jurnalul (170)

Astăzi ... vineri, 21 octombrie, ora 21.19

Am ajuns ... chiar în plină toamnă !!! acum 2 săptămâni, când a început vremea ploioasă şi frigul, tot aşteptam ca la ''meteo'' să se spună: ''urmează iar un val de căldură...''... acum nu mai aştept valul de căldură, mă bucur de orice zi când nu mai plouă şi bate vântul !!!   

Ce gândesc ...  eu nu cred că interesează... lumea are atât de multe preocupări, viaţa este plină de evenimente! mă simt ca într-un spaţiu restrâns, izolată, din care ies din când în când pentru a rezolva câte ceva util familiei noastre...  

Învăţ ...  zi de zi câte ceva dar sunt atât de multe !!! cred că mi-ar trebui câteva vieţi ca să pot învăţa tot ce mi-aş dori !
Recunosc ... că m-am obişnuit ca să îndeplinesc, atât cât îmi stă în putinţă, câte o dorinţă de a părinţilor...

În bucătărie ... a fost ceva activitate în ultimul timp; dimineaţa mami porneşte focul la plita sobei, apoi preiau eu activitatea când mă trezesc, mami pregăteşte mâncarea ( este mai gustoasă la plită)... facem căldură până se încălzeşte soba şi ticuţu se trezeşte, verifică soba şi spune că este mulţumit... apoi închidem soba şi se menţine căldura până a doua zi... azi după amiază,  mami a făcut gogoşi (dar la aragaz) !!!  

Sunt ... în: pijamale; halat lung; şosete...

Am citit ... pe internet în ultima perioadă mai mult... aş citi seara şi câte o carte dar am mâinile obosite şi mi-e mai uşor ca să mă relaxez stând aşezată confortabil în fotoliu în faţa tv-ului... 

Aştept ... ca să fie câteva zile fără ploaie... m-ar ajuta ca să mai termin buturugile de spart... 
Activităţile ... mele au fost cam aceleaşi, zi după zi: alimentarea cu lemne la focul de la plită, spargerea buturugilor (în zilele când nu plouă), curăţenie prin casă, cumpărături la magazin, câte o mică joacă cu bodyguarzii, adunatul şi transportul frunzelor de varză (periodic se mai ''maturizează'' câte o varză), mai suflu în furtunul din butoiul cu varză (pregătit de mami)...      

Aş vrea ... să am momente mai multe din ziuă în care să pot face ce îmi doresc... 

În casă ... se aud comentariile de pe tv-ul lui ticuţu, la mine tv-ul este fără sonor... mami a adormit demult!

Nu este ... o noutate dar îmi place să deschid dimineaţa leptopul, să vizitez facebook-ul şi pagina de blog pentru mesajele de la prietenii mei virtuali - este cea mai mai mare bucurie a mea !  

Uneori ne place ... să avem câte un mic răsfăţ... părinţii mei au poftit în ultima perioadă la salam - noi nu am mai mâncat demult... aşa că azi am cumpărat, şi astă seară când mami a vrut ceva deosebit, am pregătit: felii de pâine unse cu brânză topită şi feliuţe de salam... am mâncat cu toţii cu mare plăcere fiecare gândindu-se la câte ceva - de exemplu mami cred că s-a visat la oraş, în apartamentul în care am stat atâţia ani... 

Aici este un filmuleţ : ce m-a lăsat fără cuvinte:

aripi de mătase (1)...

... am descoperit pe TVR 2 un film-serial ce îmi place prin ceea ce prezintă: viaţa oamenilor din Japonia, perioada de după 1900, o viaţă în plină schimbare de la stilul tradiţional la stilul occidental! 
... filmul ''Aripi de mătase'' (''Kaneshon'') este inspirat din viaţa renumitei creatoare de modă Ayako Koshino:
https://en.wikipedia.org/wiki/Carnation_(TV_series)
https://www.facebook.com/permalink.php?story_fbid=1696724540645105&id=1524073
http://elpais.com/diario/2006/04/05/agenda/1144188005_850215.html
http://www.vogue.co.uk/article/ayako-koshino-dies

... filmul este difuzat începând cu 17 octombrie, de luni până duminică, la ora 18 (în reluare a doua zi, la ora 9.30), pe TVR 2 !

din legile nescrise...

... ori de câte ori postează prietena virtuală, doamna Mihaela (Brumar Mihaela ), scrierile sale sunt deosebite:
   ''Născuţi din harul luminii

Zidindu-și propriile temelii,
Incercând să țină pasul cu timpul,
Se-nalță zorii.
In ritmul unei eterne pribegii,
Clădind sau risipind destine,
Plângând pe zeii ce-au murit
Şi-mbrățișând aştrii ce s-or naște.
Trezit de propria-i chemare,
Soarele își începe
Drumul pe cărare .
Apare încet, strălucitor,
Şi apoi dispare.
E noapte iar
Si iarăși se vor naște zorii.
Se așează toate-n rosturile lor,
În legile nescrise ale vremii.

Ridică ochii și mergi pe drumul tău
Şi cazi dacă ți-e dat,
Dar ține capul sus și drept,
Căci poate, răsturnat
Este pământul.
Nimic din drumul tău
Nu este vis.
Ca zorii ce se-nalță .
Nici soarele nu crede în minuni,
Ci doar în legile nescrise peste toate.
Nimic nu poate fi ,
Dacă nu-și are drumul
Şi timpul său
Şi locul . ''
 (DIN LEGILE NESCRISE
  Poarta 6 - Nimic nu se întâmplă dacă nu trebuie să se întâmple
  Versuri E.B.
  Imagine internet Tablou Ascensiunea spiritului - artist plastic Vladimir Kush)

designer...

... de ceva timp tot urmăresc, la tv, o reclamă unde apare cu un domn (ce pare japonez ca origine...), fete frumoase cu rochiţe albe, flori, etc... 
... am căutat în această seară pe internet şi am descoperit mai multe despre acest nume: Takada !
... este un mare designer japonez stabilit de mulţi ani în Franţa, la Paris:
https://en.wikipedia.org/wiki/Kenz%C5%8D_Takada
https://www.japan-zone.com/modern/takada_kenzo.shtml
... prenumele său, Kenzo a devenit un brand la nivel mondial de parfumuri, produse de îngrijirea pielii şi haine...
... domnul Takada este preşedintele onorific al Asian Couture Federation:
 http://asiancouturefederation.com/ !
... în ianuarie 2016 domnul Takada a primit o înaltă distincţie franceză devenind Cavaler al Legiunii de Onoare: http://wwd.com/fashion-news/fashion-scoops/kenzo-takada-french-new-years-
... de multe ori m-am întrebat în ''jurnal'' de unde învăţăm în viaţă... deci este bună şi o reclamă pentru a mai afla câte ceva !

gustul amintirilor...

... am citit, acum câteva minute, o poezie ce m-a emoţionat... 
... retranscriu aici versurile de la doamna Ludmila  (Ludmila Vârlan Turcu ):

''Amintirile au gustul dorului
 Dus în depărtări pe-aripa zborului
 Într-o viaţă încuiată în trecut
 Unde m-am născut şi am crescut.

            Amintirile au gust de busuioc
            Strâns într-un mănunchi de la mijloc
            Să cinstească măreţia timpului
            La botezul şi la moartea omului.

 Amintirile au gust de pâine coaptă
 Şi de rugăciune spusă-n şoaptă
 Să avem şi-n zilele de mâine
 Sfânta bucăţica cea de pâine.

            Amintirile au gust de mângâiere,
            De dulceaţa stupilor cu miere,
            De porumb pisat în râşniţa de piatră,
            De căldura focului din vatră.

 Amintirile au gustul viu al codrului
 Când râvnim s-avem tăria lemnului
 Să plutim pe valurile vieţii
 Într-un ritm cu anii tinereţii.

            Se întâmplă c-amintirile n-au gust,
            Când ne pare cugetul vetust
            Se sleieşte dorul prigonit
            Şi uităm de unde am pornit.''

   

                            ''GUSTUL AMINTIRILOR''

                           - Ludmila Vârlan Turcu -

norii (2)...

... ce să fac ? îmi place joaca norilor !!! 
... oare unde sunt un copil visător, încă ?
... sau, cum se mai zice, ''cu capul în nori'' ?
... adesea cerul se împarte în sectoare diferit populate de nori...
... cum să nu mă joc cu telefonul ?!

... iată şi o altă ''joacă'' dintr-o altă după-amiază:

melancolie...

... este duminică seara... 
... plouă...
... citesc pe bloguri şi pe facebook...
... aşa am reajuns la minunatele versuri ale prietenei mele de spirit şi suflet, doamna Laura ( Laura Schussmann ):

''Mi-am înghețat
  inima
  într-un cub
  de gheață
  transparent
  de rece.
  Nu am mai vrut
  să simt
  căci
  nu mai vreau
  să plâng
  pe la porțile
  deznădejdii.
              Și când
              o rază răzleață
              a unui soare
              prea strălucitor,
              încearcă
              să își strecoare
              căldură
              printre
              crăpăturile
              dorului de iubire, 

  încep să tremur 

  de teama
  dezghețului
  ce ar putea
  să picure,
  iar,
  viață
  în dorința
  de a iubi.
              Fiecare suspin
              devine picătură,
              fiecare respirație
              devine adiere
              și fiecare bătaie
              a inimii mele,
              ce se dezgheață ușor,
              devine culoare. ''

        (LAURA SCHUSSMANN, ''MI-AM ÎNGHEŢAT INIMA'')