spirit românesc...

... sunt ani mulţi, foarte mulţi de când am vizionat un spectacol la tv (''Crizantema de Aur'', 2003) la care a fost prezent şi un cântăreţ, Dumitru Caulea, despre care nu ştiam nimic dar care a lăsat urme adânci în sufletele noastre deoarece a interpretat 3 melodii din folclorul vechi românesc, melodii minunate dar nemaiauzite de noi !
... vocea cântăreţului era aparte, deosebit de frumoasă şi puternică ... parcă nu era de muzică populară !
... nu am mai auzit nimic de atunci despre el şi azi, foarte târziu, am reuşit să găsesc ceva date despre el pe internet ...
... este bariton ! 
... cântă dar şi dirijează ...
... acum este solist la Filarmonica de Stat din Cernăuţi, Bucovina ...
... am găsit un articol unde sunt prezentate mai multe date despre el: 
http://uzp.org.ro/un-bariton-care-promite-dumitru-caulea/
... postez aici o singură melodie descoperită pe youtube din cele 3 auzite cândva la tv ...

străbunicul meu ...

... am avut o după-amiază instructivă, discuţii cu ticuţu meu...
... discuţia a pornit de la pagini de istoria neclară a României (Dobrogea de sud, Cadrilaterul) - pentru care am citit din internet pagini de istorie, completând astfel ceea ce aveam neclar - ...
... apoi discuţia a alunecat treptat spre alte pagini de istorie, de data aceasta din istoria familiei din partea lui ticuţu ...
... recunosc că am avut perioade când am copilărit la ţară, mai mult la părinţii adoptivi ai mămicuţei şi mai rar şi perioade scurte la părinţii lui ticuţu ...
... mai mult am cunoscut şi colindat prin comuna din partea mamei, Spanţov ...
... printre puţinele mele amintiri mai deosebite de la Dorobanţu, se numără o vizită - cred că la o vârstă când nu am înţeles prea multe - la tata mare, din partea lui ticuţu ... ţin minte o casă altfel decât cele din comună, cu o curte cu umbră multă, casa era pe stânga faţă de poartă... altceva nu-mi amintesc decât vag că trăia cineva pe care l-am vizitat atunci ...
... azi l-am descusut iar pe ticu la realul motiv al schimbării numelui de familie, o ciudăţenie - puţini realizează aşa ceva, nu-i aşa? - dar, ca de obicei, greu am putut scoate alte informaţii de la el - doar că a fost tare supărat pe neamul din care făcea parte -, el fiind ciudat referitor la anumite perioade din viaţa lui... 
... ce am aflat mai nou este că tata mare, Ştefan (acest prenume a devenit numele de familie al lui ticuţu, târziu a aflat tatăl său că şi-a schimbat numele de familie...), l-a iubit cel mai mult, îl lua pe ticuţu (avea cam 10 ani) cu el împreună, la câmp, pe unde mergea cu fetele lui mai mici (aveau cam 15 ani) - deci nepotul se înţelegea foarte bine cu mătuşile sale (cred că mai bine decât cu fraţii lui)!
... am mai aflat că tata mare era din Vărăşti ...
... am mai aflat că mama mare era din Ulmeni, neamul ei aveau oi foarte multe şi s-au mutat la Dorobanţu pentru a păşuna turma de oi ...
... şi s-au întâlnit în Dorobanţu - cum? nu ştiu! - unde au făcut până la urmă casă împreună ...
... am mai aflat că tata mare a fost vice-primar - făcea parte din partidul ţărănesc - şi sediul primăriei era la Vărăşti - nu la Dorobanţu, era altfel subordonarea localităţilor - şi tata mare pleca din Dorobanţu la primărie în Vărăşti, zilnic !
... am mai aflat că mama mare s-a dus mai repede decât tata mare care a trăit mai mult, peste 85 ani (mama lui tăticu îi semăna ca longevitate, iar ticuţu la fel)... 
... deci oameni - tata mare şi mama mare - care nu aveau rădăcini acolo unde s-au aşezat ca gospodărie !!! 
... ciudat că ticuţu este din Dorobanţu ...
... ciudat că mami este din Ulmeni - ca adevărata familie de origine - ...
... nici familia lor nu a avut rădăcini şi au ajuns să-şi stabilească gospodăria departe de origini, până la urmă !!! 
... nu ştiu multe despre rădăcinile familiei noastre, m-a pasionat să aflu câte ceva dar cu greu reuşesc să mai descopăr câte ceva ...
... noi glumim puţin, că suntem tari ca Ştefan cel Mare! dar avem şi noi Ştefanul nostru cel Mare, străbunicul meu, ŞTEFAN !!!

drăgălăşenia Asukăi ...

... afară este o vreme mohorâtă, am căutat să ascult muzică şi am ales melodiile interpretate de Asuka Hinoi:

... şi încă:

... şi încă:

secretul coralilor...

... tot timpul caut să aflu mai multe despre viaţa simplă a japonezilor, să aflu cum este posibil să reziste vieţii destul de dure dintr-o zonă plină de vulcani şi zdruncinată atâta de cutremure ...
... aşa am descoperit mai multe şi despre corali şi legătura lor cu apa băută de japonezi ...

... deşi cred că există şi influenţa atâtor multor factori ...
... într-un cuvânt: soarta lor !

jurnalul (111)

Astăzi (data/ora)... vineri, 21 august, orele 14.02
A venit ... şi la noi valul de vreme răcoroasă - ploaie, ploaie, ploaie - şi este atât de friggggggg!   
Ieri ... priveam la tv la un film - The Holiday (2006) ( http://www.youtube.com/watch%3Fv%3DKhKXjJQ-ixQ )- şi treptat am uitat unde mă aflu, ce preocupări mai aveam ajungând la finalul filmului să simt cu adevărat că sunt şi eu într-o minunată vacanţă - mami pregătea mâncarea pentru cină - şi i-am spus mămicuţei şi ticuţului în ce minunată stare sufletească mă aflam ! parcă pluteam, eram într-o stare euforică ce n-am mai simţit-o de ani de zile...    
Familia ... este foarte mulţumită că a plouat bine în această perioadă, plantele şi pomii din grădini sunt foarte bine, arată că sunt mulţumite de răcoarea din această perioadă, cred că şi ele nu mai puteau face faţă la atâta căldură zi după zi !   
Bodyguarzii ... au fost nedumeriţi cum a putut să vină brusc vremea rece imediat după ora 19 (până atunci a fost tare cald) şi să plouă de atâtea zile într-una - nu prea le place că trebuie să stea în casa lor şi să moţăie -...  

Bucătăria ... este plină pentru că ne-am repliat cu toţii în casă, mami găteşte pentru tot clanul !     
Sunt îmbrăcată ... în haine ceva mai groase, greu am gândit ce să îmbrac: pantaloni negri, un tricou cu dungi roşii, un flanel albastru, şosete negre ...
Seara va veni şi ... eu îmi voi face programul obişnuit: în balansoar, cu ochii la tv căutând filme drăguţe, cu mai puţin ... sânge (cam greu pentru că este un val crescând de filme violente, cu crime sau spirite malefice, vampiri )... 

Activitatea din gospodărie ... s-a desfăşurat azi în 2 sectoare diferite: mami a adunat roşiile coapte, iar eu în atelierul lui ticuţu (=căsuţa lui Leu) am ordonat totul şi am restabilit zona pătuţului lui Leuţu... Puiu a fost tot timpul foarte curios, venea la uşă şi privea înăuntru dar nu intra... de teama lui Leuţu !  
La tv-ul ... lui ticuţu este o emisiune ce place părinţilor mei:''Te vreau lângă mine!'' şi mami şi ticuţu comentează totul pentru că îi ştiu pe toţi şi sunt curioşi ce se mai întâmplă în emisiune ...  

Ziua trece ... altfel, acum că este ca într-o mini-toamnă !!!   

Sper ... să revină cât mai repede vremea călduroasă - mi se pare cam prea din timp să mă obişnuiesc cu frigul şi hainele groase !!!   

Am descoperit ... nişte roşii japoneze ce cântă şi se joacă ...  

noryo ...

... deşi afară este frig, brusc, după atâta caniculă - aproape de necrezut !!!- căutările mele printre interesantele emisiuni prezentate de televiziunea mea favorită - NHK TV - m-au condus tot către o emisiune de vară (din luna iulie 2015 la adresa http://www3.nhk.or.jp/nhkworld/english/tv/genre/ ) ce a dezvoltat subiectul noryo: o metodă excelentă de a te răcori în zilele fierbinţi de vară, cu ajutorul naturii si celor cinci simturi...
... tânăra Deborah Ten călătoreşte prin minunata zonă aflată în apropiere de Tokyo, prin Odawara şi peninsula Izu, respectând metoda noryo ... 
... Deborah admiră minunatul peisaj pe Muntele Fuji şi Suruga Bay...

... admiră cascada din apropiere de Nanjo-nu-Taki... 
 
... savurează rafinata arhitectură a unui han tradiţional - cu bucătăria specifică, grădina şi serviciile de răcorire -:

... noaptea se distrează cu magia spectacolului realizat de licuricii aflaţi îm ritual de curtare - adevărat festival după apusul soarelui ...
 
... iar la atelierul de turnare - Kashiwagi Art -, Deborah se joacă cu clopoţei de vânt ...

gânduri despre ... timp (2)

... este un atât de mare zbucium în corpul meu încecând ''să fac faţă'' valurilor repetate de căldură !
... totul este perceput altfel ...
... când muncesc uit de toate dar broboanele de apă - eliminată din corp - sunt continue ...
... când ajung în pauza dată de terminarea activităţii, intru într-o fază plină de gânduri, de întrebări.
... ziua mi se pare enorm de lungă ...
... percep timpul altfel decât în primăvară sau în iarna trecută ...
... am mai avut perioade de întrebări despre noţiunea ''timp'' - uneori mă simt atemporală, o moştenire din partea mămicuţei mele -, acum iar am  căutat să citesc despre ... timp - şi am găsit lucruri interesante -: http://www.descopera.org/timpul/   
... am găsit de multe ori o altfel de scurgerea a timpului din interiorul meu în comparaţie cu timpul înregistrat de vieţile altora ... curios: deşi sunt mai tineri decât mine, sunt mai bătrâni interior decât mine! 
... nu m-am considerat o ''specială'' ci m-am considerat diferită ... 
... a trecut ceva din viaţa mea până am înţeles că toate au o altă metodă de a se întâmpla în viaţa mea comparativ cu ce vedeam că se întâmplă în vieţile celor alături de mine ...  
... aşa am început ''să fac ochii mari'' la tot ce mi se întâmplă şi să încerc să rezolv cât mai corect ... clipa sau momentul ... am observat că rezolvând corect nu s-a mai repetat momentul respectiv - ca într-o spirală - şi am trecut pe un alt plan - mai bun sau mai puţin bun, habar n-am !!!
... am crescut învăţând atât cât mi-a permis personalitatea, am ajuns să fiu încadrată în muncă zbuciumându-mă să înţeleg cum pot fi utilă (noţiunile din facultate rămânând simplă teorie) şi încercând să mă adaptez unui mediu net nefavorabil mentalităţii mele ...
... acest zbucium continuu - din viaţa socială - a existat şi în viaţa particulară ... 
... în ambele planuri, doream mult şi repede, să sar peste etape neavând răbdare dar neînţelegând de ce nu eram acceptată de cei din jur!
... încet-încet, viaţa m-a îmblânzit, mi-am asumat şi unele responsabilităţi dar mi-a rămas tot timpul posibilitatea evadării din mediu: brusc, prin intermediul imaginaţiei, ajungeam în alt spaţiu, cu alte reguli, o evadare care mie îmi făcea bine, dar eram percepută ca o ''ciudată'' de cei din jur care reuşeau să descopere că nu eram prin zonă cu mintea ...
... oricum, ''trăiam în lume dar nu ca lumea...!''
... de câtva timp, am depăşit o perioadă şi mai zbuciumată de viaţă - culmea, am fost ajutată tocmai prin asumarea unei mari responsabilităţi pentru a depăşi necazurile familiei ...
... o perioadă în care nu am mai perceput trecerea timpului, luptâmd să-l salvez pe tăticul meu şi uitând de persoana mea...
... acum, în acest an cu clipe de ''răsplată'' pentru ce am realizat bun sau mai puţin bun, încerc să analizez perioada prin care trec, totul este atât de nou, trebuie să învăţ paşii unei noi vieţi, parcă sunt pe un alt plan, o platformă la un alt nivel de cerinţe!!!
 ... şi mă simt iar scoasă din timpul real, ca într-o buclă a timpului uneori, şi capăt noi deprinderi prin dezvoltarea unor capabilităţi ale organismului pe care nu le bănuiam !
... ciudat, deşi am altă vârstă, interiorul meu mă face să mă simt trecând prin tinereţea pe care mi-a dorit-o tradiţionalismul personalităţii ce mi s-a relevat treptat ...
... deci timpul se întoarce sau mă face să trec peste linii, la a trăi tinereţea dorită ... dintr-un univers perceput paralel ?