DATORIA
de Dănuț Ungureanu
Locul era același pe care îl părăsiseră în urmă cu câteva luni.
Un deal împădurit, scăldat de razele soarelui, un pârâu minuscul, câțiva bolovani stingheri.
În buza râpei însă, mâini disciplinate și îndemânatice ridicaseră în pripă un acoperiș.
Cei doi oameni care discutau înăuntru, pe un ton reținut, politicos, puteau fi deosebiți, eventual, după culoarea-cod care le împodobea uniforma. Roșu și verde de o parte a mesei, albastru închis de cealaltă parte. În rest, aproape totul coincidea. Același par ușor încărunțit pe tâmple, aceiași umeri masivi, aceeași privire semeață, impunătoare.
-- În acest caz, vă invit să formulați o soluție convenabilă - spuse unul dintre ei, continuând discuția și privind cu un aer distrat minusculele infiltrații solare din acoperiș.
-- Mă rog, asta depinde de ce înțelegeți dv prin "convenabilă" - îi răspunse celălalt cu oboseală dar și cu demnitate în glas.
-- Mă refer în special la amplasamentul trupelor noastre.
-- Nu știu dacă o modificare de ultim moment a planului de acțiune...
-- Înțeleg, înțeleg - pară ușor iritat albastrul.
Nervozitatea sa abia insinuată învioră parcă atmosfera.
-- În definitiv, eu nu țin neapărat la satisfacerea cu orice preț a acestor deziderate. Recomandarea venită de la marele nostru stat major nu trebuie în mod obligatoriu să fie interpretată ca un ordin de luptă.
-- O asemenea recomandare, după cum v-am mai spus, ne-a parvenit și nouă noaptea trecută. Se estimează că o ciocnire a trupelor noastre în condițiile acestui câmp de manevră, cu angajarea întregului armament pe care îl posedăm...
-- Știu - mormăi înciudat roșu-verdele - va duce în mod inevitabil la distrugerea coloniei băștinașe din apropiere. În definitiv însă, ei nici nu sunt oameni și aici, la mai bine de 200 de ani-lumină de lumile noastre...
-- Nu vom avea de dat socoteală nimănui - încheie sec albastrul.
O constatare cinică dar perfect adevărată.
-- À la guerre comme à la guerre, domnule general. Atunci ?
-- Propun ca lucrurile să-și urmeze cursul lor firesc.
- Sunt întrutotul de acord. Mă bucur că am ajuns la o înțelegere, ca între oameni raționali.
Cei doi se ridicară aproape simultan, ușurați, cu sentimentul datoriei împlinite.
-- Numai un moment, vă rog. Aș vrea să vă fac o propunere.
După aproape două ore, totul fu gata.
Aceleași mâini disciplinate și îndemânatice realizară într-un timp record joncțiunea celor două creiere electronice despărțite de tranșee și teribile arme dezintegratoare. Erau acum unul singur, o singură inteligență manevrabilă, pusă la îndemâna celor doi bărbați.
Ceea ce voiau să facă semăna puțin a bravadă. Dar era un gest aproape simbolic ca un fel de toast înaintea înfruntării decisive sau ceva de genul ăsta.
În fond, un bărbat adevărat trebuie să știe să-și înfrunte destinul fără ezitare.
-- Creiere - formulă unul dintre ei problema - posezi toate informațiile cu privire la forțele ce vor fi angajate peste puțin timp...
Făcu o scurtă pauză și continuă:
-- Te rog să analizezi totul și să ne indici învingătorul.
Nu se auzi nici cel mai mic zgomot.
Uriașa inteligență electronică lucră aproape douăzeci de secunde, în timp în care sute de luminițe vesele trădau zbuciumul intern al mașinii.
Bărbații stăteau acum umăr la umăr.
Acolo, pe minusculele circumvoluțiuni metalizate se înfiripau sute și sute de scenarii, variante, ipoteze. Și toate duse până la capăt, erau analizate cu minuțiozitate.
-- Rezultatul este următorul - hârâi în cele din urmă vocea venită de nicăieri în timp ce pe ecran se imprimau cu rapiditate cifre și diagrame.
"Situația forței nr 1 în momentul încetării atacului:
-circa 75 % efectiv uman scos definitiv din luptă;
-40 % echipament scos din funcțiune.
Situația forței nr 2 în momentul încetării atacului:
-66 % efectiv uman scos definitiv din luptă;
-58 % echipament scos din funcțiune.
Rezultatul atacului nedecis. Indicarea învingătorului imposibilă. Se recomandă evitarea ostilităților. Pozițiile optime după încetarea atacului vor fi următoarele..."
Albastrul se repezi furios și decuplă totul.
-- Dobitocul - spuse el - habar n-are ce-i acela un secret militar.
Celălalt nu reacționă în niciun fel. Palid, puse Creierul dinnou în funcțiune și formulă o nouă problemă, de data aceasta în scris.
Răspunsul veni aproape instantaneu:
-- Negativ.
Cei doi se priviră un minut întreg cu mințile goale de orice gând. Nu mai auzeau altceva decât acest "Negativ" obsedant, nemilos.
Între ei, pe podea, zăcea petecul de hârtie pe care roșu-verdele scrisese înfrigurat: "Care dintre comandanți va supraviețui atacului ?"
Se regăsiră cu greu, într-un târziu, soarele începuse deja să dea primele semne de oboseală.
Discutară în șoaptă mai bine de o oră. Încet, încet, tonul reținut, politicos se înstăpâni iarăși. Spre sfârșit, unul dintre ei întrezări soluția și o expusese calm celuilalt care o acceptă pe loc.
Mâini disciplinate și îndemânatice demontară totul și trupele își reluară vechile poziții.
La ora stabilită, cei doi bărbați începură să dea ordine scurte și precise pentru a-și autoextermina fiecare procentul de efectiv uman stabilit în mod științific.
Totul în cea mai mare ordine și disciplină.
"DATORIA"
- Dănuț Ungureanu -
[https://ro.m.wikipedia.org/wiki/D%C4%83nu%C8%9B_Ungureanu_(ziarist)]
... dacă este sâmbătă - am decis eu cu drag - prinde bine o porție de literatură SF (din colecția de reviste, cărți și almanahuri SF ce o am prin bibliotecă, scrise de specialiștii domeniului, în decursul timpului)!
... sper că a fost o lectură interesantă !
.jpg)
