nici măcar întunericul absolut nu ne mai poate ascunde de noi înșine... Când ne place să ne jucăm chiar și pocker cu viața, când parcă jocul nu mai are nici un farmec... și sensurile nici măcar ele nu mai au nici un sens ..
       Sunt zile și zile în viață noastră... Sunt așa zile că dacă ai fi floare te-ai lăsat iubit și de soare și ploaie în același timp... și sunt așa zile în care dacă te simți soare, ai dori să devii brusc ploicică racoroasă de primăvară... Dacă ai fi pasăre, ți-ai face cuibul pe cel mai înalt vârf al universului și să poți să zbori înapoi și înainte în valsuri de pană... și sunt zile și pasăre ai fi... ai vrea să existe doar copaci fără frunze... căci parcă ai rămas fără zbor...
Dar indiferent ce zile sunt și indiferent ce ne simțim a fi... să nu uităm ce suntem... de ce suntem... și că am putea rămâne flori dacă am vrea... am putea zbura ca păsările căci aripi avem și doar trebuie să le simțim adevărata greutate pe umerii noștri de îngeri... să nu uităm că suntem oameni... da, suntem oameni... și dacă am înțelege sensul cuvântului ce ne devine trăsătură de caracter dar și identitate... am simți cât de frumoși suntem și cât de superbi am putea deveni doar dacă ne-am iubi cu adevărat și sincer pe noi înșine... Sunt zile și zile... sunt vieți și vieți... suntem oameni și oameni...
      Fiecare zi să fie o zi a voastră și plină de voi... să trăiți din plin fiecare secundă a zilei și fericirea și împlinirea ce ne este dată prin șansa la viață.
''
           (LAURA SCHUSSMANN, ''ZILE ALE VIEŢII NOASTRE'')


o voce deosebită...

...  căutând filme pe youtube, am găsit o secvenţă din ''Poldark'' cu o melodie pe care o caut de ceva timp dar nu reuşeam să o găsesc - nu mai ştiam unde am ascultat-o întâi...
... e o voce ce mă lasă aproape fără respiraţie - atât de mult aş sta nemişcată ca să nu pierd vreun sunet... -, cred că o cunoaşteţi:

sâmbătă, 24 septembrie 2016

gânduri de toamnă...

... minunate versuri am citit la prietena mea virtuală, doamna Nora (Anna-Nora Rotaru ):
 ''E toamnă-n cer şi pe pământ,
  Pânza vremii se destramă

  Şi ne pierdem în cuvânt,
  Plătind cu el ultima vamă !
        Tristeţea-i dulce împrejur,
        Mă cufund în ape line,
        Pictând vieţii larg contur,
        Să-mi mai pun zile senine !
  Să mai fur un strop de soare,
  Din răsărit şi din apus
  Şi stelei călăuzitoare,
  Să-i pot spune ce n-am spus !
        Să mai văd strop de frumos
        Să mă bucur de culori,
        Că pe timp vijelios,
        N-o să mai găsesc comori !
  Şi de-o fi, fă-mi somnul lin,
  Ca frunza ce-o poartă valul,

  Dă-mi să zbor harul divin,
  Unde gându-atinge malul !
''
        (ANNA-NORA ROTARU, ''GÂNDURI DE TOAMNĂ'')

cool...

... sub impresia proaspătă, transmisă de emisiunea vizionată la NHK TV- televiziunea mea de suflet (http://www3.nhk.or.jp/nhkworld/en/live/) -, o să încerc să vă povestesc puţin despre subiectul acestei emisiuni de azi: ''cool japan''...
... a povesti este altceva decât a viziona... 
... primul subiect - devenit ''cool japan'' - m-a uimit pentru că nu ştiam prea multe (ca de altfel despre multe altele...) : prosoape de mână ! a fost prezentat şi modul de realizare, o adevărată manufactură manual-mecanică, artizanat curat ! prosoape de mână, standardizate ca dimensiune, realizate în zeci de modele, fiecare reprezentând jocuri stilizate de flori, peşti, etc... fiecare anotimp având modelele sale... utilizarea lor este variată: eşarfe, legături la cap (prin rulare), prosoape la masă... minunate!!!
... un alt subiect - devenit ''cool japan'' - îmi depăşeşte orice imaginaţie - şi anume capacul de canal! au prezentat o companie ce se ocupă cu realizarea acestor capace, pentru diferite zone din ţară, şi realizate atât de interesant: întâi modelul pe calculator, apoi pus în practică pas cu pas, după cerinţa solicitantului, specificul zonei geografice... am văzut capace de canal minunate: cu modele într-o singură culoare sau cu desene minunat colorate ! invitaţii emisiunii au fost impresionaţi de aşa ceva... cineva, dintr-o altă ţară, a recunoscut că numai pe acest meleag ar fi utile pentru că la ei ar fi luate şi duse acasă, ca opere de artă...  
... o adevărată surpriză a fost prezentarea unei aparent banale umbrele dar care a devenit tot ''cool japan''... o umbrelă roşie, fără imprimeu... când a fost stropită cu apă (în ploaie având aceeaşi reacţie), a devenit imediat vizibil, pe umbrela deschisă, un model minunat ce reprezenta flori de cireş...
... ultimul subiect - tot ''cool japan'' - a fost crapul şi anume: minunaţii crapi japonezi atât de ireal de frumos coloraţi - albi cu pete roşii, albi cu pepe roţii şi negre, crapi negri, crapi argintii... şi au prezentat şi imagini dintr-o crescătorie, apoi un lac în vârf de munte unde sunt lăsaţi până la maturitate (de-abia puteau să-i ia în braţe din plasa cu care îi scoteau din apa limpede ca lacrima)... Kohaku se numea crapul alb cu pete roşii... Showa Sanshoku era crapul alb cu pete roşii şi negre... Asagi era cel argintiu... 
( http://www.crapi-japonezi.ro/crapi-KOI-varietati.html)
... atât am reuşit să vizionez din emisiunea de 45 de minute !
... şi, ca de obicei, am revenit, uşor ameţită, din acea lume minunată ... 

vineri, 23 septembrie 2016

jurnalul (167)



Azi ... 23.09.2016, ora 23.06
Oare ... chiar a venit o toamnă mai răcoroasă ? tare mult aş vrea ca vremea să fie mai blândă până hăt, târziu... 
Am avut … zile, câteodată, bulversante - aş dori să se deruleze totul în bună înţelegere dar ceva ne ''tulbură'' percepţia şi reacţionăm invers decât ar trebui... 
Am … plăcerea de a viziona acum, seară de seară, serialul de care m-am ataşat - ''Guneş'' - fără ca să mai pierd vreun minut... ce bine că am alte activităţi de altă natură, în această perioadă răcoroasă...  
Recunosc ... că îmi place mustul !!! am primit o sticlă cu must şi ne-am delectat cu toţii, mai mult eu...
Bucătăria ... a fost acum câteva minute martoră la un nou episod din filmul turcesc ce îmi place... dar la celălalt, ''Căderea Constantinopolului'' - va fi partea a doua, în noaptea aceasta -, nu am curaj ca să mă uit... acum mulţi ani, am citit romanul şi a fost destul de dur - realitatea a fost cândva şi mai crudă !        
Sunt îmbrăcată ... în hăinuţele de noapte plus un flanel gros şi papucei... 
Citesc ... câteva versuri scrise repede în timpul serialului:
                 '' Cerul este plin de nori
                    Va ploua cu nostalgie peste noi...''
Aştept ... ca vremea să redevină plăcută... a plouat destul şi a fost destul de neaşteptat de mult frig... 
Ziua ... a început să scadă, o să fie din ce în ce mai mică !
În casă ... am început, încetişor, ca să ''îmbrac'' fiecare zonă ce era fără covor - în speranţa de a avea o atmosferă caldă prin casă... am schimbat şi draperiile...
Bodyguarzii ... s-au reobişnuit ca să doarmă fiecare in căsuţa lui... frigul i-a grăbit să îşi caute fiecare culcuşul cald prin ierburile uscate de mine toată vara pentru ei...  
Nu am planificat ... ziua dar ne-am pregătit demult ca să avem ce ne trebuie (lame, vopsea) şi, ieri, am reuşit, fără vreo tragere de inimă, o nouă tunsoare şi recolorare... bineînţeles că şi Puiu este roşcat acum şi e mândru (ca un curcan de mărgelele lui)...  
Pentru final:  m-am gândit că ar fi interesantă o plimbare prin magazine, în căutare de gentuţe, rochiţe, cerceluşi sau încălţăminte...