STEAUA
- de ARMEN SAGATELEAN
Cucerirea Cosmosului era în plină desfăşurare. Oamenii obţineau minereu de pe Pluto, făceau săpături pe Marte şi Saturn. Navele călătoreau spre galaxiile învecinate. Cosmosul a devenit cunoscut şi apropiat, dar mai tăinuia o enigmă veche de când lumea.
Îndrăgostiţii, plimbându-se pe străzile nocturne ale oraşelor de pe Pământ, căutau pe cer o steluţă viu strălucitoare, din constelaţia Zânei; muncitorii de pe Pluto, înainte de a coborâ în mină, îi făceau cu mâna; cei de pe Marte o admirau.
Statistica a arătat că timpul irosit pentru admirarea acestei stele ar fi fost suficient pentru cucerirea completă a încă două planete de mărime mijlocie.
''De ce ?'' - îşi băteau capul savanţii. De ce tocmai această stea, cea mai îndepărtată de Pământ, îi atrăgea pe oameni ? De ce poeţii îi dedică versuri ? De ce despre ea s-au scris atâtea romane şi au fost compuse atâtea cântece ? De ce distrage omenirea de la problemele ei vitale ? Ce fel de radiaţie imperceptibilă, misterioasă acţionează asupra oamenilor, cine o trimite ?
Expediţia a fost pregătită îndelung şi minuţios - aşa de departe pământenii niciodată încă n-au încercat să pătrundă. Echipajul navei a urmat un curs special de contacte cu civilizaţii extraterestre, iar căpitanul, înainte de zbor, a primit o casetă sigilată, în care se aflau instrucţiunile cu privire la întoarcerea pe Pământ.
''Să se deschidă numai la locul de destinaţie''- glăsuia ordinul.
Ţinta a atins-o numai a patra generaţie de astronauţi. Ea era tânără, cel mai în vârstă era Căpitanul - împlinise douăzeci şi nouă de ani. Ieşind pe orbita exterioară, nava a lansat aparatele de recunoaştere. Datele veneau necontenit... şi nu erau îmbucurătoare pentru echipaj.
Urme de viaţă n-au fost descoperite pe nici una din cele trei planete, două planete mari erau moarte, pe a treia, cea mai mică, condiţiile erau asemănătoare cu cele de pe Pământ, dar şi ea era lipsită de viaţă. S-a hotărât coborârea pe această planetă.
Au fost deschise trapele şi un detaşament sub comanda Căpitanului a păşit pe planeta necunoscută. Nava stătea în mijlocul unui şes nemărginit, în depărtare se zăreau munţii negri, de după piscurile cărora astrul purpuriu, apunând, trimitea raze. S-a lăsat noaptea. Pământenii au adunat surcele din tufişurile gălbui-albastre şi au aprins primul foc adevărat din viaţa lor. Iarba moale de sub picioare îi ademenea să se culce. Aşezându-se lângă foc, şi inspirând un miros cunoscut şi în acelaşi timp necunoscut, oamenii priveau în sus. Pe catifeaua albastră a cerului licăreau miliarde de stele. Căpitanul abia a găsit Soarele din galaxia sa, s-a gândit la Pământul pe care niciodată nu l-a văzut şi a aruncat privirea asupra echipajului. Privirile tuturor erau îndreptate în cu totul altă parte. Aţintindu-şi privirea, Căpitanul a observat, într-o constelaţie necunoscută, o stea mică, foarte îndepărtată, care strălucea chemător. S-a uitat încă o dată la membrii echipajului, a zâmbit, a scos din porthart caseta cu instrucţiunile de înapoiere, a aruncat-o în sus cu mâna şi a azvârlit-o departe, în tufişurile gălbui-albastre.
- ''STEAUA'' de ARMAN SAGATELEAN
traducere de MARIN BUCĂ
... deci dacă este sâmbătă - am decis eu asta, cu drag ! -, prinde bine câte o porţie mică de literatură SF (din colecţia de reviste, cărţi şi almanahuri SF - ce o am prin bibliotecă, scrise de specialiştii domeniului în decursul timpului...) !
... sper că a fost o lectură plăcută !
sursa desenului - rândunica:
