omul...om

                                  Așa-i pământul, Doamne !

             Privește-ne Tu, Doamne !

             Ia-ne de poți avântul,

             Azi gândul meu te cheamă, 

             Că este plin pământul,

     De câte și mai câte,    

     Dar mare le e costul,

     Tu cerne și alege !

     Oprește doar frumosul !

             Urâtul se-nmulțește,

             Nu-și are antidotul,

             Și crește-n bogăție

             Și greu îi afli pontul.

       Are tulpina groasă

       Și rădăcin-adâncă,

       Cu crengi ramificate,

       Întrece-nalta stâncă.

              Și mult dacă rodește

              Se pare, nu-i ajunge

              Și e mai rău că râia  

              Se-ntinde, nu se stinge.

        Din ce în ce mai lacom

        Fură, și, nu se-oprește

        E mândru ca păunul,

        Banul 'l-ademenește.

           Necinstea și hoția, 

           Nu fac casă cu omul !

           Îi tai întâi tulpina

           Așa-i la pământ pomul.

                  Apoi, începi să-l cureți

                  De crengi, ce-s înrudite,

                  La urmă rădăcina,

                  Cu gheare răspândite,  

           'n pământ, unde se crede,

           În adăpostul sacru,

           Uitând, ca-ale ei fapte

           Vor flămânzi săracu !

                  Răsplata e răcoarea.   

                  Ce blând e adăpostul! 

                  De-acolo el când scapă

                  Asigurat i-e rostul.

            Că, și-a tot strâns avere,

            Cât pentru șapte vieți,

            Așa-i pământul, Doamne! 

            Înțesat de ... scaieți.

                   De-aceea astăzi, Doamne !

                   Tu cerne și alege

                   Și lasă pomul ... pom

                   Și fă tot omul ... om. 

                      

                                           -9.02.2023-

            ... Mi-a fost dor de poezia d-nei Maria Călinescu !

   - https://m.facebook.com/story.php?story_fbid=pfbid0Zo7ALXduq3PgX4R4rp1LLEcMejtfr25msZQENANhX8tBnX13dYnDaGCrPAFxVRc6l&id=100001205923706  -

Viața în definiții

     Definiții, dac-aș ... ști

     despre viață-n poezii,

     ar părea un cântec surd,

     cât aș vrea, tot nu-l aud.

              Viața- mi pare o spirală, 

              uneori, mult prea banală, 

              cu-azimut spre infinit

              ș-un amurg nedefinit.

      Viața pare-o umbră vie,

      când te-apasă'i utopie,

      care arde-n veșnicie

      peste timpul ce-o să vie.

              Arde-n păcatul tăcerii,

              stinsă-n lacrima durerii,

              viața pare-un joc de cărți

              ziua se întinde-n nopți.

       N-ai noroc, n-ai tras un as

       vine destinul, te-ai ars.

       visezi zbor spre-nflorire

       te hrănești cu amăgire.

               Viața-i șir de anotimpuri

               stâncă'naltă peste timpuri,

               prăpăstii de ocolești

               e sortit să reușești.  

        Viața-i lungă risipire,

        între plânset și iubire,

        e-o scenă, tu "actor"

        cât faci parte din decor.      

                Amalgam e tot, în minte.

              -Cum era oare-nainte ?

                Sigur, toate-aveau un rost

                consistență și un cost.  

                                    ("Viața în definiții")

                    -- Maria Călinescu --

- https://www.facebook.com/MariaCalinescuPoezie

    - https://m.facebook.com/story.php?story_fbid=pfbid02313KY8CL3X1KhgpK4M7XxgSk5DQxgBXtfNV73SZhkdguXiKhbJzNXqgvPAjoYSECl&id=100039389082763

- https://www.facebook.com/marcymamy/videos/1010328052350716/

restart...

... o minunată poezie, în prag de primăvară, de la doamna Maria (Calinescu Maria ):

''flămând de culoare şi lumină

gândul strigă captiv între ieri și mâine
se perindă cuminte
prin timpul învins de întuneric
       mă poartă spre o lume nelumească
       unde plouă cu lumină
       din înaltul cu brațe pline
       de seri și dimineți cu aștri cuminți


restartez viața
cu ajutorul cuvintelor
îmbrac sufletul într-un început nou
și unic
            impregnată de doruri
            readuce vraja ca o dulce adiere
            încarcă brațele cu visele viitoare
            între mine și întregul univers
marea de timp
prin bunăvoința clipei
modeleză liniști neastâmpărate
nopțile dispar într-o altfel de risipire
             viața îmi apare ca un balansoar
             ce-mi oferă
             elementara liniștire
             primăvara cu dimineți pline de poveste
             vor avea ecoul închinat
             sufletului meu.''

                       (CĂLINESCU MARIA, ''RESTART'')

amuleta iubirii...

... acum câteva mimute, am citit versurile minunate postate de prietena mea virtuală, doamna Călinescu Maria ( Calinescu Maria ):
  

''De-aş scrie din iubire pe maluri cu nisip

 m-aş teme de furtuna ce spulberă-n uitare, 

 de ploaia nedorită ce spală al meu chip,
 şi dezrobeşte visul c-o caldă alinare.
             De-aş scrie pe tăcerea ce se ascunde-n ceruri,
             m-aş teme de-ale nopţii, umbre mişcătoare,
             aş implora toţi aştrii ce sunt sfinte arginturi,
             şi luna ce tronează pe lumi, fără culoare.
 De-aş scrie din iubire pe-o frunză dusă-n vânt, 

 pe verdea ei splendoare ce se risipă-n zare
 m-aş teme că se rupe şi cade la...pământ,
 şi ar muri de doruri, ca mica zburătoare.
             De-aceea azi voi scrie despre-o iubire sfântă,
             în ziua sărbătoare, a macului din câmp,
             se ştie c-a lui floare, oriunde, ne încântă,
             aduce-n noi, speranţa, darul cel mai scump.
 Macul este amuleta iubirilor curate,
 remediul pentru rană, de Divin e dată,
 înseamnă mareţia, ecou, fidelitate,
 remodelează vrerea, cum a fost odată.
             Iubirea adevarată e o legendă vie,
             nu-şi schimbă culoarea, odată ce-nflorit,
             mocneşte în simţire…fără să se ştie,
             dispare ca şi macul, când s-a... ‘’ofilit’’.''

 (CĂLINESCU MARIA, ''Macul, amuleta iubirii'')

întinde-i mâna...

... mi-a fost dor de poezie şi am găsit la prietena mea virtuală, dna Călinescu Maria ( Calinescu Maria ) multe poezii dintre care am ales, pentru a o reposta aici, o poezie plină de delicateţe sufletească:
   ''Ascultă-ţi inima de vrei să ştii,

de, bunătate ai în tine,
şi mult mai omenos să fii,
cu cel ce-i este rău, nu bine.
      Ascultă-ţi gândul de-i curat,
      şi crezi la greu pe orişicare,
      de, soarta, visul i-a furat
      şi nu-şi găseşte drum, cărare.

Întinde-i mâna, dacă poţi
şi şterge-i lacrima ce doare,
iubirea nu se vinde-n zloţi,
c-un zâmbet capătă culoare.
      Zâmbeşte-i cald, privind duios,
      vibrează când pui o-ntrebare,
      în ochi, lumină de frumos,
      să simtă, că de el, te doare.
Alintă-l, mângâie-i privirea,
de-ţi cere să îi fii aproape,
stinge-i dorul, amintirea,
e flacăra stinsă de şoapte.
      Că, singur pe pământ arid,
      nu poţi trăi-n pustietate,
      fii suflet cald, nu un perfid,
      oferă-i un buchet, din toate.''

          ( Călinescu Maria, ''Nu poţi trăi singur'' )

of ! tu dor ...

... repostez o minunată poezie dedicată dorului de către prietena mea, dna Maria (Calinescu Maria ):

''Of! Tu, dor… ucigător
Ești ca râul… curgător.
Te strecori, când, n-ai ce face,
Şi, nu vrei să îmi dai pace.
      Te cobori din ceţi de munte,
      Ca oiţele cornute,
      Când se-ntorc, iar, la iernat,
      Tu, îmi eşti de… neiertat,
Sau, îmi vii pe-aripi de vânt,
Mi te-aşterni uşor pe…gând,
Te prelingi, curgând ca mirul,
Ce umple în vis, clondirul.

       Of! Dor, ce-ai zidit în mine,
       Frumuseţi cu porţi divine,
       Tu, îmi dai vieţii culoare,
       Pentru toamne viitoare.
Tu, mi-aprinzi, sfinţind apusuri
Și, în curcubeie-mi susuri,
Îmi pictezi legenda vieţii,
Pe obrazul dimineţii,
       Şi păşeşti tiptil prin frunze,
       Îmi laşi gustul tău pe buze,
       Ca fir alb dintr-o cascadă,
       Nu vrei, nimeni, să te vadă.
Te-ai născut să fii tăcutul,
Ce-mi păstrează viu trecutul,
Şi, în suflet mi-ai rămas,
De, te strig, tu, nu ai glas.
       Nu are cin’ să te-audă,
       Toamna-i rece şi e udă,
       Dar, te voi păstra mereu,
       Faci parte din “ce sunt eu”.''
(Maria Călinescu,
 ''Of! Tu, dor'')

zborul...

... am început frumos ziua: am citit o poezie ce mi-a plăcut atât de mult încât o transcriu aici ...
... o minunată poezie de la o prietenă dragă, dna Maria (Calinescu Maria):

''Pelerin prin lumi obscure
Înfrunt palele… de vânt,
Nu las gândul să mi-l fure
Nici o forţă, pe pământ.

Îmbrac aripe de zbor,
Să ating lumini cereşti
Şi duc lumii al meu dor,
Deschid gândului, fereşti.

Din tăcerea vinovată
Ce-a închis tot în trecut
Vreau să zbor ca altădată
Să iau tot de la-nceput.

Insolentele amăgiri
Le voi risipi pe umbre
Şi voi lua din amintiri
Albul şi, nu gânduri sumbre.

Las în urmă suferinţa,
Schimb iluzii fără formă
Iau pe aripi doar dorinţa
De-a ‘ntocmi sorţii proformă.

Cu înscrisuri luminoase
Ce aprind dorinţe-n suflet,
Şterg cuvintele tăioase
Ce rănesc mereu în umblet.

Ştiu, că timpul e grăbit,
Nu stă-n loc o veşnicie,
Un nou zbor am zămislit
Spre a lumii… feerie.

Şi voi lua vise cu mine,
Să le am la purtător,
Ma îndrept spre lumi de bine,
Unde nu-i pe cer vre-un nor.

Mă preumblu-ncrezătoare,
Şi prin timpuri, anii ‘i ţes
Căutând doar căi cu soare,
Ce-or străluce-n al meu, vers.''

         (Maria Călinescu, ''Zbor zămislit'')

întrebări ...

... este duminică ...
... în căutarea a ceva plăcut sufleţelului meu de copil, am găsit: am citit o poezie frumoasă la dna Maria Călinescu ( Calinescu Maria ):

''Întrebând, se duce viaţa

 Noaptea-mbracă haine reci,
 somnule, gându-mi diseci
 n-ai milă nicicum de mine,
 cum râul, valul şi-l ţine.

    ...crezi că-i bine?

 Zilei torci fuior de dor,
 Nu alungi al sorţii nor,
 Noroc, viaţa îmi zâmbeşte
 Domnu-‘n palma lui, mă creşte.

    ...crezi că, El, mă ocroteşte?

 Ochiul cerului măsoară
 Stea ce cade, cum coboară,
 Vântul crud apoi o cerne
 Peste toate o aşterne.

    ...crezi că vântul nu discerne?

 Zorii deapănă lumină,
 Roua străluce-n gradină,
 Mii cristale zâmbitoare
 Le presară pe-orice floare.

    ...tu ce crezi ?că roua doare?

 Apoi, când afară-i soare,
 De parfumul de la floare,
 Sunt atraşi în dans vioi,
 Fluturi mii, doi câte doi.

    ...crezi că se-odihnesc apoi?

 Uite-aşa timpul se trece,
 Anii fug spre-apusul rece,
 Întrebând, se duce viaţa:
 -Cum e noaptea, dimineaţa?

    ...crezi în karmă?... e ca aţa?''

surâsul primăverii ...

... razele soarelui, călduţe, mângâie întreaga suflare...pământul umed, încă amorţit după frigul nopţii. păsările (mai mult vrăbii ...) ciripesc gureşe, un cocoş zice: ''cu-cu-ri-gu'', un câine îi răspunde mai de departe: ''ham-ham''.
... în aşteptarea sosirii primăverii depline şi pe la mine... am găsit o poezie - postată de doamna Maria Călinescu, sper o viitoare prietenă din facebook (îmi doresc să am această onoare) -, ale cărei versuri mi-au plăcut!
''Miresme-mbietoare în fir firav de iarbă,
  Fumuri nevăzute, se-nalță către soare
  Învăluie-n sclipire frumoasa floare dalbă,
  Picuri mici de viață răsar iar, pe cărare.
        O mică buburuză își plimb-a ei podoabă
        Din amorțirea iernii, în care a zăcut,
        Încearcă să se-nalţe pe lujer vechi de nalbă,
        Dar nu mai are vlagă și-n humă a căzut.
  În simfonii tăcute valsează a chemare
  Palete de culori brodate-n aripioare,
  Sunt fluturii avizi de-a câmpului culoare,
  Se-ntrec cu jocul surd al razelor de soare.
        În dor de-agoniseală se-ndreaptă către-o floare
        Cu aripi transparente, harnice albini,
        Zumzăie în cor, solfegii, note de culoare
        Cheamă primăvara şi florile-n grădini.

  Apar ciorchini de muguri ce par că râd în soare,
  Plesnind, ca la un semn, să dea frunzei scăpare,
  În voaluri de mătase îmbracă iar, livada,
  Ploaia de petale să fie-a lor, parada.
        Surâsul dimineții se frânge în lumini,
        Ploaia de petale le ninge a candoare,
        Dansează zorii zilei în ochi de cer senini
        Alină dorul sacru-n zboruri călătoare.
  E primăvară iar, mănunchi de începuturi,
  Florile-s crescute în suflete frumoase,
  Spectacolul naturii rămâne-n zbor de fluturi,
  Bucuria-n noi, ea, soarta ne-o mai coase.''
         (Maria Călinescu, ''Spectacolul naturii'')