har şi bunăvoinţă faţă de alţii...

... cândva am scris despre un film vizionat, ''De ce ei pot şi noi nu ?''(spuneau americanii despre japonezi...)
... un bun exemplu - cool - se referă la serviciile oferite de japonezi, în orice domeniu...  
... o tradiţie japoneză vie - omotenashi !
... traducerea termenului ar fi:
      ''modul în care un japonez oferă ospitalitate şi servicii pentru clienţi''
      ''modul japonez de a trata un oaspete''
      ''un singur suflet'' - etimologic
      ''prestarea serviciului fără aşteptări de favoare sau recompensă''
   (sursa informaţiilor: http://www.kanebo.com/beautyadvice/omotenashi/omotenashi.html )
      ''pentru a distra oaspeţii din toată inima''
... se spune că este un proverb japonez: ''clientul este Dumnezeu'' !       
... gazda japoneză acordă oaspetelui o atenţie deosebită la detalii şi anticipează nevoile oaspetelui, zâmbindu-i sincer, relaxat...
... nu se bazează pe reguli fiind o experienţă în schimbare de la client la client, de la un moment la altul... rezultatul va fi: ''încălzirea'' întâlnirii şi obţinerea zâmbetului !  
     (sursa informaţiilor: http://www.kanebo.com/beautyadvice/omotenashi/omotenashi.html )
... în adresare, se adăugă formula de politeţe: ''o'' şi ''-sama'' la începerea şi terminarea numelui clientului...
... zilnic omotenashi este oriunde în Japonia: începând cu taxiul - şoferul va deschide şi va închide uşa pentru clienţii săi !
... mai acum câteva  zile, într-un ''jurnal'', am prezentat la final un filmuleţ cu efectuarea curăţeniei din trenul de viteză, Shinkansen... agenţii echipei de curăţenie aşteaptă, perfect aliniaţi, pe peron şi se înclină salutând călătorii ce părăsesc trenul... acest gest ţine tot de omotenashi !
... într-un restaurant, clientului i se oferă apa şi prosopul fierbinte înainte de a servi ceva... acest gest ţine tot de omotenashi !
... a oferi cele mai bune servicii fără speranţa unei recompense...   
  (sursa informaţiilor: http://cotoacademy.com/blog/japanese-study/omotenashi/ )
... acest har şi bunăvoinţă faţă de alţii, este adânc înrădăcinat în cultura japoneză...
... oriunde, la hotel de lux sau la un hotel tradiţional japonez, clientul este tratat ca un oaspete VIP... tot un exemplu de omotenashi ! 
... lecţia dată prin omotenashi: tratându-i bine pe alţii, te vei simţi minunat !
  (sursa informaţiilor: http://takelessons.com/blog/omotenashi-japanese-hospitality-and-etiquette-z05 )

altă educaţie...

... urmăream azi un reportaj pe ''Digi World'' parcă despre viaţa tibetanilor...
... îmi plac călătoriile prin locurile îndepărtate, cu o viaţă încă tradiţională...
... aşa am aflat, la un moment dat, că există o comunitate de tibetani refugiată prin India... 
... dat specifiului nomad al vieţii lor, ei au ales pentru copii lor la şcoală metoda ''montesori'' !
... adică - conform specificului zonei geografice, copiii stau la şcoală timp de 6 luni, apoi se şcoala se închide pentru că vine îngheţul... - am văzut că există şi îndrumător matur dar în rest, sunt doar copiii de vârste diferite şi organizaţi la orice: orele de şcoală, curăţenie, mâncare, spălat rufe, transportul apei, etc... orice activitate este efectuată în grup, fiecare se descurcă la ceva anume, se ajută reciproc... ca într-o joacă, ei realizează activităţi poate mai bine ca adulţii ! dar râzând, se simt bine, nu fac nimic din obligaţie !!!
... mi-am adus aminte că am auzit pentru prima oară despre această metodă la ... o grădiniţă japoneză unde copiii se puteau juca orice, chiar mutau şi mobilierul (fiind dintr-un material uşor)...
... am vrut să citesc mai mult despre această metodă, ''Montessori'' dar am amânat...
... acum, citind pe internet mai multe, am aflat că totul se datorează unei doamne Montessori:
http://www.copiiimontessori.ro/metoda/
... date generale despre metodă am aflat aici: http://montessoriedu.ro/metoda-montessori/
... am aflat că se aplică şi în Bucureşti: http://www.montessoribucuresti.ro/index.php?id=74
... pe youtube am găsit:

grădiniţa de poveste...

... am citit un articol care mi-a plăcut şi m-am gândit că ar fi bine să îl popularizez - merită !
... aproape de Tokyo s-a realizat o altfel de grădiniţă pentru copii: Fuji Kindergarten !!!
... totul este altfel, ca într-o poveste minunată pentru copii dar la care ar merge ca să joace şi părinţii!!! 

... realizatorul, creatorul acestui spaţiu a dorit să creeze un spaţiu gândit cu minte de copil...
... atât spaţiul cât şi metoda de educare este ceva aparte...
... sub supravegherea educatorilor, copii se joacă într-o clădire cu pereţi din panouri glisante ce oferă posibilitatea de a-şi schimba cum doresc ambientul, la fel şi cu mobilerul din lemn uşor, iar scările sunt de fapt mici arbori în care se pot căţăra liniştiţi copii...
... mai multe puteţi descoperi aici:
http://www.suntmamica.ro/copilul/cum-arata-cea-mai-cautata-gradinita-din-lume-fara-pereti-s
...
p.s..
... pentru că adresa dată nu prea funcţionează, am descoperit video-ul unde arhitectul Takaharu Tezuka prezintă mai multe din această minunată grădiniţă:

.. iată câteva imagini din site ( http://www.suntmamica.ro/ ) !

''aripă'' în singurătate...

... este seară, am încălzit casa cu primul foc în sobă ...
... ce să mai fac ?!
... am căutat şi am descoperit la NHK TV o serie de emisiuni sub titulatura:''Tokyo Eye'' prezentată de Chris Peppler...
 ... vizionând filmuleţul o să descoperiţi oameni cu suflete frumoase ce organizează (jucam un joc în copilărie strigând că vrem ''aripă'' când aveam nevoie de ajutor !) momente plăcute împreună cu alţi oameni, ieşind astfel din singurătatea timpului lor liber...
... de a face cumpărături, a găti şi a mânca în grup...
... de a antrena persoane în vârstă, ce trăiesc singure de obicei, în activităţi de a găti, cu bani de la organizaţii non-profit,  pentru diferiţi oameni: mame cu copii, străini...
... de a antrena, prin intermediul Camerei de Comerţ, diverse persoane în activităţi gratuite (gimnastică, confecţionarea diverselor lucruri şi coaserea lor la maşină, manichiură, confecţionare de mici bijuterii ...) astfel relizândându-se noi prietenii..

întâlnire cu fanii ...

... ca de obicei, am vizionat imagini dragi mie, prin NHK WORLD, şi am putut să admir, printre altele, o întâlnire organizată pentru a se realiza o apropiere între fani/fane şi membrii unui grup la moda în Japonia: Johnny!
... imaginaţi-vă o clădire frumoasă, numai sticlă ... pe trotuar, aşteaptă cuminţi, încolonate ordonat, în 2 grupuri mari - ca să nu deranjeze deplasarea altor persoane pe trotuar - fete îmbrăcate frumos, în stilul specific tineretului japonez (un spectacol deosebit de frumos pentru ochiul privitorului) ...
... întâi nu ştiam ce aşteaptă! credeam că aşteaptă deschiderea unui magazin, cu reduceri - obisnuită cu acest gen de imagini, în lume! şi eram curioasă, cum vor reacţiona la deschiderea uşii clădirii, pentru a intra!
... dar, nu!
... intrarea în clădire a fost vioaie, dar tot ordonată, fetele au intrat ca un stol de păsărele vesele, şi-au ocupat liniştite spaţiul acordat: tot ce era spaţiu liber, aşezate pe pernuţe, în stil japonez, şi frumoase şi neliniştite/ emoţionate, s-au întâlnit cu ... membrii unei formaţii la modă în muzica japoneză !!!
... între fetele aşezate frumos, în rânduri ca la un spectacol, erau rânduri libere-de acces pentru membrii formaţiei!
... au apărut membrii formaţiei în aplauzele deosebit de mulţumite ale fetelor, dar politicoase!
... şi la fiecare grup de fete emoţionate, zâmbitoare, a trecut câte un membru al formaţiei, şi ... a inceput un dialog plin de curiozitate, admiraţie şi politeţe, între cei prezenţi ...
... fiecare grup de fete a dăruit câte o plăsuţă cu un cadou-amintire membrului formaţiei care era prezent în faţa lor! iar băiatul care se afla în faţa grupului, răspundea la întrebările fetelor, cu drag dar şi vizibil emoţionat, de întâlnirea cu atâtea fane frumoase!
... la final fiecare era mulţumit de întâlnire!!!

învăţământul japonez...

          Încercând să aprofundez cunoştinţele mele despre Japonia, tot ce am citit despre viaţa de pe arhipelagul nipon, orice domeniu are reglementări clare şi respectate de toată populaţia!
          Unde se dezvoltă acest spirit japonez, cu tendinţe spartane?
          Am găsit că învăţământul - ca de altfel orice activitate din Japonia - nu este o joacă! Totul este corect stabilit şi orice încălcare a reglementărilor este aspru pedepsită dar ... şi mult mediatizată - pentru a fi un exemplu! Din copilărie, educaţia unui japonez este pentru respect, muncă, disciplină, răbdare, punctualitate, perseverenţă, amabilitate, ţinerea promisiunii făcute ... obiceiurile japoneze, codul etichetei în comportamentul social şi ierahia socială ... 
         Cerinţe respectate în şcoli: uniformă (fiecare şcoală are uniforma sa - existănd concursuri ca de modă, între şcoli!) şi o ţinută decentă, (telefoanele sunt pentru adulţi-nu pentru elevi!), ore de şcoală, ore de sport în cadrul cluburilor, ore pentru efectuarea temelor primite!
         Manualele şcolare sunt scrise de firme particulare dar sunt autorizate de Ministerul Învăţământului!
         Şcolile unde învaţă un elev (în cei 9 ani) sunt aproape de casele de locuit şi astfel elevul poate merge pe jos până la şcoală - în unele zone pe elevii mici  îi iau de acasă învăţătorii, cu randul, şi îi duc la şcoală!- Un elev este învăţat cum să devină mai independent, nu este voie să vină părintele cu maşina ca să îl aducă/ sa îl ia pe elev!
         Am găsit că învăţământul japonez este structurat astfel:
     -creşă, cămin, grădiniţa
     -şcoală elementară (6 ani)
     -curs inferior-gimnaziu (3 ani)
     -curs superior-liceu şi şcoli tehnice (3 ani)
     -şcoli post-liceale, universitate.
          Primele 9 clase (de la 6 la 15 ani) sunt invăţământ obligatoriu şi gratuit. Exista în paralel şi învăţământul în şcoli particulare-cu plată, taxele fiind adaptate la căştigurile părinţilor!-. Studiile superioare sunt învăţământ cu plată.
          Admiterea la liceu este foarte dură! La examen se testează cunoştinţele elevului la 5 discipline de bază, pe trei ani de studiu. Conform rezultatelor obţinute, se face repartizarea spre licee mai departe: cei cu rezultate modeste sunt îndrumaţi spre licee tehnice de unde, după absolvire, se angajeaza. Cei cu rezultate bune sunt îndrumaţi către licee teoretice, iar cei cu rezultate foarte bune (dotaţi mai aparte ca inteligenţă) sunt îndrumaaţi către licee speciale ca performanţă!
          Admiterea la facultate implică un examen foarte greu. Pentru a se pregăti mai bine, elevii studiază după cursuri în şcoli suplimentare. Cu un an înainte de terminarea universităţii, încep studenţii să-şi caute slujba/serviciul.
          Astfel doar în câteva cuvinte, am putut să îmi fac o impresie despre viaţa unui copil, începând de la primii paşi într-o creşă şi până la absolvirea studiilor finale !!!  Cuvinte care pot reflecta: MUNCĂ! DISCIPLINĂ! SERIOZITATE! COMPETITIVITATE!
          La aşa cerinţe pentru elevi, cerinţele pentru un învăţător/profesor sunt la fel de mari!
          Profesorii, ca să poată preda, obţin un 'permis de profesor' şi un post prin susţinerea examenului dar se rotesc - în cadrul şcolilor de acelaşi nivel - la 2-3 ani! Sunt evaluaţi in funcţie de rezultatele elevilor!
          Ce urmăreşte un profesor japonez în formarea unui elev/student:
-dacă învaţă să înveţe
-dacă ştie să judece singur problemele discutate
-dacă învaţă spiritul de echipă.
          Evaluarea unui elev se face prin teste dar este foarte importantă şi relaţionarea lui cu colegii şi profesorii.
          Şi în învăţământ este la bază învăţătura lui Confucius-de acum 25 de secole-: ' Dacă-mi dai un peşte, voi mânca o zi. Dacă mă înveţi să pescuiesc, nu-mi va mai fi foame niciodată.'
          Limba japoneză este o limbă complexă, bazată pe ideograme...
          În şcoala elementară se începe să se înveţe limba japoneză, adică se învaţă în jur de 1000-1200 semne - semne care se învaţă în primul trimestru de şcoală trecând apoi să înveţe noţiunile specifice disciplinelor şcolare.Dar în paralel continuă să se înveţe caracterele limbii japoneze chiar şi ca student! Absolut necesar este să fie cunoscute 4530 semne! Dar ca să citeşti un ziar trebuie să fie cunoscute 6000 de semne (în ziare şi reviste sunt utilizate semnele 'katakana' pentru transcrierea numelor străine) !
           Concluzie:
           Învăţământul japonez urmăreşte să producă persoane calificate pentru o producţie de calitate, în orice domeniu al vieţii.
           Cred că este stres! Şi cred că apar şi probleme - excepţii de la regulă!

respectul cuvenit ... vârstnicilor in Japonia

        ... ciudate 'timpuri' pe meleagurile noastre ... dacă mă gândesc din ce în ce mai mult la societatea ciudată ce este acum dar şi la cea ce este în plină creaţie, pentru generaţiile viitoare ?! ... ce legături există între cele 3 categorii mari: tineri, adulţi şi vărstnici?
        ... dacă ai trecut de 35 ani - maxim 40 de ani, deja începi să ai probleme în a găsi un loc de muncă ... ce să mai zic despre cei ce au trecut de 50 ani ?! eşti considerat bătrân, nu mai corespunzi unui loc de muncă bun ... cine mai are nevoie de experienţa ta?! eşti considerat ''depăşit'', nu mai eşti în trend ! ''acum sunt alte timpuri, alte cerinţe !!! ''  ... se caută oameni tineri, care ştiu frazele noi ce trebuie rostite oriunde şi oricând, departe de o verificare practică elementară, într-o activitate de producţie efectivă, cu legături nevăzute între sectoare, ca într-un stup unde fiecare are un rol bine definit şi strâns legat unul de altul, ca rotiţele unui ceasornic bun ... 
        ... toţi se pricep să vândă dar câţi ştiu să producă ceva, efectiv?! meseriile care necesită efort fizic nu mai au căutare ...
        ... rolul vârstnicilor la noi: buni dacă au pensie (nepoţii au ce lua de la ei!) , buni dacă mai pot munci, de preferinţă pe la ţară ...
       ... nici vârstnicii nu-i plac pe tineri (îmbrăcaţi în haine diferite de tradiţia celorlalte generaţii, cu telefon mobil şi căşti, jocuri electronice, facebook sau twitter, atraşi de cu totul alte preocupări decât cele legate de învăţătură şi muncă), care îşi ''trăiesc'' viaţa la oraş - departe de muncile care murdăresc ... ''ce mai tineret ...  pe vremea noastră era altfel!'' cine va munci pentru acest tineret când se vor ''duce'' cei vârstnici?
        ... respect?! bun simţ?! ce este asta, pe la noi?! 
        ... pe arhipelagul nipon ? bineînţeles o altă lume! nu ştiu dacă mai bună dar ... ştiu sigur - este bazată pe respect ...
        ... una din sărbătorile naţionale (devenită naţională din 1954) este şi ... ziua respectului faţă de cei în vârstă ...ziua seniorilor ... sărbatoriţii având peste 70 de ani...
        ... organizarea sărbătorii, din partea societăţii, diferită de la regiune la regiune: cu urări de sănătate şi viaţă lungă, mulţumiri pentru contribuţia adusă societăţii; cu cântece şi dansuri prezentate de cei mici, într-un cadru festiv; cu obento adus acasă la fiecare bătrân de către voluntari; se vizitează mormintele vârstnicilor decedaţi şi le sunt aranjate locurile de odihnă ...
        ... iar bătrânii japonezi participă fiecare la sărbătoare în mod diferit, în funcţie de starea sa de sănătate: plimbându-se prin parcuri, utilizând biciclete, vizitând muzee şi temple, cântând la tobe sau chiar purtând altarul tradiţional shinto-ist, portabil, împreună cu cei tineri...
        ... dar în Japonia, vârstnicii nu sunt serbaţi într-o anumită zi şi apoi uitaţi ... ei fac parte din societatea activă (gospodăria tradiţională japoneză este formată din trei generaţii) ... au abilitatea de a face faţă problemelor zilnice: cumpărături, plimbare, cu abilităţi intelectuale bune (citesc, merg la bancă pentru a deschide conturi, vizitează prietenii) , care mai au mici magazine, singuri ... voinţa oamenilor de a lucra peste vârsta de pensionare este puternică în Japonia ...
        ... într-o perioadă (mult înainte de tsunami-ul din 2011) chiar auzisem de dorinţa patronilor ca angajaţii să mai plece şi în concedii de odihnă ... 
        ... mai există predarea ştafetei la meserii tradiţionale, vârstnicii fiind fericiţi că există încă tineret care ''să fure'' meseria pe care ei au practicat-o cu drag ...
        ... despre nivelul de mentalitate japonez: după tristul eveniment din 2011 (cutremurul şi tsunami-ul) am auzit despre ''Corpul Veteranilor Calificaţi'' (circa 180 de membri cu vârstele între 54 şi 78 de ani, bărbaţi  şi femei, universitari pensionaţi, operatori de buldozere, muncitori în construcţii, ingineri, dar şi foşti membri ai forţelor de apărare japoneze): considerând că sunt generaţia responsabilă pentru crearea centralei nucleare de la Fukushima şi dorind să ferească generaţia viitoare de a fi expusă la radiaţii ... au hotărât să repare sistemele de răcire  ale reactoarelor, la centrala Fukushima, expunându-se la radiaţii... deci ONOARE ...TRADIŢIE ...
         ... SAMURAII!!! KAMIKAZE morderni!!!!
         ... există însă şi batrâni rămaşi singuri  ... demni în a-şi accepta propriul destin ... şi cu ruşinea, tot tradiţională, care îi împiedică să ceară ajutor ... şi care se sting în singurătate... am înţeles că societatea japoneză încearcă să-şi îmbunătăţească legătura cu cei singuri, să organizeze tot soiul de activităţi care să-i scoată pe bătrâni din case, împart fluturaşi şi încearcă să păstreze legătura cu ei...

gânduri despre ... regulile vietii japoneze

      apreciez mult stilul de viaţă japonez ... reguli stricte, stabilite de secole, respectate de toate generaţiile, de la cel mai tânăr până la cel mai în vârstă, de la cel mai sărac până la cel mai bogat, cu multă dăruire, cu dragoste imensă pentru tot ce este frumos şi bine făcut, cu o dorinţă tot timpul vie de a aduce armonia în viaţa japoneză ...
      profundul sentiment de apartenenţă al fiecărui membru al societăţii, indiferent că este copil, tânar, adult sau în vârstă ... fiecare fiind o rotiţă dintr-un adevărat angrenaj ... ştiind să se bucure împreună când înfloreşte natura ... dar şi să depăşească împreună orice necaz ... 
      când am început să pătrund, prin diverse lecturi, în lumea minunată a Japoniei am rămas uimită în primul rând de regulile existente în limbajul japonezilor, in comunicarea interpersonală: cuvinte specifice doar copiilor, cuvinte specifice doar femeilor, cuvinte specifice doar barbaţilor ... dar toate pentru a spune acelasi lucru ...
      existenţa atâtor reguli - deşi ciudate pentru 'strangers' - cu o regulă numarul 1: dacă nu respecţi regulile unanim acceptate de societate, eticheta va face sa nu fii acceptat în comunitate... orice extravaganţă sau greşeală aduce o pată ce dezonorează ... 'onoarea' are un rol important, aparte în societatea japoneză!
      deşi tot ce am citit se referă la trecutul Japoniei ...
      acum mă ajută enorm tv NHK World ...cu interesantele emisiuni ce prezinta tot ce este cool în Japonia cu antrenante comparaţii realizate de diverşii invitaţi, cu tradiţii atât de diferite de pe glob... minunatele festivaluri şi tradiţii japoneze ... minunatele temple şi palate, superbele grădini ce desfată ochii şi simţurile prin ... copaci, flori, pietre (=statui naturale), apă ... într-un cuvânt: armonie! ...