vineri, 23 octombrie 2015

haiku

... am mai găsit o minunată poezie din creaţia celui ce a fost Matsuo Bashō (http://www.poezie.ro/index.php/author/0004033/index.html )::
''O floare neştiută
  de păsări şi fluturi:
  cerul toamnei.''

jurnalul (120)




Astăzi (data/ora)... vineri 23 octombrie, orele 21.00
Zi după zi ...  totul a oscilat între zile cu ploaie multă şi zile cu puţin soare ...  
Mă gândesc ... că a trecut prea repede vara: preocupată cu supravieţuirea pe vreme de caniculă, acum descopăr că nu m-am bucurat aşa cum trebuia de minunatul anotimp ce este VARA ! fără încrâncenare, fără crisparea ce o  aveam cărând apa pentru a salva plantele şi pomii ... ce mult aş fi dorit să stau undeva tolănită când la soare când la umbră, să citesc, să mă joc cu bodyguarzii, să stau noaptea şi să ascult cu drag greierii şi să admir cerul plin de stele !!!      
Am învăţat ...  că trebuie să realizez orice activitate imediat când apare necesitatea - mai târziu nu mai este timp pentru aşa ceva ! 
Recunosc ... că emisiunile tv îmi ocupă timpul liber !!! 
În bucătărie ... sunt doar eu !  
Sunt îmbrăcată ... în pantalon albastru, tricou roşu, papucii de vară ...
Bodyguarzii ...  dorm demult !  din când în când, mai se aude lătratul lui Leuţu, aşa ca să se ştie că el este vigilent - el este de serviciu noaptea -, de acolo din pătuţul lui plin de paie ...Puiu este ''lat'', doarme profund !!! 
Aştept ... ca mâine să fie o zi însorită aşa cum s-a arătat în după-amiaza aceasta! 
Am spart ... multe buturugi azi, cam după ora 11,00 - ''pornirea'' a fost cam greoaie după atâtea zile de ploaie ! dar odată pornit ''motorul'', am spart lemnişoare ca să fac aşchiuţe pentru aprins focul, apoi am început să atac buturugă după buturugă - când mai mare, când mai mică -, încercând să creez spaţiul de depozitare a lemnelor, adică ''biblioteca'' aşa cum îi place lui ticuţu ... până acum, toate lemnele rezultate din buturugile sparte le-am aşezat la intrare, în partea dreaptă... am avut şi control din partea mămicuţei şi a lui ticuţu, rezultatul fiind: ''foarte bine''!      
Am terminat ... cu toate activităţile legate de recoltă: am reuşit să adunăm, înainte de reînceperea ploilor, toată sfecla - şi se odihneşte acum, frumos, în pivniţă ! dacă ne-ar fi prins ploile, ca să scoatem acum sfecla ne-am fi umplut de noroi ...  
Spaţiul terasei ... este aranjat altfel decât pe timpul verii ! nu mai este spaţiu de relaxare, pe băncuţe ! trist !!! 
Prefer ... să am şi momente de relaxare - muncesc mult dar îmi place şi să lenevesc apoi, ca să recuperez forţele !
Am multe planificate pentru sfârșitul săptămânii ... dar nu ştiu câte voi reuşi să realizez practic, pământul este încă atât de umed ! nu pot să sap zonele ce au rămas goale acum - fără ardei, sfeclă şi varză ... înainte de venirea ploilor, am reuşit să sap cam mai mult de jumătate din spaţiul grădinii mari ! poate o să sparg tot la butuci de stejar - dragii de ei !!!    
M-am gândit să repostez o poezie adecvată:  din minunatele poezii ale lui George Topârceanu (https://ro.wikipedia.org/wiki/George_Top%25C3%25AErceanu )- pentru că aşa mi-aş fi dorit o toamnă:
'' Octombrie-a lăsat pe dealuri
  Covoare galbene şi roşii. 
  Trec nouri de argint în valuri
  Şi cântă-a dragoste cocoşii.
        Mă uit mereu la barometru   
        Şi mă-nfior când scade-un pic,
        Căci soarele e tot mai mic
        În diametru.
  Dar pe sub cerul cald ca-n mai
  Trec zile albe după zile,
  Mai nestatornice şi mai 
  Subtile... 
        Întârziată fără vreme
        Se plimbă Toamna prin grădini
        Cu faldurii hlamidei plini
        De crizanteme.
  Şi cum abia pluteşte-n mers
  Ca o marchiză,
  De parcă întregul univers
  Priveşte-n urmă-i cu surpriză,-
         Un liliac nedumerit
         De-alura ei de domnişoară
         S-a-ngălbenit, s-a zăpăcit
         Şi de emoţie-a-nflorit 
         A doua oară ...''              
          (''Octombrie'')    

haiku

... am terminat activitatea şi acum navighez pe internet: torch, google şi  facebook...
... aşa am descoperit o minunată poezie - haiku din creaţia celui ce a fost Matsuo Bashō:
'' Uneori norii
   Aduc odihna
   Celor ce admiră luna!''
         (''Norii'')

joi, 22 octombrie 2015

cad şi frunzele de nuc...

... un anotimp ce îmi aminteşte din ce în ce mai mult de poeziile minunatului Bacovia ...
... de când suntem la ţară şi mai ales de când simt, clipă de clipă, traiul simplu dar destul de greu, descopăr cu adevărat schimbările din natură la trecerea de la un anotimp la altul ...  
... este trist să vezi cum moare vegetaţia pe care ai îngrijit-o cu drag toată perioada verii !
... tristeţea te înconjoară ...
... de aceea înţeleg mai uşor minunatele versuri ale prietenei mele, dna Nora  ( Anna-Nora Rotaru ):

''Frunze cad, în parc pustiu.
Toţi plecaţi pe bolta rece. 
Stau pe bancă şi nu ştiu,
Câtă vreme o mai trece.


      Statuetă cenuşie, 
      Nemişcată am ajuns,
      Aşteptând pe veşnicie,
      La-ntrebări să iau răspuns.

Ce suntem şi unde mergem? 
De ce oare am venit ?
Cursul vieţii să nu-l ştergem
Ca să-nvăţ ce mi-e menit.
      Să-nţeleg ce rost avem,
      Nu să treacă timpu-n zbor!
      Strig şi alții, vreau să-i chem,
      Singur să nu fiu călător.

Toamnă vine, toamnă trece, 
Frunze moarte se aştern
Şi-aşteptând pe banca rece,
Mă acoperă etern.
      Cad într-una, neîncetat,
      Cad şi frunzele din nuc.
      De unde sunt, parc-am uitat,
      Unde-am fost, unde mă duc?

Din ochi lacrimile-mi curg,
Cad pe jos, făcând şuvoaie
Şi cu ploaia din amurg
Se amestecă-n noroaie!
      Stau pe banca aşternută,
      Două frunze pe ochi cad.
      În pustiu de toamnă mută,
      Mă îndrept spre alt răzvad
.''

                      (Anna-Nora Rotaru, ''TOAMNĂ ETERNĂ'')

marți, 20 octombrie 2015

ceaţa...

... a venit noaptea ...
... plouă de câteva ore bune ...
... citesc ...
... prietena mea, dna Mihaela Brumar a postat ceva deosebit de interesant în Art for Spirit :
''Ceaţa, coboară peste răsuflarea pământului, flămândă de spaţii nesfârşite, îmbrăţişându-se cu noaptea.
La momentul de răgaz al gândului, amintirile se-nşiruiesc, deschizându-ne cartea trecutului pentru ca miile de pagini să devină covor în calea prezentului.
Zgomote misterioase, şoptite într-o rostogolire continuă, dau fiori ultimilor adieri de lumină.
În curând poarta viselor se va deschide, lumi
nând oboseala scufundată în somnul nopţii.
Printre case, ultimile umbre se retrag tăcute, nemulţumite de rosturile lumii în care au nimerit.
Un salcâm bătrân, epuizat de lunga aşteptare, îşi scutură bănuţii frunzelor, fredonând balada razelor de soare.
Acum, când şi lumina doarme, luna se simte stăpână pe sclipitul stelelor şi îmbracă în argint întreaga natură.
Clipele părăsesc sala de spectacol a lumii, cortina coboară încet şi parcă ar mai fi ceva ce a trecut în uitare.
E noapte peste tot, doar în gând şi în inima mea mai trăiesc raze de soare
.'' 
(Text Energie Benefică


Imagine Tablou ,, Sat noaptea ,, - artist plastic Mihai Boroiu)

duminică, 18 octombrie 2015

''oaza'' de vreme plăcută...

... deşi priveliştea din grădini este dezolantă, razele soarelui de azi ne-au mai înveselit pe toţi !!!
... în grădiniţa din faţa casei, se bucurau de căldura razelor de soare şi drăgălaşii maci japonezi :

... cu mic cu mare am plecat în grădina mare şi ne-am bucurat de ''oaza'' de vreme plăcută !!!
... mami şi cu ticu s-au plimbat, apoi au stat şi s-au odihnit puţin pe banca de sub cais ...

... paza grupului a fost asigurată, ca de obicei, de Puiu cel vigilent, amplasat în imediata apropiere a băncuţei - ca un adevărat soldăţel !

... Leu s-a ocupat de paza casei adică a supravegheat-o cu un ochi de la el din paie - celălalt ochi fiind închis de somnul dulce !!! s-a trezit de tot, ceva mai târziu, şi a venit, bosumflat, la terasă strigându-şi, cu vocea lui groasă, foamea:
 ... şi eu am fost peste tot cu ei - sunt cea care realizează, cu drag, fiecare fotografie !