jurnalul (70)

Astăzi (data/ora)... vineri, 31 octombrie, ora 18.43
Zi... de zi, totul este mai ''încărcat'', activităţile sunt diversificate ... plus nebunia unei campanii politice care a umplut emisiunile tv cu tot felul de evenimente abracadabradante ... dar totul departe, departe de zbuciumul vieţii reale prin care trec zilnic ... ca două lumi paralele, lumea celor din politică şi lumea în care muncesc zilnic, încercând să bifez bine toate aspectele necesare familiei din care fac parte, dar şi din viaţa mea personală !      
De mult gândesc ... că societatea noastră a fost dirijată, constant, spre o viaţă stil ''sud-american''...
Am învăţat ... de mult că trebuie să îmi văd de traiul familiei, gen ''capul plecat - sabia nu-l taie'' , mai ales că trăiesc într-o zonă ''roşie'', unde totul se rezolvă prin ''pile şi relaţii'', prin intermediul clanurilor familiale ... eu nu fac parte din nici un ''clan''', nu avem ''rădăcini'' în zona în care locuim...    

Fizic ... fac faţă zilnic activităţilor ce îmi revin, nu cred că toate de nota 10 - totul putând fi îmbunătăţit !!!   

Bucătăria ... a devenit, treptat, sediul meu ... acum sunt şi cu atenţie la focul ce îl menţin aprins în sobă pentru căldurica necesară familiei ... am preparat şi o cafeluţă (pentru a mă delecta în timp ce îmi scriu ''jurnalul'') şi aroma plăcută s-a împrăştiat în toată casa!  
Sunt îmbrăcată ...  în haine groase: tricou; flaneluţ; hanorac cu glugă; ciorapi lungi, groşi; şosete groase...
Citesc ... puţin, mai ales listele de cumpărături, scrise de părinţi pentru aprovizionare ...

Aştept ... puţin speriată dar şi cu emoţie, sosirea zăpezii ! de când mă ştiu, indiferent de perioada prin care am trecut, am iubit primii fulgi de zăpadă ... mi-a tresărit cu emoţie sufleţelul-de-copil la fiecare fulg de zapadă ce mi-a poposit în palmă ...       

Printre realizări ... se numără, cu mândrie, focul ce ne-a încălzit soba de câteva zile ...     

Ascult ,.. ştirile la tv, care mai de care mai ciudate şi mai triste, trăim într-un perioadă de timp plină de necazuri şi întâmplări nefaste! dar vor veni şi lunile de iarnă când încet- încet, reclamele mai optimiste specifice sărbătorilor iernii vor umple emisiunile tv!
În casă ... începe să se facă simţită căldura - e atât de plăcut ! mami a curăţat un dovleac pe care îl va folosi la plăcinta ce o va pregăti duminică - ce aromă plăcută de dovleac copt şi scorţişoară va fi atunci în toată casa !      

Cândva am trăit ... la bloc, într-un apartament în care vara era cald şi iarna frig - cel mai călduros loc din casă fiind bucătăria !     
Speranţe şi mici bucurii ... mai încep să apară ! încep să nu mai fiu atât de încrâncenată, încep să mai ştiu ce este zâmbetul şi gluma, încep să mai am momente în care uit de greutăţile vieţii dar, recunosc, momentele dificile prin care am trecut, au lăsat urme adânci în suflet iar corpul a suferit şi el ... şi parcă nici memoria nu mai este aşa de bună ! o fostă colegă de facultate m-a făcut să înţeleg că trebuie să mă simt fericită şi să mulţumesc Bunului Dumnezeu că nu am intrat în depresie! am constatat că nu mai sunt decât mici urme din cea care am fost (cu bune sau mai puţin bune), nu prea ştiu spre ce voi evolua, cum voi fi peste câţiva ani ! sper să fiu în continuare cu suflet de copil şi bună la suflet !
Pentru ziua mea aniversară (foarte aproape) ... când voi fi şi mai zbuciumată decât acum, copila - ce sunt încă în sufleţel - m-a îndemnat să-mi aleg singură o melodie-cadou:   

festivalul "Karatsu-kunchi"

...la televiziunea plăcută inimii mele, NHK TV, am urmărit în această seară o emisiune ce a durat 30 minute - nu am auzit din păcate bine sonorul pentru că tv-ul lui ticuţu, aflat lângă mine, avea sonorul mai tare ...
... emisiunea se numeşte: ''Seasoning the Season'' (=''condimente sezon'').
... au fost prezentate festivaluri din Karatsu ...
... toate festivalurile sunt fascinante dar ce mi-a plăcut tot timpul, în plus, este atmosfera creată de oameni, atăt cei care participă în interiorul festivalului, cât şi cei care privesc şi care participă şi ei de pe margine...
... am fost uimită văzând o familie întreagă ce privea desfăşurarea festivalului împreună cu un tablou ce prezenta fotografia şefului familiei - decedat - şi care iubise acest festival şi trebuia să se bucure şi acum sufletul lui ...
... tot ansamblul - toţi cei ce transportau simbolul principal al festivalului - s-a oprit şi toţi au cântat şi au dansat lângă această familie, fiul cel mare s-a suit cu fotografia sus pe carul alegoric ... 
... nu am înţeles nimic din ce se rostea dar totul era atât de emoţionant !!!
... la final, fiul cel mare, plângând, a spus că este ''mândru că s-a născut în Karatsu'' !!!
... apoi au fost prezenatate multe alte secvenţe ale festivalurilor ...
... interesante au fost şi prezentările doamnelor ce pregătesc acasă, din ziuă până în noapte, mâncărurile specifice ...
... au prezentat cum au realizat o supă specială dintr-un peşte imens (aproape un metru), aşezat într-un fel de cutie imensă unde este fiert cu tot ceea ce trebuie!!!  
... apoi bărbaţii ce participă la realizarea festivalului, trec pe acasă, la peste 200 de familii, gustând preparatele specifice ...
... prea multe informaţii prezentate într-o emisiune de 30 minute - nu am putut reţine multe date !!!
... am reuşit să găsesc pe youtube un film ce prezintă puţin atmosfera festivalului: