marți, 6 decembrie 2016

cadoul lui Moş Nicolae...

... de la prietena mea de spirit şi suflet, doamna Laura (Laura Schussmann ):
''In astă seară,
mi-am pus
ghetele,
golite,
parcă,
de mers
cu sens,
sau
fără sens,
la poarta
destinului ,
căci
obosiți
îmi sunt
pașii
fără
de urme.
Aștept
să primesc
ceva,
în
ghetele mele,
la poarta
infinitului.
Vreau
să fie
iar pline
cu mersul meu
ce pornește
mereu
și
de
la început
din mine.
Nu
îmi doresc
multe,
Moșule.
Un pic
de bucurie,
un zâmbet
veșnic
lângă
o fărâmă
de feerie.
Speranțe
multe
și
vise
frumoase.
Am
să pot
să le împlinesc
pe toate,
dacă
ne aduci,
tu,
mie
și
la toți
ce
îi iubesc,
multă sănătate.''
        (LAURA SCHUSSMANN,
         ''MI-AM PUS GHETELE LA POARTA DESTINULUI...'')

PS.
... a venit şi la mine Moş Nicolae !!! 
... neaşteptat de bun ! 
... mi-a adus o carte virtuală !!!
... minunat !!! 

luni, 5 decembrie 2016

Rozalba, fetiţa trandafirilor

... este noaptea magică, noaptea ce-l aduce pe Moş Nicolae pe la copiii - ce au fost cuminţi sau mai puţin cuminţi...
... pentru că şi la mine a trecut, uşurel, lăsându-mi o carte virtuală (''Regina roşie'' de Victoria Aveyard), am hotărât ca să rescriu aici o minunată poveste dintr-o carte de demult, ca un ''dar'' pentru alte sufleţele de copii: ''Degetarul de ceaţă'', scrisă de Marta Cozmin ( https://ro.wikipedia.org/wiki/Marta_Cozmin ) !



       A fost odată o grădină de tradafiri. Înăuntru creşteau trandafiri înalţi şi trandafiri pitici, trandafiri urcători şi trandafiri stătători. Şi sub fiecare tufălocuia câte un copil, fetiţă sau băieţel, care dormea acolo şi se hrănea cu miere şi rouă. Copiii trandafirilor semănau mult cu puii de om , numai că erau mai mărunţi şi aveau părul verde, iar îmbrăcămintea lor era croită din frunze şi petale. Străluceau de frumoşi cu toţii, dar cea mai gingaşă dintre ei era fetiţa Rozalba. 
       În ţara aceea, după vară venea vara şi înainte de vară era tot vară. Altceva nu cunoşteau. Dar fluturele Ieronim ştia mai multe. El cutreierase prin felurite ţări şi, de fiecare dată când se întorcea, îi povestea Rozalbei ceea ce văzuse. Într-o zi i-a spus:
''-Închipuieşte-ţi, am nimerit într-un loc, dincolo de pădure, unde după vară vine toamna şi înainte de vară e primăvară.'' 
''-Ce e toamna ?'' întrebă fetiţa trandafirilor.
''-Un fel de vară, amestecată cu altceva.'' 
''-Şi primăvara ?''
''-Tot un fel de vară, amestecată cu altceva, dar nu cu acelaşi altceva. Mai ciudat e că între toamnă  şi primăvară e iarna şi asta nu mai seamănă cu nimic.''
''-Dar cum e iarna ?'' întrebă Rozalba.
''-Pământul e alb, copacii sunt albi şi din cer cad puzderie de stele albe şi reci. Iar copiii oamenilor se dau cu săniile pe derdeluş.''
''-Ce frumos !'' şopti Rozalba.''Şi mai departe ?''
''-Mai departe nu ştiu, că am zburat înapoi.''
''-Tare aş vrea să văd şi eu toate acestea'', grăi fetiţa, ''şi să mă dau cu sania.''
''-Cu sania nu se dau decât copiii de om'', spuse Ieronim.''Ei sunt mai înalţi decât tine şi nu au părul verde !''
       După o vreme, fluturele veni din nou:
''-Am ajuns iarăşi în ţara de dincolo de pădure. Pământul era acoperit acum de iarbă şi flori.''
''-Şi copiii oamenilor ce făceau ?''întrebă Rozalba.
''-Se dădeau în căluşei, nişte cai de lemn care se învârtesc pe o roată mare-mare. Pe fiecare căluţ călăreau băieţi şi fete cu buclele în vânt şi râdeau.''
''-Tare aş vrea să mă urc şi eu în căluşei.''
''-În căluşei nu se dau decât copiii de om'', grăi Ieronim dar văzând că Rozalba se întristează, nu mai adăugă nimic.
       Fetiţa trandafirilor tăcu şi ea, însă în zori, când grădina dormea încă sub pânza de rouă, plecă la drum. O adiere de vânt o poartă prin văzduh până în apropierea pădurii. Aici începu să plouă şi Rozalbei i se făcu frig. Tocmai atunci trecu pe lângă ea o băbuţă care împletea ciorapi, iar alături pe drum, sălta un ghem roşu de lână. Baba intră în curând în pădure dar ghemul rămase în urmă şi Rozalba, luându-se după el, ajunse la o colibă aşezată suun brad înalt. Ghemul torcea pe prispă ca pisicile şi, când baba îi deschise uşa, o pofti înăuntru şi pe Rozalba.
''-Ce-i cu tine, copila mea ?'' o întrebă cu bunătate bătrâna.
''-Am venit să mă dau în căluşei dar Ieronim spune că sunt prea mică şi că am părul verde.''
''-Aşa e ! Dacă ţii neapărat să te dai în căluşei, trebuie să te prefaci în fetiţă de oameni.''
''-Ajută-mă dumneata !'' spuse Rozalba. ''Grozav aş vrea să fiu un copil adevărat.''
''-Bine'', spuse băbuţa, ''dar mai întâi să rânduim puţin prin casă.''
       S-au apucat amândouă de treabă şi, când au isprăvit, Rozalba crescuse cu o palmă.
''-Să aşezăm masa'', spuse bătrâna.
       Şi fetiţa a mai crescut cu o palmă.
''-Acum ia cârligele mele şi încearcă să împleteşti.''
        Rozalba începu să împletească. Seara băgă de seamă că se făcuse destul de înaltă dar părul îi rămăsese tot verde.
        A doua zi, băbuţa, Rozalbaşi ghemul de lânăporniră la drum. Pe la prânz au ajuns la o poiană largă, plină de flori. În mijlocul ei se afla o roată pe care păşteau cuminţi patru cai de lemn cu coamele de mătase. Unul era alb, unul negru, unul roşcat şi unul pestriţ.
''-Vezi căluşeii ?'' grăi băbuţa. Sunt ai tăi. Dacă vrei să pornească, îndeamnă-i:<<Hop-hop, în galop!>> Iar când doreşti să se oprească, porunceşte-le:<<Hop, hop, staţi pe loc!>>''
        De când rosti cuvintele acestea, bătrâna intră înapoi în pădure.
        Rozalba se grăbi să urce pe căluşei. Pentru început îşi alese calul pestriţ. C e mândră se simţea călare pe el ! Tocmai se pregătea să pornească în galop, când zări doi copii care veneau alergând:
''-Aşteaptă-ne şi pe noi !Aşteaptă-ne, te rugăm !''
''-De ce să-i iau şi pe ei ?'' îşi spuse Rozalba dar pe dată i se făcu ruşine de gândul acesta.
''-Urcaţi-vă'', îi poti ea cu glas tare. ''O să ne dăm cu toţii !''
        Şi în timp ce se învârteau împreună pe căluşei şi buclele lor săltau în vânt, Rozalba înţelese că, de abia acum, ajunsese o fetiţă de-adevăratelea !   

sâmbătă, 3 decembrie 2016

o rugăciune dragă sufletului meu...

... periodic îmi răsfoiesc caieţelele - cu ceea ce mi-a plăcut la un moment dat şi rescris pentru a putea reciti, oricând, ceea ce doresc ! 
... aşa am regăsit, în caieţele mele, o rugăciune ce vine de la părintele Arsenie Boca - postată cândva de părintele Ilarion Argatu (1903-1999)...
... când am listat, la imprimantă, această rugăciune, încă lucram, făceam parte dintr-un mare colectiv - ce acum nu mai este... 
... această rugăciune îmi aduce aminte de stilul minunatei poezii, ''Dacă'', a lui Rudyard Kipling (http://poetii-nostri.ro/rudyard-kipling-autor-121/ )...
   ''Iartă-mă, Doamne,
 -pentru tot ce puteam să văd şi nu am văzut !
 -pentru tot ce puteam să aud şi nu am auzit !
 -pentru tot ce puteam să simt şi nu am simţit !
 -pentru tot ce aş fi putut să înţeleg şi nu am înţeles !
 -pentru tot ce puteam să conştientizez şi nu am conştientizat !
 -pentru iertarea pe care aş fi putut să o dau şi nu am dat-o !
 -pentru bucuria pe care aş fi putut să o trăiesc şi nu am trăit-o !
 -pentru Lumina pe care aş fi putut să o primesc şi nu am primit-o !
 -pentru viaţa pe care aş fi putut să o ocrotesc şi nu am ocrotit-o !
 -pentru visele pe care mi le-aş fi putut împlini şi nu le-am împlinit !
 -pentru necunoscutul în care aş fi putut să păşesc şi, din teamă, nu am îndrăznit să păşesc !
 -pentru iubirea pe care aş fi putut să o exprim şi nu am exprimat-o !
 -pentru tot ce puteam să creez bun şi frumos şi nu am creat pentru gloria Ta, Doamne, şi a împărăţiei Tale Divine !  
    Pentru tot ce ştiu şi nu ştiu că am greşit, pe Tine, Doamne, care eşti Mila şi Iubirea infinită, Te rog, iartă-mă şi mă îmbracă cu nesfârşita Ta Iubire şi Lumină !
    Îţi mulţumesc, Doamne,
 -pentru toată frumuseţea pe care am văzut-o izvorând din Tine !
 -pentru muzica tăcută a inimii Tale, pe care mi-ai dezvăluit-o auzului !
 -pentru tot ce am simţit bun şi minunat în viaţa mea !
 -pentru tot ce prin harul Tău am înţeles !
 -pentru lumina pe care am sorbit-o în adâncul meu !
 -pentru iertarea pe care am dăruit-o, am dobândit pace !
 -pentru bucuria fiecărei clipe trăite în Tine, Doamne !
 -pentru toate cadourile spirituale care mi-au îmbogăţit fiinţa !
 -pentru viaţa mea, care e a Ta, o mică parte a simfoniei existenţei !
 -pentru visele care au prins forma prin armonia iubirii Tale pentru mine !
 -pentru necunoscutul în care am păşit plin de curaj, regăsindu-Te !
 -pentru iubirea copleşitoare cu care mă dezmierzi clipă de clipă !
 -pentru tot ce am creat prin Tine bun şi frumos, aducând cu umilinţă laudă împărăţiei Tale divine!
    Dumnezeu, Tatăl nostru, plimbându-se prin casa mea îmi va lua toate grijile şi va vindeca toate bolile mele şi ale familiei mele, în Numele lui Iisus, 
    Amin !''
          (rugăciune ce se află aici: http://eftromania.blogspot.com/2013/11/rugaciune-puternica-arsenie-boca.ht )  
   

început de decembrie...

... poezia începutului de decembrie, minunat scrisă de prietena mea de spirit şi suflet, doamna Laura (Laura Schussmann ):
 ''E
  prima zi de decembre.
  Acoperă-mi
  inima cu un fulg de nea,
  sau
  mai bine cu iubirea ta.
  Si lasă
  fulgii, ce vor veni,
  să te sărute
  a puritate de alb.
  Şi primește
  a vieții sărbătoare
  ce se aude chiuind
  de departe
  pe un vis cald,
  și dorește
  iubirea să se stecoare,
  în sufletul tău liber
  de tomnatice melancolii,
  cu clopoței și îngeri
  în ale iernii reverii.''
         (LAURA SCHUSSMANN,  ''E PRIMA ZI DE DECEMBRIE'')

vineri, 2 decembrie 2016

jurnalul (176)



Astăzi ... vineri, 02 decembrie, ora 22.56
Am intrat ... în minunata lună a copilăriei sufletului... am avut deja şi ceva zăpadă:

Este bine ... că a fost şi pe la noi zăpadă dar azi a bătut iar vântul cel năpraznic !!! voia ca să ne smulgă gardurile ! am făcut rond de vigilenţă prin grădini mai toată ziua... au anunţat că o să vină iar gerulllllll...
Uneori învăţ (=simt) ... rapid că este mai bine să nu spun tot ceea ce ştiu !
Recunosc ... că ne place căldura în casă !
În bucătărie ... sunt eu, leptopul şi tv-ul... mai devreme, casa a fost luminată bine pentru că am avut o vizită dedicată sănătăţii lui ticuţu ! acum totul este ok !  
Sunt ... tot în ''hainele de ziuă'' - adică mai multe straturi... baticuţul verde se relaxează pe masa de lângă mine...
Nu am reuşit să citesc ... ci am frunzărit un caieţel cu cele rescrise acolo de mine cândva... 
Aştept, cu mult dor ... sărbătorile de iarnă - ne vor mai schimba atmosfera, ne vor înveseli colindele la tv ! practic, din comună nu vom primi cu colindul pentru că nu sunt ok - ne-au supărat bodyguarzii tot anul !!! 
Activităţile curente ... au fost legate de cumpărături, tăiat aşchii pentru aprins focul, transport lemne în casă, supravegheat focul în sobă, golit apa din canalizarea bucătăriei...
Am aşteptat ... momentul împodobirii casei şi - gata ! - am reuşit să schimb atmosfera din casă cu brăduţul împodobit, cu ghirlande şi globuri... plus instalaţia de lumini ce a colorat casa pe 1 decembrie ....
În casă ... fiecare are pătuţul lui - aşa cum Leu şi Puiu are fiecare căsuţa lui...   
Bodyguarzii ... au fost mai mulţumiţi azi pentru că a fost mai cald chiar dacă vântul a fost deranjant!!!
Recunosc ... că mă obosesc foarte mult emoţiile - acum aş dormi !
Aici : am ales o minunată crizantemă din grădină:

  

o plimbare...

... afară este un peisaj dar fără zăpadă - cea care a fost s-a topit !!!
... în schimb, am avut azi iar vântul năprasnic...
... este târziu aşa că este cel mai plăcut timp pentru a călători într-o zonă altfel...
... pe insula Ogasawara ! călătorie plăcută !

joi, 1 decembrie 2016

o zi cu dublă aniversare !

... azi, 1 decembrie !
... prima aniversare, este Ziua Naţională a României, împlinind 98 de ani de la Marea Unire:
                                                        LA MULŢI ANI !!!
LA MULŢI ANI, ROMÂNI DE PRETUTINDENI !!!
... a doua aniversare, de care trebuie să amintesc, cu drag, este că părinţii mei aniversează 60 de ani de căsnicie:
                                                        LA MULŢI ANI !!!

 PS.
... se cuvine să adaug şi minunatul cadou oferit de prietenul Licurici (ah, unde eşti ?):