jurnalul (165)

Azi ... 09.09.2016, ora 23.25
Septembrie ... este un picuţ ciudat: dimineaţa este nor şi răcoare, zici că se pregăteşte natura pentru ploaie... dar după ora 11-12, deja soarele te arde !!! norii au dispărut... care ploaie ?! seara când umblu cu stropitoarea, peste tot sunt frunze dar nu pentru că a sosit toamna, ci pentru că sunt prea arse-uscate de soarele ce ne -a repartizat atâtea grade toată vara !!! florile au petalele arse pe margini...

Multe sau puţine … învăţate - în viaţa aceasta trebuie să te descurci onorabil în fiecare zi !!!
Azi … am avut ziua de ''plimbare'' prin oraş... şi ca totul să fie mai complicat, mami s-a obişnuit ca să meargă şi ea cu mine !!! nu m-am gândit că va fi din ce în ce mai distractiv: mami este atât de iute, de rapidă în reacţii !!! ea cumpără repede, orice îi place... eu respect lista de acasă, mai privesc preţurile ofertelor... la finalul călătoriei, amândouă aveam nervii întinşi la maxim ! noroc că am cumpărat multă îngheţată (de post căci este zi de post, vineri...) şi ne-am împăcat în timp ce ne mâncam. cu multă poftă, porţia mare a fiecăruia - în timp ce mami ne-ar fi mâncat şi din porţiile noastre (a mea şi a lui ticuţu...)...  

Recunosc ... că ne place foarte mult îngheţata !!! în special, ''polara'' adică de vanilie !!!

Bucătăria ... a fost repede aglomerată de toate câte am despachetat, în faţa lui ticuţu... bineînţeles că a fost respectată ''lista de cumpărături'', întocmită şi răs-întocmită de mine, şi aşa ticuţu a fost mulţumit de ''plimbarea'' noastră de azi, mai ales că i-am adus şi dulciuri: gogoşi mici, rotunde...      

Nu sunt îmbrăcată ... încă în costumaţia de noapte pentru că nu mi-am terminat 'lecţiile: 'jurnalul''... 

Citesc ... şi recitesc, bifez şi adaug altele pe ''lista de cumpărături'' - urmează în curând să plec iar prin oraş, cu alte probleme de rezolvat... 

Aşteptam ... o veste săptămâna trecută... a sosit de-abia acum câteva zile şi sunt tare mulţumită... 

Fiind tot o zi obişnuită cu 30 grade ... am revenit după amiază la programul obişnuit: umplut bidoane cu apă, transportul lor în grădina mare, repartizarea apei la fiecare locatar al grădinii - fiecare are răbdare şi încredere că nu o să-l uit !

În casă ... este linişte... mami doarme demult hiper-obosită de ''plimbare''... ticuţu se pregăteşte şi el ca să adoarmă... Leuţu doarme la culcuşul lui din atelier, noaptea este mai răcoare pe afară... Puiu doarme tot, pe preşul lui, pe terasă, aproape de noi... 

O regulă respectată ... de toţi din familie, este de a avea grijă unul de altul - sănătatea este de preţ pentru fiecare dintre noi !  

Un plan-propunere pentru sfârşitul săptămânii ... ar fi: mami m-a invitat să merg cu ea, duminică, la târg...  

Pentru final:  pentru mine ar fi minunată puţină relaxare - ziua a fost atât de stresantă: 

imn...

... în zi de mare sărbătoare, m-am gândit la minunatele versuri scrise de cea ce a fost Zorica Laţcu - Maica Teodosia (http://www.fericiticeiprigoniti.net/teodosia-latcu )...
                   ''Frumuseţea Ta Stăpână
                     Nu încape în cuvânt 
                    Limba mută să rămână
                    Şi în cer şi pe pământ.
                           În zadar îţi cântă slava
                           Alăutele cereşti
                           Numai Duhul Sfânt afla-va
                           Că plină de haruri eşti.
                    O grădină înflorită
                    Cu miresme sufleteşti
                    Cu smerenie îngrădită
                    Prea Curată Tu ne eşti.
                           Eşti păşunea nemuririi
                           Întru care a păscut
                           Mielul care omenirii
                          Hrană Sfântă S-a făcut.
                    Eşti izvor de apă vie
                    Şi Potir că Tu ne dregi
                    Vinul Sfânt al Liturghiei
                    Pentru setea lumii întregi.
                          Tu eşti Doamna - RĂSĂRITUL
                          Care-n lume a adus
                          Soarele PREA STRĂLUCITUL
                          Pe Sfântul Tău Iisus.
                    Ca o Mare Împărăteasă
                    Şezi pe tron prea înălţat
                    Şi o coroană prea aleasă
                    Fiul Tău, Hristos, Ţi-a dat.
                          Dar din slava Ta cea mare
                          Nu uita pe robii Tăi
                          Caută cu îndurare
                          Înspre noi cei mici şi răi.
                   Palmele cele prea sfinte
                   Când în rugă le întinzi
                   Şi pe noi, cei fără minte,
                   Cu cei buni să ne cuprinzi.''
                          (''Imnul către Preacurata'', 12 martie 1990, mânăstirea Vladimireşti)  

norii (1)...

... seară de seară, de câteva luni, ud plantele şi pomii...
... ud şi admir cerul...
... de când eram mică, iubeam coloritul divers al cerului...
... norii mă captivau pentru că aveau forme ciudate, în continuă transformare...
... încercam, cu ajutorul acuarelelor, să surprind coloratura fascinantă...
... acum, prin grădini, reuşesc să fotografiez adunând multe instantanee ce îmi merg direct la inimă...

 

 

 

 

 

 

 

''Legea''...

... am mai frunzărit prin caieţele şi iată un fragment dintr-un articol ce mi-a plăcut şi îl transcriu aici:
    <<Istoria nici unui popor nu repetă istoria altui popor, chiar dacă i-ar fi frate. Câte popoare , tot atâtea Istorii. Aceasta, pentru că Istoria este Destinul în acţiune al fiecărui popor. Întocmai ca în viaţa indivizilor, a căror existenţă nu seamănă una cu alta, întrucât fiecare exemplar este un unicat al Creaţiei, viaţa popoarelor este irepetabilă. Fiecare popor, indiferent de mărimea demografică sau geografică, moşteneşte un mesaj genetic, o ''comandă'', ceea ce istoricii romantici, străini şi români - şi în primul rând N. Bălcescu - numeau misionarismul naţional, ''Misia'' de Cruciat al marilor idealuri de Bine şi Progres a umanităţii. Martin Buber, în cartea sa ''Moise'', deşi s-ar părea că a desacralizat Profetul, pe acela căruia Dumnezeu i-a încredinţat misiunea divină a poporului său ales, în fond construieşte eşafodul istoric al misionariatului divin. Moise este ''prezenţă apropiată şi îndepărtată'', prezenţă vizibilă şi invizibilă, cel ce vorbeşte cu Dumnezeu şi cu Poporul Său. El a primit ''Legea'' de la Dumnezeu şi o ''plineşte'' - după expresia fericită a părintelui Anania - prin Istorie. Pentru că fiecare popor îşi are ''Legea'' sa, orânduirea sa morală, religioasă şi impenetrabilă. Un popor fără ''Lege'' este şi fără Istorie. Vegetează şi îşi duce zilele până ce îl înghite uitarea, mai bine zis veşnicia. Se obişnuia mai demult, în vorbirea curentă, să se spună drept garanţie de solidaritate şi chiar de fraternitate umană: ''suntem doar de-o lege''. Un popor autentic , cu vocaţia duratei, îşi urmăreşte ''Legea'' sa, aşa cum poporul evreu şi-a respectat-o mii de ani, preferând exodul, tortura, persecuţia şi crima decât renunţarea la ''Legea'' sa. Moise dă un sens absolut Istoriei poporului său, ascultând poruncile ''Legii''. Lui Dumnezeu îi jură că îi va asculta vrerea. Ctitorii popoarelor din străvechime şi din epocile postcreştine nu ne apar ca nişte Duhovnici şi Sfinţi Părinţi care au dat comunităţilor lor ''Legea'', ca Saint Louis francezilor, Vladimir al Rusiei, Sfântul Ştefan al Ungariei ori Ştefan cel Mare şi Sfânt? Ori de câte ori un popor se abate de la ''Lege'', existenţa îi este pusă în pericol. De aceea, grija popoarelor este de a lăsa stăpânirea lumească oamenilor de legământ cu ''Legea'' poporului. Sunt popoare care şi-au dobândit demnitatea şi vocaţia nesocotită tocmai câte unui asemenea fericit exemplar al speţei morale şi umane. Vai de bietele popoare abătute de la ''Legea'' lor, guvernate de indivizi mai mult decât dubioşi, a căror menire este să distrugă ''Legea''! Vai de bietele popoare care, în locul spiritelor iluminate de puterea ''Legii'' ce le guvernează, se complac cu viclenii politici şi cu coţcării de bâlci!
     ''Legea'' este ''Cuvântul'' sacru al popoarelor pentru eternitate.>>       
           ((Marin Bucur, ''Supliment de istorie'', an III, nr.1(22), 28 ian 1994))