triste dar din suflet...

... s-au dus sărbătorile pascale ! mai cald a fost în Duminica Floriilor !!! 
... a stat ploaia ! bate vântul !
... ce să facem ? am făcut focul de dimineaţă... 
... după masa de prânz, mami cu ticuţu s-au retras din bucătărie trecând la ... taclale !
... subiectul cam trist dar aşa este mami, în ultima perioadă... îi este dor de plaiurile natale, de copilăria ei, de toţi şi de toate !
... şi-a adus aminte de mămicuţa ei despre care are atât de puţine amintiri ! mămicuţa ei bună a avut mulţi copiii dar pe toţi i-a vrut pe lângă ea... o prietenă venea adesea la ea şi i-o cerea pe mami - era cea mai mică, blondă, frumuşică...- şi primea răspunsul invariabil:''N-o dau, Stanco, n-o dau ! Mor cu ei pe pieptul meu şi nu-i dau !'' şi a murit sărăcuţa când mami avea vreo 4 anişori...
... cel ce era căsătorit cu sora mai mare a lui mami, Marin - frate cu viitorul tată adoptiv al lui mami - a luat-o într-o zi de mânuţă pe mami - desculţă şi într-o cămăşuţă - şi, hotărând că sunt prea multe fete de crescut, a plecat la cei care au dorit-o tot timpul pe mami ca s-o înfieze... a târât-o pe jos de la Ulmeni până la Grădiştea (Ulmeni - Valea lui Soare - Grădiştea...)...
... în familia cea nouă, cu tatăl adoptiv, Ion, a avut cele mai plăcute amintiri - el a iubit-o ca pe copilul lui ! a primit-o deşi mama Stanca nu prea o mai voia... tatăl i-a zis: ''Ia-o, fă-i o baie, eu o duc apoi la tuns...'' Înfăşurată într-un cearceaf, a plecat cu ea ca să-i facă hăinuţe la o croitoreasă... pe loc, i-au făcut cămăşuţă, pantalonaşi - deşi era parcă duminică... 
... nefiind prea înstăriţi, tatăl adoptiv muncea cu ziua pe la cei ce aveau nevoie de ajutor ! într-un an, a cosit toată vara primind în schimb multe bucate pentru familia sa ! dar posibil că a răcit, cine ştie?! în anul următor nu s-a mai dus la cosit, nu a mai putut... curând a căzut la pat, bolnav... mama Stanca pleca ea la muncă pentru a-i ajuta pe alţii pentru ca, în schimb, să vină şi pe la ei ca să-i ajute la muncă !!! şi o lăsa pa mami să aibă grijă de tatăl ei, bolnav... ea - copilaş, mai fără minte...- stătea ce stătea pe lângă tatăl ei, apoi fugea pe la joacă, cu copiii... 
... tot timpul tatăl adpotiv îi zicea nevestei lui:''Stanco, să ai grijă de fată ca de ochii din cap când eu n-o să mai fiu !!!''
... într-o zi, revenind de la joacă, tatăl ei a rugat-o să se urce în cais şi să-i culeagă 2 caise, să nu-i aducă din cele de pe jos, căzute - avea şi el o poftă !!! mami s-a suit în pom dar, la un moment dat, a alunecat de pe o creangă şi... a căzut ! tatăl ei, văzând asta, speriat şi întristat i-a zis: ''Of, of, amărât-o! Creanga nu s-a rupt dar eu mă duc !'' şi aşa a fost, a doua zi s-a dus la Domnul... era pe la 7 august 1946-1947 ... mami avea vreo 10 anişori !          

o activitate de demult (1)...

,,, mi-am adus aminte de ceea ce mi-a povestit mami - o activitate la care a participat când era tânără...
... o activitate despre care nu se mai vorbeşte acum - sau nu am mai auzit eu !
... despre bumbac...

... mami mi-a povestit că era cam de 11-12 ani când mergea la cules de bumbac,  la o fermă ce cultiva bumbac şi apoi îl vindea la o filatură de la oraş... mami mergea cu alte fete de vârsta ei... pentru această muncă, mama ei îi făcuse un şorţ... mami aduna bumbacul şi-l punea în şorţ... când se umplea şorţul, golea bumbacul într-un sac ce-l purta cu ea... când era plin sacul cu bumbacul cules, termina activitatea şi se ducea la cântar, unde se stabilea greutatea şi plata activităţii..
... în gospodăriile oamenilor, bumbacul cules era curăţat de impurităţi (seminţe) la o maşină specială, manuală... şi tăticu o ştia: pe o parte se alimenta cu bumbac, învârtea o manivelă, jos cădeau seminţele separate şi bumbacul curăţat ieşea prin celălalt capăt... se usca bine bumbacul... apoi se duceau la cine avea o maşină de tras bumbacul de unde îl luau umflat, moale şi rulat ca un ''val''... la clacă sau nu, se torcea apoi bumbacul: se rupeau bucăţi din ''val'', se rulau şi se torcea manual, cu ajutorul unui fus, adică se obţinea firul de grosimea dorită... firul se aduna cu ajutorul unei vârtelniţe sub formă de scul... se foloseau aşa sau se vopseau în culorile dorite ... se lucrau apoi diverse: flanele, ciorapi sau se folosea la ţesut folosindu-se ''războiul''...

... eram mică dar ţin minte ''războiul'' la care lucra mamaia... nu făceam mari stricăciuni... doar mă jucam cu piesele componente... mă distrau unele piese ca: iţe, spată, suveică... ''războiul'' era atât de mare faţă de mine !!! nu ajungeam cu piciorul la pedală... reuşeam doar să trag de spată... şi mai reuşeam să mă joc cu suveica... era atât de captivant !!!  

... pe acele timpuri, mamaia ţesea preşuri... erau frumoase prin casă apoi... aveau culori atât de frumoase !

... ce timpuri frumoase !!!

... am regăsit multe din piesele de care am scris, în acest filmuleţ pe youtube:   

... am căutat pe internet şi am aflat că mai sunt în România societăţi comerciale ce cuprind filatură, ţesătorie şi confecţii de haine... 
https://ro.wikipedia.org/wiki/Bumbac

gânduri despre ... obiceiul cucilor

... acum câteva seri, un telefon primit (de la o rudă ce se află pe meleagurile noastre de baştină) ne-a adus aproape glasul unui văr (din ramura tatălui meu), uşor ''înveselit'' de evenimentul perioadei - lăsatul secului de carne - ...
... şi aşa Bunul Dumnezeu m-a ajutat să înţeleg o vorbă veche despre ''glasul sângelui''... 
... ''înveselit'', vărul ne-a transmis veşti despre cei cunoscuţi şi apoi ne-a spus cu drag că la ei, acum, este la mare sărbătoare (încă nu s-a pierdut această datină strămoşească...) Lasata Secului !!! şi ce frumos se serbează ... cucii ! 
... şi mami mi-a povestit despre unele obiceiuri legate de Lăsata Secului: ''iertăciune'' , ''urlărie'', ''cucii'' ... 
... tradiţia acestei zile cere să se prepare plăcintă cu brânză ...
...''iertăciunea'' vorbeşte despre împăcarea rudelor, cei mai mici (tineri) vin cu ''coşul'' plin la cei mai mari cerând iertare pentru ce au greşit în timpul anului - şi aşa se face o mică petrecere !!!
... ''urlăria'' vorbeşte de focul realizat în poarta grădinii ca să alungi relele ...
... şi întâmplări hazlii din tinereţea mămicuţei legate de ... ''cuci'' !
... în seara de Lasata Secului, la mami şi sora ei (fete nemăritate) se adunau alte prietene (tot fete nemăritate) şi stăteau într-o cameră povestind ... între timp, mama lor (gazda), într-o altă cameră, aşeza pe o masă 9 castroane cu gura in jos ascunzând sub fiecare câte un obiect: pieptăn, oglindă, o carte, un pix, un cărbune, un săpun, etc -fiecare având o simbolistică ... apoi le chema pe fete şi pe rând, fiecare îşi căuta alesul ridicând câte 3 castroane - ce găsea îi spunea ceva despre alesul ei ...
... mami a găsit, de fiecare dată: un pieptăn, un ac şi foarfecă ... (şi culmea: ticuţu are 2 dinţi ca de iepuraş în faţă, ca o strungăreaţă; iar ca îndeletniciri  a avut într-o perioadă post-ofiţer, croitoria...)
... lunea, a doua zi după Lăsata Secului, de la ora 5,00 până seara târziu, se adunau iar fetele (prietene între ele) într-o casă (anul următor la altă prietenă) şi gazda le dădea nuci ca să treacă timpul mai uşor ... fetele stăteau ascunse de frica ''cucilor'' (băieţi mascaţi) ce îşi căutau prietenele ca să le dea o bătaie - semn de sănătate pentru tot anul următor - ... ''cucii'' le căutau pe fete prin gospodărie şi gazda se făcea că nu ştie unde sunt ascunse... apoi, când le găseau, ''cucii'' le dădeau câte o bătaie (uşoară dar adevărată...)... apoi gazda le dădea gogoşi, nuci şi câte un pahar de vin ... ca să nu se supere, la plecare, ''cucii'' îi dădeau şi gazdei o bătaie aşa ca să fie şi ea sănătoasă tot anul !!!  
... tradiţii ... amintiri frumoase ...

Povestea romanţată a unui sufleţel amărât...

     
      Amintirea cea mai îndepărtată şi dragă: o fotografie...mama, 2 băieţi şi 2 fete (din cei 7 copiii în viaţă) ...

      Asta este singura fotografie a copilei cu păr bălai (al zecelea copil!) ...la 4 ani...cu familia sa adevarată... 

      La scurt timp, a fost ...decesul mamei! Ce a urmat? O mare instrăinare...de neam! O înfiere...care i-a adus în timp, copilei ...2 mame şi...3 taţi...Şi oare care a mai vrut-o cu adevărat!?

      Şi o copilărie tare zbuciumată...parcă prea asemanătoare cu pasaje din Mizerabilii (o mică Cosette!) ...Şi cu toate astea, un copil năzdrăvan, jucăuş, pus pe şotii ori de câte ori era momentul...

      Fraţi şi surori, veri şi verisoare...fără număr...dar...cu dragoste puţin dăruită! Acceptată până la urmă de toţi dar... până la un punct: până la împărţirea averii!!!!   

     Un copil ...toată viaţa, în căutarea dragostei, mângâierii, îndrumării şi protecţiei... 
     Cine să o dea la şcoală mai departe, cine să îi plătească orele la o şcoală de croitorie (visul ei!)?!
     Singurul drum care i se deschidea:măritişul...Dar greu pentru o fată frumoasă dar fără avere...
     Doar de undeva de Sus îndrumată şi ocrotită pentru a ajunge mare şi a-şi croi propria familie şi încercând din răsputeri să creeze drumuri mult mai bune pentru cele 2 mlădiţe rezultate din căsnicia de peste 50 de ani...şi pentru a căror educaţie a ales sa fie casnică...să fie clipă de clipă lângă ele şi să le dăruiască tot ceea ce ea nu a avut parte!

     Cu o căsnicie trăită din loc în loc, plecănd din casa lăsată ei de-al doilea tată, şi urmându-şi bărbatul , din şantier în şantier, din oraş în oraş până... în Craiova, printre olteni, unde ea a hotărât că este locul unde îşi poate creşte bine copiii!  

     Cu mărunte bucurii, cu dezamăgiri multe, cu dor de plaiurile natale ...revăzute rar, în vacanţele fetelor...sau la diverse evenimente mari..., întotdeauna cu zbucium mult sufletesc şi după sute de km străbătuţi şi schimbări de trenuri şi autobuze...
     A ştiut să dăruiască dragostea sa de copil celor care au înfiat-o şi au crescut-o (chiar dacă nu a fost iubită!) încercând să le măngâie bătrăneţea şi să le mai aline ...durerile! 
    A ştiut să înveţe din zbor...şi să aplice atâtea meserii în rezolvarea inerentelor defecţiuni ale casei ca cel mai vrednic meşter ... A  ştiut să creeze, la propriu şi la figurat, moda vestimentară pentru familia sa şi decorul casei sale...A ştiut să creeze noul/noutatea în viaţa familiei... A luptat, ambitioasă, pentru a menţine pe linia de plutire bugetul mic al familiei...A ştiut să se distreze împreună cu familia ei, la botezuri, la chermeze la iarbă verde, la cenacluri...chiar şi pe stadion, la filme şi spectacole...În puţine cuvinte: a luptat ambiţioasă! A fost şi general dar şi soldat, a fost economist dar şi arhitect...A reuşit multe... A pierdut şi razboaie...
    S-a obişnuit cu gândul că prima fată, divorţata, stă cu ea, trăind şi binele şi greul vieţii de familie, împărţindu-şi zilele între oraş/servici  şi ţară, dar şi ingrijorată pentru ce va fi cu ea, singură, pe lume... 
    Suparată este încă pentru depărtarea, dată de soartă, pe care a trait-o, într-o suferinţă cruntă şi iremediabilă durere, faţă de copila mai mica, plecată departe pentru a-şi croi propria familie, tocmai ...hăt departe...în Franţa, fără să ştie, ca orice mama, când plânge sau râde fata ei...
    Necăjită că a trecut prin viaţă şi, la bătrâneţe, nu a avut parte de bucuria dată de a vedea copilăria nepoţilor...care sunt mari acum dar...despre care ştie foarte puţine...
    Necăjită, zi de zi, de traiul printre străini (tot timpul uimită şi neadaptată la metehnele olteneşti...)!
    Mândră că a reuşit cu bărbatul ei, chiar şi la bătrâneţe, să aibă gospodăria dorită ...

    Dar...şi invidiată pentru ceea ce este!

    Necăjită că tinereţea nu rămâne veşnic, că anii zboară prea repede...şi din fata frumoasă care a fost ...începe să nu se mai recunoască şi să se facă din ce in ce mai mică...că trebuie să contabilizeze durerile din corp...

    Bulversată de timpurile noi...şi cu care  se luptă ca să le înţeleagă şi să li se adapteze...nelăsându-se mai prejos, ambiţioasă, cot la cot cu fata cea mare!
    Bulversată de vremea atât de schimbătoare şi aducătoare de evenimente neaşteptate şi greu de dus...