Jurnalul (308)

 

💚 ... azi, vineri 31 martie, ora 10,09.

💚 ...of, of, of - schimbarea orei ... 🙃🙂... cui îi pasă că mi-e nu-mi place ?!

💚 ... tocmai când în grădina din fața casei începuseră să apară flori mai multe, chiar și micii pruni înfloriseră, a venit vântul foarte, foarte rece marți (pe harta vremii a apărut grebla...😇)...azi, vineri, aștept încălzirea !!!

💚 ... luna aceasta am reușit să îmi cumpăr două iconițe !... dar nu am reușit să cumpăr din cele ce se pot așeza pe perete....😇... trebuie să cumpăr de la oraș !

💚 ... duminică dimineață a revenit "jocul" pe perete (voi mai avea de așteptat până la următoarele zile însorite...):

💚 ...  duminică, între 11 și 11,50 (iar am prins un "colțișor" de emisiune, la final 😃), "numero 369" cu Romeo Popescu... nu am aflat cum se numea invitată, un psiholog cred... 🙃🙂...subiectul emisiunii a avut un titlu pompos:"bărbatul și femeia în cuplu" (sau cam așa ceva...?!)... doamna a vorbit despre rolul ideal dintr-un cuplu: bărbatul "bărbat" și femeia "femeie"...fragmente din discuții pe care încerc să le redau:

...bărbatul poate urca spiritual spre chakra 5 și 6 dacă este "activată" chakra 4, feminină, adică dacă are o femeie puternic feminină...

...bărbatul iubește și femeia respectă... acolo unde căsnicia chiar funcționează aproape de corect, femeia este atât de feminină încăt a renunțat la unele atribute preluate de la "masculin"...

...de obicei bărbatul nu aude...femeia trebuie să găsească momentul potrivit pentru a fi "auzită" pentru a rezolva efectiv ceva, fără conflict...

... trebuie să reflectăm la un "dat biblic", o ierarhie: Dumnezeu, bărbatul, femeia, copilul !

... ambii, și bărbatul și femeia poartă în suflet un "dor sacru, ancestral, mistic" ... uneori toată viața caută și așteaptă să gasească...

 [...îmi permit un comentariu personal: oare alungarea din Rai a dus la bărbatul "prea masculin" și femeia "nefeminină" de acum ?!... Eva este de vină, deci... Adam este doar "slăbuț" și păcălit de Eva ?!... se spune că afirmarea femeii cu "drepturi" a dus la femeia-masculină... exemplu: ce am citit în romanele romantice dinspre 1830, privind "drepturile" femeii în societatea engleză: fata-lady era etalată ca o marfă la baluri special create, trecea din mâna tatălui în mâna bărbatului devenit soț, ambii având drept asupra averii ei și puteau face orice cu ea... ce să mai zici de femeia învăluită în tot felul de straturi de pânză, fără drept de a merge la școală, etc...?!... știu că puțini bărbați sunt terorizați de femei... oare dau dovadă de partizanat ?]

... aaaaa, tot căutând și accesând site-uri, am reușit să găsesc link-ul emisiunii (invitată a fost Tania Tița, mentor de feminitate și energetică feminină...https://taniatita.info/), emisiunea este aici:

https://youtu.be/1lzLSCZkLBY

... bineînțeles că am vizionat întreaga emisiune în întregime acum dar am lăsat și prima impresie (mai sus...)

💚 ... am recidivat: piure de cartofi + mâncărică cu ciuperci + ardei capia

💚 ... încetunel-încetunel, continui lectura la "Cărarea Împărăției" scrisă de părintele-sfânt Boca... un subiect interesant abordat: instinctele...

    "... instincte ca de pildă instinctul conservării vieții și instinctul de perpetuare a vieții... comune cu toată seria viețuitoarelor. Avem și instincte superioare, specific omenești, pe care nu le au oamenii toți în egală măsură. La toate celelalte viețuitoare instinctele sunt norme fixe de viață. Numai omul poate interveni cu voința, cu libertatea și cu funcția conștiinței să modifice natura acestor norme fixe.

       Această modificare a funcției instinctelor, când nu e păstrată în starea lor originară, poate fi făcută în două sensuri opuse: înspre dereglarea lor când devin patimi, și, în sens opus, înspre convertirea sau sublimarea lor, prin virtute...

       Deci legile de existență sădite în fire - instinctele - pătimind dereglare prin otrava păcatului, devin:

      -patima de nutriție>>>>lăcomia, beția

      -patima de proprietate>>>>avariția, hoția

      -patima de reproducție>>>>desfrâul

      -patima de dominație>>>>trufia.

     ...Omul, numai omul din toate viețuitoarele, vrea să despartă funcția biologică a instinctului în două: vrea să separe rostul instinctului de plăcerea ce-l însoțește alegându-și plăcerea și refuzându-i rostul. Omul reușește această denaturare căutată intenționat - arbitrar - dar și în dauna sănătății cu prețul pierderii libertății, a dereglării altor instincte superioare, cu inevitabile urmări ereditare, ș.a.m.d."

💚 ... continuând ideea de mai sus, am descoperit un cuvânt "anhedonie" (🙃🙂): https://ro.m.wikipedia.org/wiki/Anhedonie

💚 ... o emisiune simpatică pe Canal 33, în cadrul emisiunii "Oameni", am avut o surpriză plăcută:prezentarea omului Ștefan Alexandru Mihai 

( https://www.cjarges.ro/stefan-mihai-alexandru ) mi-a plăcut și mediul în care s-a realizat emisiunea "Rezistența prin cultură, cum ?"- o bibliotecă... https://youtu.be/wvy_F2846z4 "...viața o șlefuire continuă...!"

💚 ... nimic în viață nu este întâmplător !... completând, pe 25 martie, un rebus

intitulat "soprană de legendă", descopăr numele: Elena Teodorini... născută pe 25 martie... 

...am descoperit în "Galeria portretelor" (pe internet...) și un timbru:

... lectura datelor de pe internet (mai auzisem acest renumit nume dar nu citisem așa de multe...) m-a fermecat... să îl cunoști pe Giuseppe Verdi !!! (am avut o perioadă mare de timp sub vraja lui Verdi)...  

https://ro.m.wikipedia.org/wiki/Elena_Teodorini

https://www.radioromaniacultural.ro/sectiuni-articole/muzica-dans-arte/elena-teodorini-ultima-diva-din-secolul-al-xix-lea-id3072.html

💚 ... apropo de faptul că se pot modifica multe și nu mai ști ce este fenomen natural sau nu (oare și meteorologic o fi un război acum ?!...curenți ce aduc prea cald, prea rece brusc...), am descoperit o informație privind existența unei rachete ce poate "realiza" aurora boreală (¿¡):

https://alephnews.ro/stiinta/video-cerul-suedez-acoperit-de-halouri-artificiale-pentru-a-deslusi-misterul-aurorei-boreale/...

💚 ... cândva urmăream mult canalele tv italiene, îmi plăceau comediile și comicii din filmele italiene: Alberto Sordi, Christian de Sica, Roberto Benigni, etc... luni am reușit să-l revăd pe Paolo Villaggio, cu umorul lui ciudat, în serialul din 1988 "Fantozzi va in pensione" (finalul este delicios... orice pensionar trecând prin faza dificilă cerută de trecerea pe o altă "linie" încercând orice pentru a reveni la ritmul vieții dinainte...😃):

https://it.m.wikipedia.org/wiki/Paolo_Villaggio

💚 .... am reușit să mai prind pentru vizionare 2 episoade din viața judecatoarei Marianne (nu reușesc să fiu atentă în ce zile se repetă și la ce oră...🙃🙂)!
 https://europe.tv5monde.com/ro/ghid-tv/seriale/marianne-Saison-1-902325

💚 ... tot timpul mă uimește cu prospețimea ei, plus adaptabilitatea ei la orice mediu pe care îl vizitează (prințesa Kate):

https://okmagazine.ro/royals/case-regale/fara-tocuri-si-in-tinuta-de-camuflaj-printesa-de-2248523.html

💚 ... datele din istorie influențate de "stil vechi" și "stil nou"... schimbarea oficială a calendarului ( http://presamil.ro/stilurile-vechi-si-nou-cum-sarbatorim-2/ )...

... de exemplu, pe 14 martie 1881 (stil vechi)=26 martie (stil nou), Parlamentul României a proclamat "înălțarea Principatelor române la gradul de Regat" și a hotărât ziua de 10 mai, ziua Independenței, ca să fie ziua pentru încoronare... 

💚 ... pe 28 martie s-au aliniat planete:

https://www.stiripesurse.ro/alinierea-planetelor_2849680.html

💚 ... la una din emisiunile despre noutăți mecanizate/roboți/ciborgi... m-a "uimit" o idee vehiculată despre viitor: productivitatea mărită a roboților/ciborgilor va asigura traiul plătit al oamenilor ce vor sta liniștiți acasă (🙃🙂)... parcă este o povestire SF transcrisă de mine sâmbăta 🙃❤️

💚 ... pe canalul tv NHK am descoperit un filmuleț dedicat florii de cireș, atât frumuseții cât și preparatelor din această minune a naturii !... sunt utilizate florile (cireșul cu flori roz, Prunus...) dar și frunzele (cireșul cu flori albe, Oshima...)... am descoperit și un magazin din Tokyo dedicat doar aromelor cireșului (floarea și frunza...), magazin existent de 300 de ani...!... filmul te plimbă printr-o lume minunată... greșeala mea: am vizionat filmul înainte de masă, deci mi s-a făcut o foameeeee... spre finalul filmului, simpatica prezentatoare (belgiană...) spunea: "itadakimasu" (hai să măncăm...) și gusta de toate... și eu îmi imaginam 😇...!

https://www3.nhk.or.jp/nhkworld/fr/ondemand/video/2054149/

Sub asediul frigului...

 

... postarea participă la jocul-provocare găzduit de Suzana (https://suzanamiu.blogspot.com/search/label/Miercurea%20fara%20cuvinte )

Destine (1)

                 "Destine ale oamenilor și destine ale popoarelor"

                        - Conferința a II-a, 31 octombrie 1914 -

                                        de Rudolf Steiner

       Sufletul nostru pășește în decursul timpului de la un trup la altul. Iar la ceea ce trece ca element veșnic în om, de la un trup la altul, în succesiunea încarnărilor pământești ale omului, se raportează ceea ce este în legătură cu existența fizică-trupească a omului, ceea ce conferă acestei existențe trupești-fizice exterioare a omului configurarea, forma, structura sa pe planul fizic.

       Iar printre toate cele care conferă această caracteristică exterioară, care condiționează oarecum caracterul omului în măsura în care el trăiește într-un trup fizic pe planul fizic, se află în special ceea ce a fost reunit sub expresia de "naționalitate"... Pentru Sinea superioară a omului, expresia "naționalitate" își pierde importanța. Căci printre toate cele pe care le depunem atunci când trecem prin poarta morții se află întreg cuprinsul a ceea ce este reunit în expresia de naționalitate.

       Omul își parcurge încarnările succesive, deci el nu aparține unei singure naționalități ci aparține de diverse naționalități...

    ...Adevărurile care țin de domeniul veșnicului nu sunt ușor de înțeles...În moarte, toți suntem egali.

      Ceea ce există în noi ca părți componente ale sufletului - sufletul senzației, sufletul rațiunii, sufletul conștienței, Eul și Sinea spirituală - sunt repartizate pe națiunile europene...fiecare naționalitate, în fond, reprezintă o unilateralitate.

    ...Dacă privim peninsula italiană și cea spaniolă, vom afla că acolo elementul național se manifestă ca suflet al senzației. 

       În Franța el trăiește ca suflet al rațiunii.

       Dacă privim Insulele britanice vedem că el se manifestă acolo ca suflet al conștienței.

       În Europa Centrală, elementul național se manifestă la nivel de Eu.

       Și dacă privim înspre est, acesta este ținutul unde el se manifestă - deși expresia nu este întru totul corectă - ca Sinea spirituală.

    ...spiritual - în raport cu acesta, elementul național este doar un veșmânt, un înveliș, iar omul se înalță cu atât mai sus cu cât poate ajunge mai mult la această înțelegere. Dar în măsura în care omul trăiește în lumea fizică, el trăiește tocmai în învelișul național, în ceea ce dă configurație corporalității sale exterioare, în ceea ce dă, în fond, și configurația însușirilor și a particularităților de caracter ale sufletului său.

      Să privim acum la un om "național", un om care simte în mod național, care-și îndreaptă antipatia în special împotriva unor alte naționalități: ce semnifică această furie, această antipatie ? Ea constituie presentimentul. În această naționalitate se va desfășura următoarea mea încarnare ! Sinea superioară este deja unită în subconștient cu cealaltă naționalitate. Iar ceea ce este întrețesut pe planul fizic în naționalitățile planului fizic se opune acestei Sine superioare...deci...vor trebui să treacă în următoarea încarnare în cealaltă naționalitate.

   ...Multe se împotrivesc în om recunoașterii Sinei sale superioare, veșnicului său; multe, infinit de multe.

   ...omul pământean care îl are în sine pe omul veșnic, nu vrea ceea ce vrea omul veșnic în el; și atunci înțelegem cum se transformă în ură, în temporalitate, iubirea pe care trebuie să o simtă el în veșnicie.

   ...Fiecărui popor i se atribuie o misiune.

   ...Locuitorii din peninsulele sudice - în italieni și spanioli - , popoare care lasă oarecum să se reîntoarcă în misiunea lor modernă tot ceea ce s-a desfășurat în vremurile vechi în timpul celei de-a treia perioade de cultură post-atlanteene, în cultura egipteano-caldeeană.

      Caracteristica culturii egipteano-caldeene a fost resimțirea unei mărețe astrologii cosmice.  

      Anume faptul că oamenii... priveau stelele și constelațiile, ei vedeau ființe spirituale care-și aveau corporalitatea exterioară în aceste constelații ... ei vedeau spiritualul răspândit peste tot...renașterea marelui tablou cosmic al egiptenilor și caldeenilor în sufletul său... punctul culminant, în "Divina comedie" a lui Dante... 

                "Destine ale oamenilor și destine ale popoarelor"

                                      - Rudolf Steiner -

                 [ https://ro.m.wikipedia.org/wiki/Rudolf_Steiner ]

... postarea participă la jocul-provocare "Citate favorite" găzduit de Suzana 

( https://suzanamiu.blogspot.com/2023/03/citate-favorite-158-despre-un-mit.html )

Contactul

               

                               CONTACTUL

                                                      de Dănuț Ungureanu

        Cei doi păreau ajunși la capătul puterilor.

        Stăteau față în față de mai bine de opt ore și în tot acest timp distanța dintre ei, aproape cinci metri, nu se micșorase nici măcar o singură dată. 

        Soarele, indiferent, continua să-i tortureze pe amândoi fără să se sinchisească prea mult de sofisticatele costume de protecție. 

         Habar n-aveau că aici, în mijlocul aridei întinderi violete, era pe cale să se producă un eveniment epocal. Primul contact între două ființe raționale despărțite până de curând de mii de ani lumină. 

         Dar ei se holbau nemișcați unul la celălalt și orice mișcare suspectă era dublată de pipăirea rapidă a armelor atârnate la șold.

          Era clar că nici unul dintre ei nu voia să riște nimic.

          Cel înalt dădea semne că nu va mai rezista mult timp. Era într-adevăr epuizat, după opt ore de zbucium inutil, demonstrații matematice riguroase, relații chimice, scheme și diagrame improvizate, cu chiu cu vai, pe solul  neprimitor cu ajutorul unui biet și rudimentar cui. Toate, toate în intenția de a-l face pe celălalt să-l priceapă că vine de pe a treia planetă a unui sistem solar al Căii Lactee, că respiră un gaz alcătuit așa și pe dincolo, că are cele mai pașnice gânduri. 

           Toate în zadar. 

           De fapt, de opt ore infernale, celălalt, cel mai scund, nu făcea altceva decât să repete ca o maimuță zbuciumul său și să copieze cu destulă îndemânare, ce-i drept, ceea ce el se chinuia să mâzgălească în nisipul violet. 

           Și toate astea fără a se slăbi o clipă din ochi, fără a părăsi o clipă patul rece, ușor zimțat, al armei. 

--Fie ce-o fi ! - își zise cel mai înalt, ridicând din umeri și îi întoarse celuilalt spatele, îndepărtându-se înfuriat spre nava de patrulare. 

           Dacă ar fi privit în spate s-ar fi înfuriat și mai tare. 

           Celălalt îl imita până și acum.        

                *****************************************************

           La orele 12,30 astrobaza pământeană de pe Aster 22 primi la interval de câteva milisecunde două mesaje identice: "Contact ființă rațională. Schimb informații eșuat. Aștept instrucțiuni."

--X37 și X102 au o baftă nemaipomenită ! - conchise operatorul de gardă cu un șuierat admirativ.

                                                "CONTACTUL"

                                            - Dănuț Ungureanu -

             [ https://danutungureanu.com/team/danut-ungureanu/ ]

... dacă este sâmbătă - am decis eu cu drag - prinde bine o porție de literatură SF (din colecția de reviste, cărți și almanahuri SF ce o am prin bibliotecă, scrise de specialiștii domeniului, în decursul timpului)!

... sper că a fost o lectură interesantă !

 

     

Jurnalul (307)

 

💚 ... azi, vineri 24 martie, ora 24, 18.

💚 ... "no comment": ninsoare în Suedia/ înflorirea cireșilor în Japonia/ în Iran: pictură pe ouă mari, suspendate... sfârșitul săptămânii dă semne bruște de încălzire, apoi se anunță că iar va fi frig... oftez !

... ieri și azi, prin grădina florilor am zărit, de două ori, fluturi... petalele florilor de corcoduș au creat o zonă albă: 

... au apărut mai multe zone înflorite:

💚 ... am descoperit, pe fb, un grup de tineri al căror spirit de aventură pe traseele munților, îmi place... și un cântec plăcut găsiți aici...

https://www.carpati.org/cantece_de_munte/mun%C5%A3ii_mei_-_karma/6/

💚 ... azi, sâmbătă, pe Euronews.ro, o emisiune (deja spre finalizare la 15,00...🙃🙂 ora de difuzare cred la 14,30...) "Arta de a fi" moderată de Mirela Vasali ...

... invitat fusese psihoterapeutul Lavinia Bârlogeanu... a fost și un scurt interviu cu Narcisa Suciu privind lansarea unei cărți pe care s-o completezi răspunzând la unele întrebări...

💚 ... urmăresc puținele știri despre amploarea protestelor din Franța privind "pensionarea"... despre zbuciumul din Israel... despre violențele din Grecia... violențele din Pakistan... o perioadă în care "turnul Babel" este puternic...🙃🙂

💚 ... folosesc și aud des cuvântul rostit la pomeni: 

            bogdaproste (limba slavonă)= Dumnezeu să-i ierte !

💚 ... o știre despre un mod al irlandezilor de a sărbători ziua lor de sf Patrick, în Chicago: au colorat în verde apa râului ce străbate orașul

https://m.digi24.ro/stiri/externe/raul-care-traverseaza-chicago-a-devenit-verde-2281945

💚 ... din lectura scrierilor părintelui sfânt Boca ("Cărarea Împărăției"), am descoperit o explicație mai ușor de înțeles:

                  conștiința=con-știința=a ști împreună 

       "...ochiul cu care vede Dumnezeu pe om și același ochi cu care vede omul pe Dumnezeu...vedere deodată dinspre două părți..."

💚 ... știri pozitive (Euronews.ro):

a) studenți români, campioni la matematică -  9 medalii 👍

b) un curs cu 33.000 copiii, pregătiți privind "Educația financiară": copiii atât de diferiți față de mine, la aceeași vârstă...

c) concurs de prepararea celui mai bun tort la Brașov (dietetic, etc...) - am aflat că avem și noi un maestru în arta culinară (acreditat internațional, cred): o femeie !!! 

💚 ... tot la Euronews.ro, am descoperit o porțiune dintr-o emisiune (destul de interesantă, cred eu) "Vocea Libertății" - moderată de Mihai Neamțu - cu profesorul Radu Preda, despre religie și politica actuală...

💚 ... oare (a câta oară ?!) revăd, cu drag, porțiuni din filmul "Emma" (cel din 1996 îmi place cel mai mult):

...trist este că anii au trecut și peste actorii din film deși filmul îi prezintă ca și cum totul este atunci, cândva...

💚 ... un film-serial polițist, vizionat tot la TV5 Monde (2 episoade odată), "Double je"...

  

💚 ... sâmbătă, pe TV5 Monde, am urmărit spectacolul "Tous ensamble à Agadir", în Maroc:

-din 2022:

-pe internet am mai găsit, ediția din 2015:

... oare când ne-au inclus "ai noștrii" în francofonie, știau de diferența (?!) existentă dintre:

                francofonie=țări care folosesc limba franceză ca limbă de 

                                        comunicare internațională 

                francofilie=prietenie față de Franța

💚 ... am aflat, vizionând un documentar Euronews.ro, despre încercările statului japonez de a îmbunătăți revitalizarea regiunilor/ repopularea satelor ... variante aplicate - ceea ce este un alt exemplu edificator că "dacă vrei, poți" 👍:

a) refacerea caselor satului tradițional și aducerea aici, pentru a locui, a personalului [cu familie cu tot...] unor firme japoneze [Green Valey]; 

b) telemedicina, videoconferințe - cu clinica mobilă (superdotată, conectată la internet...);

c) crearea de firme locale pentru folosirea resurselor locale [diverse specialități, cum ar fi înghețata, sake-ul, etc...]

https://economedia.ro/exasperat-de-criza-demografica-guvernul-japonez-ofera-un-milion-de-yeni-de-copil-familiilor-care-aleg-sa-se-mute-din-tokyo-in-alte-regiuni-ale-tarii.html#.ZBWvYL0cWgo

https://www.descopera.ro/cultura/19481123-cum-ajuta-inghetata-la-combaterea-declinului-rural-din-japonia

florile grădinilor...

 

.... postarea participă la jocul-provocare "Miercurea fără cuvinte" găzduit de Suzana (https://suzanamiu.blogspot.com/search/label/Miercurea%20fara%20cuvinte)

Bătrânii...

   

        BĂTRÂNII ȘI... ȚARA

                     de Elena Olariu

   

      Mâine ! își spuse bătrânul. Mâine, va fi o nouă zi când limpede, mintea va discerne binele de rău. Cine sunt eu să judec pe ceilalți ?! Ce vină are fratele meu, indiferent de vârstă și statut social, că astăzi, poate nervos, poate neînțeles a umilit un bătrân pe stradă, pe mine adică... Vinovat, nu este el. Vinovat sunt eu. I-am apărut în cale când țara forfotea: de ambiguități, de neliniște, de declarații peste declarații, de manipularea prin internet sau televizor, ori miile de mobile, smartfoane, care îi detașează pe tineri de lume... De noi, ceștilalți.

      Cine sunt eu să ofensez un tânăr care are figura de fată -- i-au crescut pletele și că ele, domnișoarele își cosesc jumătate de creștet, lăsând cealaltă golașă, golașă. Ca și mintea. Cum să cutez eu să fac observație unui tânăr care a uitat să dea "Bună ziua !". Poate sunt învechit în idei; poate părinții fiind dincolo după bani, bani și iarăși bani, nu știu că odraslele lor au rămas fără cei șapte ani de acasă. Pardon, s-a înființat clasa pregătitoare. Așadar, fără cei cinci ani de acasă.

      Un bătrân vetust. Trăiesc după himere și aș voi ca civilizația să se desfășoare conform principiilor de viață trăite de mine. De noi. Nu. Am devenit copil cu mintea ! Acum suntem civilizați. Am întrat într-o organizație care ne cere supunere. Supunere totală. Și tineretul acceptă sclavagismul acesta modern. Și se supun. Iar bătrânii -- câți au mai rămas, sunt marginalizați. Au boli grave ori sunt duși la azile unde vai, nu se știe din ce motive, iau foc și sucombă. Asfixiați.  

       "Mâine !" își spuse bătrânul, și plapuma veche de ani, îi acoperă trupul slăbit până sub bărbie. Este din lână, de la oile sale, făcută cu multă migală de nevastă. S-a prăpădit biata de ea și, ca și cum o vână de apă vie țâșnește din pământul reavăn, o lacrimă, apoi alta și-ncă una, țâșnesc din ochii secați de vedere ai acestui trecător prin timp...

        Își sprijină creștetul cu mâna piele și oase, și privește în tavan. Becul îi luminează fața ștearsă de vechimea anilor dar preferă să vadă -- încă, această lumină să nu-l copleșească întunericul. Nu. Nu că s-ar teme de întuneric. Sau de moarte. Într-o zi tot va pleca. Se teme de nimicnicia omului. S-a înmulțit răutatea pe pământ și patima banului nemuncit a crescut. A crescut nemunca, răutatea copleșește, omul este lipsit de credință și bodegile s-au născut la fiece cinci sute de metri. Tineretul citește online iar cărțile, prăfuite de vechime, stau cuminți pe rafturi... Civilizația înseamnă supunere. Oarbă. A citi înseamnă a reuși să descifrezi calea pe care ar trebui s-o urmeze omul să nu cadă în mocirlă. Mocirla timpului.

       "... mâine !" își spune bătrânul, încercând să adoarmă. Este singur. Singur cu gândurile lui, cu nopțile albe, cu dorința de a vorbi -- acum socializa, cu semenii. Copiii, dincolo, și-au făcut casă aici și el, bătrânul rămas în bătătură aduce cu un fel de câine credincios care păzește acareturile acestora. Căci Lăbuță, prietenul său a murit de bătrânețe. Acuși îi vine și lui rândul...

         Și începe a se gândi la moarte. Și începe a se gândi la viața de apoi, la cele lumești, trecătoare și la cele spirituale, ce țin de suflet... Dar cui să mai împărtășească gândurile sale, dacă satul e golit de bătrânii care și-au aflat menirea plecând încet, încet iar ei, tinerii te privesc ca pe un paria ?...

        Cui să mai vorbească de Dumnezeu, de sacrificiul Mântuitorului pentru ca noi, oamenii să dăinuim în timp, de Maica Sa Sfântă, Fecioara Maria, care a acceptat suferința continuă, poate și umilință din partea unora, să dăinuie viața pe pământ... Bisericile sunt goale, tineretul nu mai îmbrățișează religia, nu caută să afle ce se găsește dincolo de scoarța terestră... S-au învățat să tot primească un card pentru rechizite, bani de calculator, bani de liceu, bani de bani...

        Se întoarce bătrânul cu fața la perete simțind că -- în sfârșit vine somnul pe la gene. Și-și spune în gând: "Mâine voi vedea ce mai este de făcut...!"  Într-un târziu, între somn și veghe, simte o înțepătură în piept. Dă să se ridice dar rămâne cu mâna întinsă spre cana cu apă... 

                                        "BĂTRÂNII ȘI... ȚARA"             

                                              - Elena Olariu -

https://www.ziarulmetropolis.ro/despre-artistele-din-romania-care-s-au-afirmat-in-interbelic-cu-elena-olariu/

http://www.romanian-institute-ny.org/lumin259lin259graciouslight.html

... postarea participă la jocul-provocare "Citate favorite" găzduit de Suzana

( https://suzanamiu.blogspot.com/2023/03/citate-favorite-158-despre-un-mit.html )

Lecția...

         

               LECȚIA DE MUTANTOLOGIE

                                de Radu Honga

      Profesorul de mutantologie, un mic robot de culoare aurie, intră în clasă, dădu "bună ziua", se urcă singur pe catedră și după un moment de liniște începu să vorbească:

--Astăzi vom face o introducere într-o disciplină mai puțin cunoscută. Este vorba de apariția și rolul mutanților în viața politică și socială a Terrei. Mai întâi, să vă explic ce sunt mutanții: așa cum probabil ați auzit, sunt oameni care se deosebesc de ceilalți semeni ai lor datorită unor calități cu totul neobișnuite. Grație acestor particularități ale psihicului, mutanții se clasifică în mai multe categorii: primii ar fi telepații. Cred că știți cu toții ce înseamnă telepatie. Din păcate, se cunosc foarte puține lucruri despre ei. Pănă în prezent s-a stabilit că își transmit gândurile reciproc, fără să fie auziți de cei din jur. S-a scris mult despre telepați, se fac speculații dar, practic, nimic nu este sigur...

       Mark, un blond cu ochelari, își îndreaptă gândul spre Din. 

       Acesta nu se întoarse încercând să urmărească spusele profesorului. 

--Ce vrei ? zise el, într-un târziu, dacă văzu că Mark îi bruiază toată atenția.

--Tu înțelegi ceva ? întrebă Mark.

--Nu dar vreau să fiu atent. E cu ochii pe noi.

--Cum o fi asta, telepat ? Nu pricep. Cred că e defect...

      Bineînțeles că nu auziră nimic din explicațiile date de robot, între timp.

--...altă categorie este cea a telechineziștilor, cei care cu puterea gândului pot mișca unele obiecte mici, dintr-un loc în altul. S-au făcut experiențe cu așa-zișii "performeri" dar rezultatele au fost destul de slabe. De exemplu...

--Eu dau drumul la televizor - transmise Mark.

      Alec, prietenul său, intră pe aceeași lungime de undă:

--Te pot ajuta cu ceva ?

--Profesorul mi se pare ciudat astăzi. De unde a mai scos și mutanții ăștia ?! Auzi, telepați, telechineziști, până la sfârșitul orei cine știe ce mai debitează...

      Ann, o fată foarte simpatică, înaltă și brunetă, care le spunea întotdeauna ce note vor lua în următoarele patru ore, intră în discuție:

--Presimt că în următoarea jumătate de oră simpaticului nostru profesor i se va întâmpla ceva rău. Încă nu-mi dau seama ce dar așa va fi.

--Prostii - zise Din, care renunțase să mai asculte. Ce i s-ar putea întâmpla unui robot ?

--Iar după aceea, noi vom fi pedepsiți - continuă Ann ducându-și mâinile la tâmple și concentrându-se.

--Bine dar nu am făcut nimic... încă ! se apără Mark. De ce să fim pedepsiți ? Ce spui, Alec ?

--Eu nu spun, eu propun să terminăm odată cu lecția asta !

--...ar mai fi apoi chiromanții, cei care au puterea de a ghici viitorul - continuă robotul, nebănuind complotul celor patru. În cazul respectiv, s-ar părea însă că sunt mai mult superstiții. În sfârșit, ultimii despre care vom vorbi în lecția de astăzi sunt teluricii; după părerea unor savanți ce au aprofundat problema, puterea lor e în domeniul fantasticului. Închipuiți-vă un om care merge prin ploaie și nu are umbrelă. Ce face el în această situație ? Bineînțeles, se adăpostește undeva. Un teluric va spune însă doar câteva cuvinte, bizare pentru cei neinițiați, și umbrela îi va apare în mână, aproape imediat.

--Curios - zise Din. Mi-ar place și mie să fiu teluric.

--Eu presimt că va fi ceva neplăcut - repetă Ann ideea dinainte.

--Ia mai lasă-ne în pace - o repezi Mark. 

       Își aduse aminte că a uitat pachetul cu mâncare pe frigider și, de ciudă, mormăi două cuvinte.

       În aceeași clipă, pachetul era în bancă.

       Îl desfacu și mușcă cu poftă dintr-un sandviș.

       Alec se enervase. Îl privi fix pe micuțul robot care vorbea întruna și, spre stupefacția generală, acesta începu să se miște singur până la marginea catedrei de unde căzu cu un zgomot sec pe podea.

--Sper ca nu i-ai stricat nimic, comentă Din.        

--Ba da; i s-a desprins un circuit dar îl pun imediat la loc. 

        Privind în continuare la robot, văzu prin carcasă firele cum se leagă singure și se declară mulțumit.

--Și ce propuneți acum ? - întrebă Ann. Mai avem un sfert de oră până la prânz...

--Puțină muzică - îi răspunse Mark ridicându-se din bancă.

         Se îndreptă spre profesor, îl ridică și după ce îi șterse memoria, îi aplică pe suport micuța combină de care nu se despărțea niciodată.

               ~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

--Ei - zise robotul de serviciu, când profesorul de mutantologie intră în cancelarie. Cum a decurs lecția ? Ai avut incidente ?

--Din contră, au fost cuminți, chiar suspect de liniștiți. N-au crezut nicio vorbă despre mutanți, sunt încă la vârsta la care nu pot înțelege asemenea termeni și eu, personal, le dau dreptate. Voi propune în consiliu să se scoată această lecție din programa clasei a VI-a. N-are niciun rost să-i obosim.  Acum adu-mi, te rog, lecția pentru anul II. Se termină pauza iar eu nu am plecat încă !

                                        "LECȚIA DE MUTANTOLOGIE"       

                                                  - Radu Honga -  

                       [  https://ro.m.wikipedia.org/wiki/Radu_Honga  ]

... dacă este sâmbătă - am decis eu cu drag - prinde bine o porție de literatură SF (din colectia de reviste, cărți și almanahuri SF ce o am prin bibliotecă, scrise de specialiștii domeniului, în decursul timpului)!

... sper că a fost o lectură interesantă !

   

Jurnalul (306)

💚 ... azi, vineri 17 martie, ora 16,07...

💚 ... a plouat două zile, a venit vântul apoi... apoi a fost puțin mai călduț...apoi a venit iar vântul rece...acum iar a picurat o zi...s-a anunțat că va veni un val de căldură din Africa și mă uit întâi, pe harta meteo, la Spania și Franța ca să descopăr când "va intra" valul...apoi va veni spre noi 😇👍...

💚 ... în ultima perioadă, am descoperit că am o lume a mea total despărțită de ceilalți... citesc mult, adesea noaptea și adorm greu, spre dimineață - când lumea începe activitatea...😃...o problemă am demultișor cu timpul, cu perceperea lui... mi-aduc aminte puțin de un experiment realizat cândva cu un grup de oameni, închiși (de bună voie...) într-o peșteră, pentru a fi analizat modul lor de perceperea timpului... eu nu sunt într-o peșteră...😃... ...dar pot să parcurg timpul altfel, într-un mod personal, fără opreliști...😃😃😃...am ajuns joi să consider că eram de fapt în vineri dar deja trecusem la altă acțiune: să potrivesc ceasul ca să sune pentru ora 16 când, sâmbăta, am o emisiune ce o urmăresc pe B1 TV...interesant, nu-i așa ?...apoi a trebuit să mă decuplez, ca o navă SF, cu greu, ca să revin la ziua normală din telefon/calendar... și să șterg "jurnalul" postat ca într-o zi de vineri...🙃🙂... "dușul rece" mi-l aplică totdeauna... telefonul !!! și râd apoi veselă de experiența avută... 

💚 ... prin grădina de flori simt că toată suflarea așteaptă...curajoasă este doar o tufă mică...

... pomii, adică mai mult corcodușul cel mare și caișii mai mici, au câteva floricele, restul stau neîmbobocite...

💚 ... luni am cumpărat un păr (a fost singurul printre ceilalți pomi de la magazin...😇)... l-am plantat marți pentru că luni noaptea se anunța o temperatură prea joasă... 

... am căutat la buturuga celuilalt păr (avea fructe zemoase...), lângă smochinul cel mare, și ce am reușit să scot cu ceva "mustăți" a ajuns într-o gropiță încercând să-i "prind"... sper ca ploaia să îi ajute 😇👍  

💚 ... zilnic am trecut cu stropitoarea cu apă pe la florile transplantate prin grădina cu flori în speranța că se vor "prinde"...

💚 ... prin scrierile din caiețelele de mai demult, am găsit:

             "conventia"(limba latină)= cuviință (limba română)

             "dolor" (limba latină)=dor (limba română)

... oare cum se traduce din limba română: "om cumsecade" ?! 

💚 ... cândva, am găsit foarte plăcut un sfat/gândire al unui filozof:"să trăiesc în lume dar nu ca lumea !" ...asta m-a ghidat aproape tot timpul...de curând, citind din "Cărarea Împărăției" scrisă demultișor de sfântul părinte Boca, am descoperit și o dezvoltare plăcută a ideii de mai sus:

   《Prin lume se înțelege categoria păcatului, adică turma oamenilor necredincioși, cei ce din toată voia s-au unit cu sfaturile dracilor. E lumea pentru care nu s-a rugat Mântuitorul. E gura satului, gura vecinului și, de multe ori, gura și faptele celor dintr-o casă cu tine. Aceștia, sau lumea, îți iartă orice ticăloșie ai face, oricât ai îndărăpta cu sufletul, dar nu te iartă nicidecum să le-o iei un pas înainte și să te faci mai bun. Oamenii aceștia ai lumii au o ciudată rușine de a fi buni. Bunătatea ta îi arde și se trudesc să te scoată de vină cu tot felul de ponoase. "Lumea" e veacul viclean, placul oamenilor și slava deșartă. Gura lumii grăiește ale stăpânitorului ei.》 

💚 ... un subiect destul de interesant pe care l-am descoperit pe internet: modificări posibile datorate mișcării plăcilor tectonice...o fi sau nu, cine poate ști ?!...cert este că pe teren se văd modificări:  

https://playtech.ro/2023/descoperire-incredibila-a-geologilor-pamantul-va-avea-un-nou-continent-si-ocean/ 

... și aici:

https://atlas-geografic.net/africa-se-rupe-in-doua/ 

... un subiect destul de credibil și asupra căruia merită să reflectez... un Pământ într-o continuă transformare... dar greu de înțeles pe parcursul unei vieți de om (atât de scurtă....🙃🙂)!

💚 ... un serial vizionat - adică două episoade, unul după altul...😃... - belgian "Marianne", polițist-detectivist dar fără scene de violență... simpatic 👍

 https://europe.tv5monde.com/ro/ghid-tv/seriale/marianne-Saison-1-902325

💚 ... câteva minute am vizionat un filmuleț dintr-un colț al Egiptului, partea nord-est, lângă coastă - cred că la BBC: "Minunea de la Oman"- și a fost atât de interesantă viața beduinilor de acolo...

... ziarista a putut filma viața unei familii din acest spațiu izolat ...

... în portul lor, erau vase (parcă erau antice, din Egiptul vechi...) pe care oamenii le descărcau aruncând cutiile cu mărfuri dinspre unul spre altul până pe uscat... 

... am căutat imagini și articole pe internet dar a fost un picuț diferit... seamănă cu ce am vizionat dar nu întru totul...

... am văzut pentru prima oară o mască pentru femei... greu am găsit pe internet ceva asemănător (cea din filmare era mai stilizată, adică acoperea doar puțin nasul și gura...):

... despre viața beduinilor din zona Egiptului am găsit, pe internet, sate cu beduini dar în filmarea aceea era doar așezarea unei singure familii:

https://jurnalbr.ro/mozaic/oamenii-desertului-despre-traditiile-si-obiceiurile-beduinilor-de-langa-hurghada/

https://vacanteleluimircea.wordpress.com/2018/07/14/cum-arata-un-sat-de-beduini-din-desertul-sahara-au-supermarket-gradina-zoologica-si-farmacie/

💚 ... am cumpărat de la oraș merișoare uscate, dulcele...:

💚 ... tot de prin caiete: "fiecare dintre noi este un înger cu o singură aripă...și nu putem zbura decât îmbrățișându-ne unul pe celălalt..."(am uitat de unde este citatul...😇)

💚 ... aaaa, apropo de ploaie... ultima ploaie mi-a ars câteva plăntuțe (ce chimicale or fi din aerul curat ce ne înconjoară și ne "încarcă" pământul pentru roade sănătoase, curate ?!...):

💚 am găsit în caietele mele, scrise demultișor, câte ceva interesant...aici transcriu un proverb japonez:

            "De șapte ori cazi și de opt ori ridică-te !"

https://fasingur.info/50-de-proverbe-japoneze-care-te-vor-surprinde-prin-intelepciunea-lor/

Primele la...start !

... postarea participă la jocul-provocare "Miercurea fară cuvinte" găzduit de Suzana

https://suzanamiu.blogspot.com/search/label/Miercurea%20fara%20cuvinte

Cărarea

       CĂRAREA ÎMPĂRĂȚIEI

   - ieromonahul Arsenie Boca -

      

          -- CĂRAREA --

  

      De la început e bine să plecăm cu câteva lucruri știute și anume: că toți oamenii, fără deosebire, suntem în aceeași vreme și fiii oamenilor și fiii lui Dumnezeu. Adică, după trup suntem făpturi pământești, iar după duh, făpturi cerești, care însă petrecem vremelnic în corturi pământești. De la Dumnezeu ieșim, petrecem pe pământ o vreme și iarăși la Dumnezeu ne-ntoarcem. Fericit cine se-ntoarce și ajunge iar Acasă, rotunjind ocolul. Aceasta e cărarea.

      Unii însă nu se mai întorc...

      Sunt cei ce ascultă de o vrajă vrăjmașă, care îi scoate din cale și cu pofte pieritoare, îi încâlcește în lume. Vraja aceea, a păcatului, cu vremea le slăbește mintea și în așa fel le-o întoarce, încât ajung să zică binelui rău și răului bine și din fiii lui Dumnezeu se fac vrăjmașii lui Dumnezeu. Vremea li se gată, lumina minții li se stinge... și așa îi prinde noaptea - moartea - rămași rătăciți de Dumnezeu și neîntorși Acasă.

      Aci e toată drama omului căzut între tâlhari pe când se pogora din Ierusalim la Ierihon, adică a lui Adam cu toți urmașii, părăsind Raiul pentru lumea aceasta. Dar s-a pogorât din Ceruri Samarineanul milostiv. El e Cel ce ne-a făcut datori să știm: ce suntem, cine ni-s Părinții, de unde venim, ce-i cu noi pe-aicea și într-o lume cu viclene primejdii, cum să ne purtăm, cine ne cheamă Acasă și cine ne-ntinde momele?  - Că de la cârma minții atârnă încotro pornim și unde să ajungem.

                                  "CĂRAREA ÎMPĂRĂȚIEI"         

                               - ieromonahul Arsenie Boca -

                   [ https://ro.m.wikipedia.org/wiki/Arsenie_Boca ]

... postarea participă la jocul-provocare "Citate favorite" găzduit de Suzana 

( https://suzanamiu.blogspot.com/2023/03/citate-favorite-158-despre-un-mit.html ) .

Generații - generații - generații...

 

                      Pe linie moartă

                               de Mircea Opriță

    Descoperisem, spre sincera mea uimire, o linie moartă; unul din drumurile acelea primitive, cu două șine subțiri, care își pierduseră luciul, țintuite în traverse de lemn, nenumărate traverse de lemn, iar printre pietrele colțuroase crescuse iarba în smocuri.

     Pe câteva porțiuni linia era invadată de bălării, se pierdea cu totul sub ele. Era limpede că nimeni nu se mai îngrijea de un minuscul teritoriu al trecutului, existent încă datorită faptului că dintotdeauna fusese o linie moartă, nu încurcase pe nimeni, și nimeni nu se împiedicase de ea. Un simbol al supraviețuirii pasive. Cândva se aflase în vecinătatea unei gări, bătrânul o numea Apahida, cu numele cartierului construit nu prea departe, pentru populația în continuă creștere a orașului. Cred că în tinerețe apucase gara aceea.

     M-a condus acolo într-una din zilele lui bune, când părea că energia îi revenea în corpul greoi, cândva masiv și puternic, acum o epavă care plutea aproape de un țărm bănuit, căutându-și odihna. Ochii lui de un albastru apos își recăpătaseră (pentru căt timp ?) vioiciunea. M-a dus să-mi arate locomotivele. Nu venea pentru prima dată acolo, asta se înțelegea imediat, din mișcări, din gesturi. Locul era unul al amintirilor; chipul său își îndulcea liniile într-o lumină blândă când revedea în minte gara, pe dinaintea căreia defilaseră, cu viteza lor ridicolă, garnituri străvechi.

     Susținea că fusese prieten cu bunicul meu dinspre tată. A bănuit înrudirea îndată ce mi-a aflat numele, același cu al ascendentului meu din care astrofizica făcuse o celebritate. În orice caz, copilăriseră împreună, de asta nu mi-a fost greu să mă conving din câteva scene pe care le-a remarcat bătrânul.

--Cănd a murit Octavian ? s-a interesat la un moment dat, pentru că știa de moartea bunicului dar pierduse șirul anilor.

     I-am spus și reacția lui (am reținut-o pentru absurdul ei) a fost cuprinsă în exclamația:

--Tânăr ! A murit tânăr...

      Deși bunicul nu murise deloc tânăr însă e drept că nu apucase să ajungă uitat de timp, ca noua mea cunoștință.

      Fața lui pământie, cu țepi cărunți, și nasul acela care se umflase, pierzăndu-și tiparul inițial. Oare fusese frumos vreodată?  Poate că fusese. 

      L-am însoțit în câteva plimbări, probabil obositoare pentru el fiindcă făcea plimbări dese și discuția continua în felul acesta, sub vreun tei răvășit de vânt, apoi iar făceam câțiva pași și bătrânul povestea mai departe. Uneori auzeam cum își trăgea răsuflarea, mai greu, gâfâind, dar nu voia să renunțe pănă când nu împlinea traseul, așa se obișnuise. Îi rămăseseră puține obiceiuri, aceleași în fiecare zi, de vreo două decenii încoace.

     Locuia la marginea orașului, într-una din casele vechi -- de fapt așa ne-am cunoscut, venisem acolo atras de forma ciudată a construcției cu acoperiș din tablă, ieșind printre ramurile câtorva meri scorbuști, ultimii din ceea ce fuseseră odinioară o mică livadă. Nu se mai îngrijea nimeni de soarta lor și am înțeles curând că bătrânul trecuse dincolo chiar și de vârsta la care i-ar fi făcut plăcere să trebăluiască printre pomi. Buruienile câștigaseră întreg terenul. Numeroase crengi uscate arătau că niște prevestiri de apropiată ruină printre fructele și frunzele rare, care se încăpățânau să trăiască. 

     Vorbea despre trecut, mai întotdeauna despre trecut, pentru că acolo rămăsese viața lui întreagă.

--L-am cunoscut pe Octavian, om cu minte ! spunea, în limbajul lui învechit, înțelegând prin asta să-și exprime admirația pentru inteligența bunicului meu; dar la fel vorbea și despre alții, necunoscuți mie, pulverizați în uitarea timpului.

      Îl ascultam cu interes, cel puțin la început. Aducea ceva dintr-o altă epică și acest ceva îmi stârnise curiozitatea. Vorbea despre "niște oameni cu minte" pe care îi cunoscuse, în special scriitori minori, bătrânul fiind în altă vreme învățător, apoi am aflat din alte surse câte ceva despre o formă greoaie de învățământ, abandonată încă de la primele sisteme care foloseau injectarea informației direct în creier. 

      Încercam să mi-l imaginez pe omul de lângă mine înconjurat de copii, povestindu-le lor ceea ce-mi spunea mie sau poate altceva; în orice caz, n-am încetat nici astăzi să mă mir de sistemul acela, apreciez că viteza melcului ar fi un termen de comparație exagerat pentru progresele realizate în cadrul lui dar se pare că nu exista altceva mai bun decât conversația dintre cel de la catedră și discipoli.  

      E adevărat că nici bătrânul nu avea încredere în programele moderne de instruire, le contesta valoarea și suferea profund la gândul că școlile publice tradiționale se desființaseră - deși reforma avusese loc cu mult timp în urmă, prea puțini își mai aminteau ce fusese înaintea ei.

--Astea-s prostii, ascultă-mă pe mine ! spunea. N-au nicio valoare. Ce fel de lume e asta, fără școli, fără dascăli, fără pedagogi ? O să vezi că nu va dura, nu va dura...

      Și încerca să mă convingă de incapacitatea instructivă a programelor moderne, pe mine, care nu știam cum arătase pe vremuri clădirea unei școli, însă primisem la vârsta de zece ani mai multă informație utilă decât părea să fi adunat bătrânul într-o viață întreagă. 

      Cu ce satisfacție mi-a mărturisit că, deși la timpul său n-a putut împiedica "monstruoasa reformă" care îl anula că practicant al unei străvechi profesiuni, s-a retras sistematic de la orice încercare de perfecționare ciclică, după ce fuseseră puse la punct și date în folosință seturile de informație de diferite grade, enciclopediile acelea transmisibile oricui printr-o unealtă numită, în ciuda complexității ei, injector.

      Era convins că astfel își păstrase neatinsă "esența" moștenită de la natură; îmi era milă de el când făceam o comparație între organismul său atins grav de ramolisment dar "pur" și al meu sau al altora care după raționamentul fantezist al bătrânului, și-ar fi alterat substanța originară sub impulsurile obligatorii ale civilizației.

      Îmi vorbea de autorii lui obscuri, pe care uneori îi găseam într-o fundătură a memoriei mele. Majoritatea trecuseră prin manuale datorită conjuncturilor, câțiva rămâneau încă puncte de referință pentru o etapă mai veche a evoluției unor genuri literare dar gustul meu refuza să-i primească și cred că nici dintre specialiști n-ar fi fost mulți aceia care ar mai trimite la ei. 

      Ascultam îngândurat elogiul adus de bătrân acelora și nu mă puteam pătrunde cu niciun chip de emoția lui. În câteva rânduri a lăcrimat recitând cu pauze de răsuflare niște versuri palide, de-a dreptul naive. Îl emoționau pentru că ilustrau concepțiile sclerozate, probabil de avangardă în perioada formației lui intelectuale, însă cu totul depășite astăzi, și mi-am dat seama că bătrânul se oprise într-adevăr acolo, la oamenii lui "cu minte", la ideile lor.  Pusese frâna prea devreme și refuza (de câte decenii oare ?) să accepte că, așa cum dispar oamenii dispar și ideile, după ce se învechesc; se acoperă de praf și așa trec în uitare. 

      Autorii aceia scriseseră pe înțelesul unor oameni care demult nu mai existau. Rămăsese numai contemporanul lor, în persoana acestui ins scos în afara timpului, suferind pentru neînțelegerea ridicată în jurul său ca un zid de netrecut și întrevăzând deodată posibilitatea de a străpunge zidul acela prin mine. Spera să mă convingă că timpul meu este corupt, că munca noastră, din care el nu pricepea mai nimic, s-ar risipi în zadar, că marile idei ale umanității -- singurele idei mari epuizându-se odată cu tinerețea sa -- fuseseră trădate. 

      Avea o dramă a lui, o dramă născută dintr-o limitată înțelegere și de neputință. Fusese dintotdeauna bătrân !

--Să muncești pentru cei mulți - mă sfătuia. Să-i înveți, să-i luminezi... Să le deschizi mintea !

      Eram în drum spre linia aceea de care mi-a vorbit cu însuflețire încât mă făcuse curios și acceptasem să-l însoțesc, ca să văd despre ce era vorba.  

      Se aventura spre ea cu mai mult curaj știindu-se însoțit de mine, pentru că nu-i făcea plăcere să traverseze orașul, cu străzile lui mobile, cu vehiculele lui. Am urcat totuși într-unul, zburam pe deasupra imensei structuri cinetice, aerodina își căuta singură culoarul liber prin spațiul aglomerat dar bătrânul nu părea interesat de nimic altceva decât de ideile sale, pe care acum i le cunoșteam și mă plictiseau enorm prin repetare. 

       O singură dată a privit afară ca să-mi arate lumea mea și să-mi spună pe  un ton mustrător:

--Uite ce fac ! Uite ce faceți, în loc să lucrați în interesul și pe înțelesul celor mulți. Asta le trebuia lor ? Nu le trebuie asta !

       Și începu, și mai vehement ca în alte împrejurări, să pledeze în vechiul lor stil.    

--Trebuie să cobori la ei, să-i înveți, să le deschizi mintea...Nu să-i vâri în căsuțe pentru păsări. Unde vor să ajungă ? izbucni bătrânul. Unde vreți să ajungeți ? Asta nu-i calea cea dreaptă, asta-i calea celor rupți de popor, pe care noi, intelectualii, avem datoria să-l ridicăm, să-l cultivăm. Să fii în slujba omului de rând, auzi ? zise și eu mă întrebam încordat: în slujba cui ? Ce voia, la urma urmei omul acesta ?  

       Devenise limpede că vorbeam limbi diferite. Mulțimea, pentru mine, roia în jur, ocupa apartamentele orașului aerian, calcula, naviga, trăia sub mări sau în spațiul interplanetar, observa interstițiile atomilor, îndrepta legi și interpreta fenomene cosmice; era angajată, cu alte cuvinte, pe o cale ce mi se părea a noastră, normală.

       Pentru el, termenul de mulțime îl umpleau oamenii unui timp trecut, se încăpățâna să creadă că oamenii aceia mai există, că problemele lor mai există, că ei erau asa cum îi cunoscuse el cândva, cu neștiința lor, cu posibilitățile lor restrânse la atâta cât îngăduia formula unui sapiens evoluat încet și contradictoriu, în conformitate cu natura și fără intervenții din afară. El se încăpățâna să spere că mulțimea aceea a rămas, că-i așteaptă sfatul, că are nevoie de citatele lui scămoșate și prăfuite; de produsele tulburi ale unei inteligențe care pierduse ritmul, apoi refuzase să-l recucerească, poate din comoditate, poate dintr-o ambiție prostească. Am înțeles că bătrânul se autoiluziona vegetând în umbra civilizației, convins că deține totuși un monopol al adevărului și clarviziunii.

      Mulțimea pentru care îmi cerea să lucrez, "s-o ridic", nu mai exista demult. Aceștia din jur, cei vii, erau alții. Eu eram egalul tuturor în inteligență, în cunoștințe, eu reprezentam mulțimea în sensul cel mai autentic. Trăiam ca ei, simțeam ca ei -- ar fi însemnat să ies eu însumi din ritm dacă m-aș fi lăsat influențat de sfaturile inconștiente ale unei fosile încă în viață printr-un joc al întâmplării. Da, eu trăiam și munceam pentru cei mulți, adevărații.

      Locomotivele erau înghesuite una în alta, mici, negre, niște jucării inutile, depășite și ele de timp. Înțepeniseră pe linia aceea moartă, cu bălării enorme printre roți.

      Am numărat treisprezece.

      Modele vechi, cu cazan burtos și remorcă pentru cărbuni, piese de muzeu excelente. Toate uitate acolo, legate prin tampoane ruginite, parcă într-o solidaritate de castă. Unora rugina le perforase metalul, iar cabinele mecanicilor lăsau să se întrevadă o murdărie dominată de păianjeni. 

       Am simțit o nesfârșită repulsie la gândul că m-ar putea obliga cineva să intru acolo. 

       Bătrânul își târșâia pașii pe lângă mine, se împiedica în pietre, noroc cu bastonul de care nu se despărțise niciodată. Avansa în lungul șirului de locomotive și îmi spunea ceva arătând spre fiecare. 

       Nu înțelegeam ce spunea dar vedeam că trăia momente rare, nu greșesc chiar dacă afirm că era fericit. Oricum ajunsese lângă locomotivele lui, se întorsese ìn timpul său, din care o viață nepermis de lungă îl obligase să evadeze. Apoi a ocolit șirul locomotivelor.

       L-am scăpat din vedere și nu m-ar fi mirat dacă una din carapacele acelea negre, căscându-se, l-ar fi înghițit pentru totdeauna pe acela care de fapt îi aparținea.  

           

                                          "Pe linie moartă"

                                            -  Mircea Opriță -

   [ https://ro.m.wikipedia.org/wiki/Mircea_Opri%C8%9B%C4%83  ]

... dacă este sâmbătă - am decis eu cu drag - prinde bine o porție de literatură SF (din colecția de reviste, cărți și almanahuri SF ce o am prin bibliotecă, scrise de specialiștii domeniului, în decursul timpului)!

... sper că a fost o lectură interesantă !