jurnalul (166)

Azi ... 17.09.2016, ora 14.53
Septembrie ... plin de muncă !!! căldura se menţine ! aerul uscat mă apasă ! 

Am avut … multe ''lecţii'' neînvăţate... poate şi pentru că am avut o prea mare încredere în oameni ! apoi, după ce m-am ''fript'', m-am izolat încet, încet ...
Am … activităţi atât de variate - nu mă pot plânge !!! de 2 ori pe lună sunt ceva mai stresată de călătoria la oraş când trebuie să rezolv repede şi cât mai ok, toate urgenţele familiei... în restul lunii, muncă multă, seri cu filme + somn (moţăială...), joaca cu bodyguarzii, cumpărături zilnice la magazin...   

Recunosc ... că ne place ca toate să fie cât mai aranjate bine - ori la casă, am învăţat deja că nimic nu este definitiv aranjat şi tot timpul trebuie să iei munca de la început !!!

Bucătăria ... a fost mai puţin obosită - prezenţa noastră a fost individuală mai mult: fiecare a venit la masă când a reuşit...      

Sunt îmbrăcată ... în hainele de muncă: pantaloni scurţi, sport, negri; maieu cu breteluţe multe, cam decoltat (mi-e foarte cald...), bleu; şosete... baticuţul cu care mă leg la cap în stilul japonez, este lângă mine - se odihneşte puţin, cât o să-mi scriu ''jurnalul'' (nu am reuşit ca să-l scriu aseară...)... 

Citesc ... cu voce tare, scrisul-traducere la filmul serial ''Guneş'' - mami, ce s-a lipit şi ea la serial, nu citeşte repede tot ce se scrie pe ecran... 

Aşteptăm ... ploaia... o veni şi pe la noi ? 

Zi obişnuită cu 30 grade ... ce a devenit o obişnuinţă !

În casă ... se aud comentariile pe teme sportive - ticuţu se delectează, ca de obicei, la tv ! dimineaţa şi seara face plimbări lungi prin grădină...

O regulă ... din această vară: nu am reuşit să mă trezesc înainte de 8.15--8.30 !!!  
Nu am vreun plan ... pentru mâine, duminică...  

Pentru final:  am pregătit câteva fotografii cu mami când arde uscăturile strânse de prin grădină (distracţia ei este ca să facă focul...):

 

dimineţi...

... oftez... dimineaţa este atât de plăcut ca să mai lenevesc în pat... aşa cum spun eu, pornesc ''motorul'' mai greu... sigur, mă ajută până la urmă, cafeluţa !!!

... pentru mine, ziua de duminică s-a terminat de ceva timp (a început noua săptămână...) dar eu acum am descoperit o postare a prietenei mele de spirit şi suflet , doamna Laura Schussmann  (Laura Schussmann) şi nu pot să nu o postez pentru cei ce încă simt dulceaţa duminicii:

'''Duminică... a devenit pentru mine o zi în care liniștea trebuie să își găsească loc în sufletul meu cu orice preț... Gândurile trebuie sortate și făcut ordine...ce duc cu mine în noua săptămână, ce pun la păstrare în sertar și ce trebuie să uit...Este greu, complicat, dar dacă nu încercăm nu avem cum să știm dacă reușim sau nu... Ca orice în viața noastră...
Diminețile de duminică sunt un mic motiv de bucurie...Îmi beau prima cafea eu cu mine... privirea îmi este mângâiată de gingășia petalelor de flori ce îmi dau binețe cu frumusetea lor colorată...
E toamnă, da...
Dar încă am sentimentul de confort interior pe care căldura verii ce a trecut îl păstrează în verdele frunzei...
Dar încă mă alintă soarele cu razele lui, încă îmi zâmbește răsăritul...
Și mai sorb un pic de cafea... și mai iubesc o petală de suflet... și mă mai bucur de o secundă de regăsire de sine... și mă gândesc la ce o să vină...
și mai uit o durere trecută... și îmi mai amintesc de un vis rătăcit de realitatea ce este...
Avem nevoie de o zi în care nu mai avem voie să gândim că trebuie... și dacă acea zi este dat să fie duminica, să o lăsăm să fie ziua sufletului nostru și a regăsirii de sine... să fie ziua liniștii de care avem așa de multă nevoie pentru a nu ne pierde pe noi de noi...''

                        (LAURA SCHUSSMANN, ''DIMINEȚI DE DUMINICĂ...'') 

domnia dovlecilor...

... căldura zilnică, constantă la peste 30 de grade, plus aerul uscat... să zicem că şi toamna ce ar trebui să-şi spună cuvântul... cu tristeţe, începem să ne despărţim de câte ceva din grădini...
... la debut, mami a depus multă încredere în seminţele aşezate, cu ambiţie, peste tot pe unde a considerat că vor avea loc suficient pentru dezvoltare...

... scriu deci despre ... dovleci şi dovlecei !

 
... dovlecei au ajuns zilnic pe masa noastră, în delicioase ciorbiţe sau feliuţe prăjite...  

... dovleceii s-au întins atât cât au putut, având totuşi mai puţin tendinţa de a se extinde prea mult... şi mai ales, dovleceii au avut norocul de a se dezvolta singuri, nederanjaţi de alţi vecini... 
... dovlecii au avut parte de vecini de tot felul: porumb, pomi, varză, roşii... însă s-au întins cu îndrăzneala caracteristică,, pas cu pas, acoperind zone întinse cu firele lor ca nişte tentacule verzi...
... ce minunate flori apăreau din loc în loc...

... în unele zone era greu să le descopăr mijlocul pentru a-l uda (deşi aveau câte un beţişor de semnalizare):

... cu regret, unii nu au rezistat căldurii şi altor dăunători, frunzele au fost pârlite de căldura excesivă... unii s-au stricat în perioada cât erau mici...
... acum câteva zile, mami şi ticuţu i-au verificat pe dovleci şi au hotărât că este suficient cât au reuşit să crească şi i-am adunat de prin grădină, transportându-i în grădiniţa din faţa casei (aici având protecţie mai mare faţă de cei care ar dori să-i ''împrumute''...)... restul plantelor propriu-zise, jumulite din pământ, stau la uscat, adunate într-un colţ al grădinii... 
... şi iată şi dovlecii - aşezati frumos -, unii mai mari, alţii mai mici, rotunzi sau lunguieţi, de culori diferite:

... domnia dovlecilor s-a încheiat !
... mai rezistă încă, în grădina mare, dovleceii ce încă mai au rod proaspăt pentru preparatele noastre zilnice...