vineri, 26 august 2016

jurnalul (163)




Azi ... 26.08.2016, ora 22.50
Afară... e răcoare... când se lasă întunericul, deja parcă se schimbă anotimpul... de câteva nopţi dormim cu uşile închise...
Mă gândesc … la efectul pe care l-a avut şi îl are ploaia ce a fost, în sfârşit, şi pe la noi !!!
Avem de unde să învăţăm … dar oare dorim cu adevărat să învăţăm ?! lucram de toate săptămâna aceasta şi recapitulam cam ce materii am avut pe parcursul vieţii la cursurile făcute... oare câte mi-au folosit la ceva cu adevărat pe parcursul vieţii ? cred că foarte puţine ! 
Sunt recunoscătoare pentru ... că Bunul Dumnezeu ne îndrumă paşii pe drumurile noastre...
În bucătărie ... am rămas, ca de obicei la această oră, doar eu... aproape, s-a mai terminat o zi de muncă... am avut parte şi de pauze, în care am vizionat emisiuni la tv sau filme-serial... dar sit că am greşit puţin pentru că am neglijat ca să folosesc şepcuţa - a mai fost destul de cald şi azi şi soarele s-a simţit destul de mult !  
Sunt îmbrăcată ... în pantaloni lungi, bleu, şi un tricou roşu - costumaţia de noapte ...
Citesc ... doar mesajele din facebook... aaaa, am uitat: am citit şi ''ceasul'' ce ne indică consumul apei....
Aştept (sper) ... o noapte liniştită... 
Ce o să mai meşteresc ... încă nu ştiu... am pus pe marginea fotoliului, în aşteptare, 2 hăinuţe ce trebuie cusute pe unde s-au desfăcut... le cam amân din cauza oboselii ce se adună seara...  
Ascult ... cu o ureche, la tv, o emisiune pe B1 cu sfaturi legate de zodii... curios că subiectul este legat de modul cum efectuăm curăţenia !!!  
În casă ... nu este linişte... la mine funcţionează leptopul şi tv-ul, la ticu se aude tv-ul lui... la mami este linişte, doarme demult !!! 
Dintre preferinţe ... pot aminti că îmi place confortul emoţional (un termen auzit acum la tv) ! 
Unele planuri pentru sfârşitul săptămânii ... nu am alte planuri ... mâine trebuie să termin ceea ce am început: curăţenie în grădina din faţa casei ! au fost atât de multe şi variate flori, ca într-o junglă... am lucrat treptat câte o bucăţică din grădină, unde, cu un cuţit, am scos tot ce s-a uscat şi nu mai avea rost acum... au rămas pomii, trandafirii, ochiul-boului, puţini maci japonezi... pentru mâine mi-a rămas o porţiune mult mai mică de curăţat... după două zile, am reînceput să ud plantele prin grădini...  
Aici imagini găsite pe internet (http://www.marturiinuntabotez.ro/categorie-produs/marturii-nunta/evantaie/ ): îmi plac mult evantaiele - am şi eu unul mai deosebit, roşu cu picturi ...





şi alte adrese unde am descoperit şi alte evantaie frumoase, plus date generale despre evantaie:
http://www.cadouri-selecte.ro/Evantai-Feng-Shui.html
https://www.facebook.com/media/set/?set=a.871966966173794.1073741836.1511

luni, 22 august 2016

bodyguarzii şi... sarmalele

... este seară, oră târzie...
... în aşteptarea ploii care nu mai vine şi pe la noi şi cum nu prea am semnal la tv, m-am hotărât ca să scriu despre simpatica zi când mami a pregătit sarmale, afară, pe masa de pe terasă... 
... a fost prima oară când mami a pregătit astfel sarmalele de faţă cu Puiu şi Leuţu !!!
... ce a urmat ?! 
... mi-am dat seama că va fi ceva distractiv şi am reuşit ca să surprind câteva secvenţe minunate...
... mami a pregătit vasul, a adus foile de viţă şi carnea deja pregătită...
... Puiu, care este extrem de curios, a stat cuminte ca să vadă ce face mami: cum ia frunza de viţă-de-vie, cum ia carnea şi o aşează pe foaie, cum împătureşte totul formând sarmaua, cum o pune în vas şi apoi reia activitatea...


 ... dar a venit şi Leu ca să vadă şi el mai bine:
 ... Puiu s-a deplasat prin spate, pe scările aflate în spatele mesei, ca să vadă mai bine (Leu îi ocupase locul din faţă):

 ... şi iată-l, mirat, uitându-se mai de aproape, la ceea ce lucrează mami: 

 ... dacă Leu a plecat (s-a plictisit aşteptând ca să termine mami sarmalele), Puiu a revenit la poziţia lui iniţială, aproape de masă:
 ... mami şi-a văzut, liniştită, de sarmalele ei...
 ... Leu nu s-a depărtat prea mult şi l-a supravegheat pe Puiu (ca să nu facă vreo prostie...):
 ... acum o amintire cu sarmalele realizate de mami:
 ... cum a văzut că mami mi-a arătat mie sarmalele, Puiu a îndrăznit şi s-a suit cu lăbuţele pe banca de lângă masă, ca să vadă şi el mai bine (ceea ce am văzut eu...):
 ... cum mami a cam terminat activitatea, a trecut ca să strângă ce i-a mai rămas pe masă...
 ... şi având obiceiul ca să reaşeze sarmalele în vas şi ca să le numere, aşa a procedat şi acum: 


... de obicei, ceea ce mâncăm noi, le dăm şi bodyguarzilor ca să guste... dar niciodată nu ţi-ar lua ceva fără să le dai tu... şi acum a fost aşa, toată suflarea din gospodărie a gustat din sarmale după ce le-a fiert mami ! 
... bodyguarzii iubesc sarmalele, adică carnea... dar a fost prima oară când au văzut cum se prepară!
... simpatici bodyguarzii noştri, nu-i aşa ?
... mai ales, Puiu, nu s-a depărtat de mami până nu a terminat toată activitatea...

vineri, 19 august 2016

jurnalul (162)


Astăzi ... 19 august, ora 22.58
Am depăşit ... încă o săptămână de căldură mareeeeeeee ! doar spre final s-a răcorit ''o idee'' dar ploaia nu a venit !        
Avem ... grădinile cu plante şi pomi destul de bine îngrijiţi dar nu am reuşit ca să le dăm atâta apă cât le-ar fi trebuit  ! 
Privesc la tv ... seara târziu, după ce termin toată activitatea, aşezată - destul de confortabil - în fotoliu şi aici vine Moş Ene pe la gene... după ce mă satur de un somnic, mă deplasez binişor în pat !       
Recunosc ... că îi iubesc mult pe căţeluşi (unul este destul de în vârstă), i-aş răsfăţa mai mult dar gelozia ce există între ei, mă împiedică...         
Sunt ... în costumaţia de noapte...      
Scriu ... ''jurnalul'' dar Moş Ene deja a sosit !!! lupt ca să rămân pe scăunel în faţa leptopului...  
Am aşteptat ... ca să treacă ziua de azi, vineri este zi de post, mănânc câte ceva mai mult în fugă...
Este muncă ... multă la casă comparativ cu un apartament !
Bodyguarzii ... au două nopţi de când nu mai dorm pe terasă, am început perioada de a-i dezvăţa de traiul de pe lângă noi, va veni curând frigul şi trebuie să doarmă în căsuţele lor... cam trist pentru ei ca să stea mai departe de noi... se vor obişnui ei !!! 
Am uitat ... de unele preferinţe !     
Vă prezint ... două fotografii ce încearcă să vă prezinte aleea centrală a grădinii mari - avem flori de o parte şi de alta a aleii:
 

marți, 16 august 2016

supărat...

... azi, tot căldură mare !
... am privit pe harta emisiunii despre vreme (la tv) şi noi eram în zona unde nu erau trecuţi nori de ploaie !!!
... am trecut la umplerea cu apă a bidoanelor, ca de obicei, şi cu Puiu aproape de mine -este runda lui de pază...
... deşi l-am mângâiat şi i-am dat pupicei, l-am simţit tot încordat, cam nervos... 
... l-am întrebat ce are dar ... nu mi-am dat seama ...
... la un moment dat, mult mai târziu, l-am auzit pe Leuţu că făcea zgomot la găletuşa lor cu apă şi după sunet, mi-am dat seama, cu stupoare (!!!) că ei nu aveau apăăăăăăăăă...
... de aceea era supărat Puiu !
... am luat repede găletuşa, am umplut-o cu apă dar ... am greşit, am aşezat găletuşa la locul ei şi primul sosit a fost: Puiu !
... am aşteptat apoi ca să vină şi Leuţu dar - nu a mai venit deşi era leşinat de sete, aproape...
... l-am strigat... degaba ! 
... ca să mă facă să înţeleg cât este de supărat, Leuţu s-a ridicat - din locul unde era la odihnă - şi s-a deplasat în atelierul lui ticuţu (casa lui Leuţu, de fapt...) de unde nu a mai ieşit (deşi acolo este foarte, foarte cald !)...
... vorba cântecului - ce mult mi-a plăcut:

... am recapitulat ce am făcut şi mi-am dat seama că i-am rănit orgoliul lui Leuţu ! el este şeful bodyguarzilor din gospodăria noastră şi - după câte că apa nu a fost la timp în găletuşă, prima mea greşeală ! - am trecut peste ierarhie şi a băut apă Puiu, primul !!!
... vizibil pocăită, am luat o găletuşă (din aceea de la iaurt...), am umplut-o cu apă (şi neatinsă de Puiu...) şi am plecat la Leuţu...
... am intrat la el şi i-am spus:
   ''-Leuţu, iartă-mă, am greşit! nu am vrut să te supăr ! hai, bea apă, Leuţu!''
... m-a privit lung şi a început să bea apă din găletuşa - aşezată cât mai aproape de el, ca să nu se mai scoale...

luni, 15 august 2016

credinţa creştină pe arhipelagul nipon...

... este o zi de mare sărbătoare creştină...
... i-am căutat şi pe creştinii japonezi şi am găsit un articol emoţionant ce prezintă devotamentul japonezilor !
... aici ( http://www.crestinortodox.ro/biserica-lume/catedrala-urakami-67493.html ) veţi găsi întreg articolul şi minunate fotografii - eu am preluat articolul scris pentru a putea fi citit mai uşor :
''Catedrala Urakami
Urakami este o suburbie din Nagasaki, mai exact unul din numeroasele orasele care de-a lungul  anilor a fost absorbit de marea metropola japoneza. Din a doua jumatate a secolului al XVI-lea, dupa deschiderea portului orasului pentru comertul cu portughezii, este o zona in care crestinii japonezi au devenii foarte numerosi. In 1620 insa, persecutiile severe impotriva crestinismului, privit ca unul din principalele 19 pericole ce amenintau modul traditional de viata al feudalilor japonezi, au dus la interzicerea sa, la distrugerea bisericilor deja construite si la martirizarea putinilor japonezi care primisera crestinismul. Cu toate acestea, istoria crestinilor japonezi insa este una dintre cele mai emotionante din trecutul Bisericii crestine.

Dupa secole, in 1850, cand in Japonia au aparut din nou semne ale deschiderii catre exterior, un grup de misionari catolici francezi a sosit la Nagasaki. Considerand ca aici crestinismul fusese total eradicat, ei au fost amuzati cand intr-o zi un japonez a venit si le-a pus trei intrebari: daca se inchina Fecioarei Maria ca Nascatoare de Dumnezeu, daca sunt casatoriti si daca se supun papei. Raspunsurile fiind cele asteptate, misionarii au fost apoi stupefiati cand o mare comunitate de "crestini ascunsi" au inceput sa apara si sa-si manifeste public credinta catolica. Timp de trei sute de ani crestinii catolici japonezi supravietuiscra in ilegalitate, fara preoti, fara sa indrazneasca sa posede carti de cult, ci doar transmitandu-si credinta crestina  din generatie in generatie si incercand sa o practice cat mai corect. Abia in anul 1873 japonezii cresti au fost liberi sa-si practice credinta, aparitia lor fiind mai mult decat surprinzatoare.
Simbolul devotiunii crestinilor din Nagasaki a devenii catedrala din Urakami, finalizata in  
1915. Construita in stil romanic, din caramida si piatra, era cea mai mare din Extremul Orient la acel  timp. La  9 august 1945 la ora 11:02 Urakami a fost devastata de cea de a doua bomba atomica americana ce a cazut la 1 doar trei sute de metri de ea si care, in mod ironic, a ucis mai multi crestini (aproximativ 8500 ) decat persecutiile care durasera timp de secole. Restaurarea catedralei a durat pana in 1959.

Noua biserica din Urakami are o fatada asemanatoare celei vechi, dar in fata sa exista acum un spatiu modern unde pot sta peste 2000 de persoane. Intrarea este flancata de doua turnuri mai inalte decat nava principala, la baza carora sunt incastrate, in doua nise, statuile Fecioarei Maria si sfantului Ioan Botezatorul, care au rezistat exploziei atomice, pastrand insa urmele acesteia. Interiorul, frumos impodobit nu are insa foarte multe asemanari cu vechea catedrala, fiind captusit cu un material ce reduce rezonanta spatiului foarte vast.
In partea de vest se afla o galerie care traverseaza intreaga latime a cladirii. Galeria este mai inalta decat e nevoie pentru a face loc atractiei principale a acestei catedrale, si anume orga de tip frantuzesc, a carei constructie este dedicata celor 26 de crestini japonezi din Nagasaki martirizati in 1596. In apropierea catedralei se afla un frumos parc unde se pot vedea statui de sfinti, multe din ele negre, datorita radiatiilor raspandite inca multi ani dupa impact.
Marturie a tenacitatii crestinilor japonezi a caror credinta si nadejde este un model demn de urmat, catedrala din Urakami este totodata; un simbol al prezentei crestinismului la capatul lumii.  '' 
...  am descoperit şi un site deosebit de interesant ce prezintă ''Japonia - impresii de călătorie'' ce merită a fi citit:
 http://www.academia.edu/2919313/Japonia-impresii_de_calatorie

vineri, 12 august 2016

jurnalul (161)


Astăzi ... 12 august, ora 22.26 
Am fost ... într-o săptămână încărcată !      
Am avut ... o zi cumplit de încărcată (o zi întreagă la oraş şi seara, la udatul grădinilor) !
Privesc la tv ... şi din dorinţa de a umple un gol ce derivă din imposibilitatea de a călători...       
Recunosc ... că am stat (şi stau încă) la tv ca să urmăresc emisiuni ce îmi transmit noi informaţii privitor la evenimentul trist, aflat în desfăşurare, cu revenirea în ţară, într-un ultim drum, a Reginei Ana !         
Sunt ... în pantaloni, bleu, de pijama; o cămăşuţă de noapte scurtă, cu floricele; dar şi flanelul cu mâneci lungi, destul de gros (am rămas aşa din activitatea de pe afară...)..      
Scriu ... ''jurnalul'', ascult la tv emisiunea de pe ''Realitatea Tv'' şi mă gândesc, oftând, la câtă emoţie voi avea în suflet mâine când voi privi (sper să se transmită totul; am avut o surpriză total neplăcută că ne-au oprit curentul electric când s-a transmis în direct de la aeroport când a sosit avionul cu trupul neînsufleţit al Reginei !!!) ceea ce va fi la Bucureşti, până la Curtea de Argeş şi acolo... funeraliile unei mari Regine !   
Am aşteptat ... ca să plouă şi pe la noi !!! am rămas cu şteptarea...
Munca ... a fost, şi este încă, destul de multă... oriunde privesc, găsesc ceva care a rămas nefinalizat... nu este timp pentru a finaliza ceva... poate când va veni timpul mai rece, când nu voi mai avea de udat prin grădini... sinura activitate importantă este salvarea plantelor şi pomilor de la uscăciunea perioadei ! privesc de multe ori la grădiniţa din faţa casei unde sunt flori crescute în stilul lor propriu, ajutându-se una pe alta, protejându-se de razele fierbiţi ale soarelui... nu am udat toate florile doar urgenţele... regret dar asta este ! adesea recit fragment din ''Moartea căprioarei'' (Nicolae Labiş https://ro.wikipedia.org/wiki/Nicolae_Labi%C8%99): 
   ''seceta a ucis orice boare de vânt
    soarele s-a topit şi a curs pe pământ
    a rămas cerul fierbinte şi gol...''
Bodyguarzii ... s-au obişnuit ca să doarmă pe terasă, astă-seară erau culcaţi aşa de frumos, fiecare pe preşuleţele lor, pe lângă uşa de intrare în casă (care să fie primul care ne vede când ieşim din casă !)... 
Preferinţa mea ... a fost şi rămâne istoria, cunoaşterea cât mai apropiată de realitatea evenimentelor desfărşurate în timp !     
Vă prezint ... ceva simpatic: Puiu aşezat pe burtică, neştiind cum să scape de căldură...
 

marți, 9 august 2016

surpriza cu câţei...

... este seara târziu dar nu pot să nu descriu şi o latură mai plăcută a zilei de azi...
... am avut o zi atât de încărcată şi plină de responsabilitate aşa cum şi trebuie într-o zi guvernată de cifra 8 (muncă enorm de multă dar şi răsplătită dacă totul a fost ok, cât mai fair-play...) ...
... după amiază, revenind de la farmacie, mami m-a anunţat că în grădina gospădăriei de lângă noi, părăsită de proprietari (cine ştie când vor mai veni pe aici sau dacă vreodată va face cineva ceva gospodăresc în acest spaţiu...) au apărut 2 căţeluşi mititei, aruncaţi de cineva... 
... mami era disperată că acei căţeluşi pot muri cu atâta căldură şi fără apă sau mâncare...
... încercase să discute cu un vecin ce are cheia de la lacătul de la poarta mare dar acesta nu o suportă pe mami şi i-a răspuns cam aiurea (că el are câinii legaţi !!!) şi nu i-a dat cheia ca să deschidă poarta de acces către căţeluşi...
... Puiu şi Leu au fost şi ei destul de des la gard înspre căţeluşi, au lătrat, au zgâriat uluca gardului - pentru a ajunge la căţeluşi... -, s-au văicărit ...
... în cuvinte puţine, toată suflarea gospodăriei era agitată ! şi mai ales că este şi atâta cald - nu este bine pentru sănătate!
... m-am uitat şi eu ca să-i văd pe căţeluşi: stăteau culcaţi (dormeau oare, zăceau ?! nu ştiu...) şi erau mici şi albi... 
... am trecut la acţiune: am strigat pe la poarta vecinului (cu cheia) până m-am săturat că nimeni nu a ieşit ca să discute cu mine !!!
... am trecut lângă poartă ca să umplu bodoanele goale cu apă (pentru udatul grădinilor) şi eram atentă la orice gălăgie la vecini, poate-poate le cer şi eu cheia !!!
... culmea, la un moment dat, zăresc un cap mic, alb, că mă priveşte prin gard, parcă întrebător: ''ai uitat de noi ?!'' ... vă daţi seama că am ''fiert'' şi mai mult de nerăbdare dar ce să fac ?!
... într-un târziu, umplusem toate bidoanele cu apă, a apărut vecina (strigasem iar la poartă) şi mi-a dat cheia ! uraaaaaaaaaaaaa!
... am luat o sacoşă mai mare, am strigat-o şi pe mami şi am plecat în echipă ca să luăm căţeii !
... eu am luat-o pe o parte, mami pe alta ca să nu ne scape vreun căţel !
... inutil ca să spun că de-abia am înaintat prin spaţiul - pe unde se aflau căţeii -, erau atât de multe bălării, pomi neingrijiţi - ca într-un spaiu al nimănui...
... ca bonus, am găsit şi o creangă mare de copac, ruptă de la ultima furtună cu ploaie, pe care eu am luat-o şi am aruncat-o peste gard la noi, şi mami a reuşit să ia căţeii - mai îndemânatică la aşa ceva...
... când ne-am văzut ieşite din acel spaţiu, nu ne-a venit să credem: de la picioare şi până la mijloc, hainele noastre erau pline de cornaci (se lipiseră de noi tot felul de ghimpi, etc)... 
... dar eram victorioase: luasem căţeii !
... am înapoiat cheia, i-am arătat şi vecinei căţeii: nu erau foarte mici dar nici prea mari nu se puteau numi, erau flămânzi şi leşinaţi de căldură... dar frumuşei !  
... acum altă belea, cum să intre mami cu căţeii la noi în curte, când Puiu şi Leu de-abia aşteptau ca să-i cerceteze (!!!) şi nu cred că scăpau vii !!! cât am parlamentat eu cu Puiu şi Leu ca să-i scot din terasă, mami nu a mai avut răbdare şi a ocolit pe drum, revenind la ieşirea secundară a grădinii mari, la celălalt drum şi le-a dat drumul acolo căţeluşilor, în speranţa că nu este un drum prea frecventat de maşini şi că poate îi va vedea vreun copil şi ... îi va lua !!!
... ce luat ?! nimeni - din cei ce au trecut pe drum - nu i-a vrut !
... în schimb, căţeluşii au scâncit după mami... 
... unul mai îndrăzneţ. a venit lângă poarta noastră... celălalt a fugit, mai fricos, şi a intrat pe sub gard, în grdina staţiei de telefonie...

... am ieşit la el cu un păhărel cu apă şi biscuiţi pătraţi, simpli...
... se aşezase într-un mic colţişor, format de gardul nostru şi cel al vecinului (o staţie pentru telefoane, nelocuită)...

... i-am băgat boticul în pahar şi a descoperit că îi place apa... a băut totul, pe nerăsuflate, sărăcuţul (am uitat să scriu că este căţeluş, nu căţeluşă) !
 

.... am fărâmiţat puţin biscuţii, i-am băgat în botic (ori de câte ori deschidea boticul şi îi vedeam. cu această ocazie, dinţişorii mici ca nişte jucării...) până am văzut că a descoperit că sunt buni biscuiţii şi îi roade cu dinţişorii lui! era atât de mulţumit, că ronţăia la micuţele bucăţele de biscuit, dădea dintr-o codiţă mică, mică şi se întindea ca să-l mângâi pe burtică... 
 

... la un moment dat, m-am auzit strigată de mami şi l-am lăsat pe căţeluş, cu biscuiţii lângă el...
... am început să-mi transport bidoanele cu apă pentru udat şi am început ca să ud plantele prin grădini...
... între timp, căţeluşul cel îndrăzneţ s-a dus la tovarăşul lui (sau tovarăşa lui...)... de la distanţă parcă erau nişte ... şuricate - nouă ne-a plăcut foarte mult un film despre viaţa şuricatelor şi tot timpul îmi aduc aminte...) !!!
.... tare drăgălaşi amândoi dar unul mi se pare mai plăpând (cel fricos):
 

 

... m-au lătrat cu voci subţirici ... le-o fi sete la amândoi ?
... am umplut un pahar cu apă (pahar din plastic - nu am găsit repede altceva...) şi le-am aşezat paharul prin gardul de metal, ei au venit imediat şi au băgat amândoi boticurile, în acelaşi timp, în pahar:
 ... erau atât de drăgălaşi !!! 
... cel îndrăzneţ, a ridicat capul şi m-a privit ! era oare mulţumit ? cred că da !
... am avut câţiva biscuiţi, i-am rupt bucăţi, le-am aruncat prin gardul metalic dar nu le-au mâncat, au plecat şi s-au culcat, obosiţi, cred:

... Puiu a simţit că a fost ceva activitate lângă gard şi a venit într-un târziu (adică după ce i-am hărănit eu !) şi i-a lătrat, enervat, până i-a făcut grămadă, mai la distanţă:

... mulţumit de acţiune, mai ales că era şi cald, Puiu a plecat !
... eu am continuat să ud plantele şi mai priveam la ei din când în când... a venit şi mami şi le-a dus alţi biscuiţi...
... când li s-a făcut foame, au plecat din locul unde dormeau laţi, şi au mâncat biscuiţii...
... i-am lăsat în pace - eu cu munca mea, ei cu cercetatul zonei unde se aflau (mult pietriş...)...
... la un moment dat - cu un al şaselea simţ - am intrat în panică: cel îndrăzneţ s-a făcut şi mai mic şi s-a strecurat prin gardul metalic, păşind la noi în grădină !!! vai de mine !!! dacă îl prindea Puiu sau Leu, praf îl făceau !!! 
... l-am prins repede şi l-am împins la loc, am luat un bolovan-piatră şi am blocat locul şi am anunţat-o pe mami de pericolul existent !     
... mami a zis să-i lăsăm să doarmă acolo în această noapte şi mâine va încerca să-i prindă şi să-i ducă departe, departe de noi (era păcat, îi salvasem şi exista posibilitatea ca să-i omoare bodyguarzii noştri !)...
... între timp, căţeluşii prinseseră putere în glasuri şi lătrau şi ei, tare nostimi ...
... grijulie, le-am pus în gard, un pahar cu apă pentru la noapte !  
... până mâine (terminând activitatea din grădină), am închis poarta dinspre grădina mare ca să nu se plimbe bodyguarzii noştri pe acolo...    
... şi aşa s-a terminat acţiunea ''căţeluşi'' din această seară...
... palpitant şi, în acelaşi timp, atât de distractiv !
... cu adevărat, o surpriză !       

p.s.
când s-a trezit mami, i-a găsit pe amândoi căţeii în faţa atelierului lui ticuţu (casa lui Leu), stăteau cuminţi acolo... mami i-a închis apoi acolo (ca să nu-i rupă bodyguarzii ) până mai târziu, a băut o cafea, i-a pus într-o sacoşă mare şi a plecat cu ei departe, tocmai la cimitir (la capătul celălalt al comunei) unde se află, mai în apropiere, zone unde se aruncă deşeuri menajere... acolo i-a lăsat şi i-a văzut că s-au adaptat repede...