Astăzi ... vineri 26 februarie 2016, orele 19.14 A şi sosit ... ziua ''jurnalului''... am început - scriptic - şi un 'alt fel de jurnal - ''jurnal al lucrărilor din grădini'' -, ca un ajutor în a memora corect datele şi lucrările ce trebuie efectuate tot anul... Gândurile ... sunt utile... fac şi desfac la planuri !!! unele bune, altele în continuă perfecţionare - se schimbă condiţiile şi trebuie să mă readaptez... Zile de acţiune ... ce constau în muncile obişnuite plus un început firav de activităţi de primăvară...
Recunosc ... că aş vrea ceva mai multe dulciuri dar ştiu că nu este ok - ticuţu mi-a zis că m-am îngrăşat puţin, iar eu am zis că mi s-a format şi dezvoltat baza musculară, la braţe, la piept, la pulpe... e drept - acum nu mă aude ticuţu - uneori mănânc mai mult, doar când muncesc foarte mult nu prea mai am poftă de mâncare de obosită !!! În bucătărie ... sunt lângă plita unde trosneşte lemnul cuprins de flăcări... am revenit cu ceea ce a mai rămas din masa de seară... mami a organizat masă ''câmpenească'' (=ne imaginăm că suntem la iarbă verde, punem o faţă de masă pe pat lângă ticu şi aducem acolo pregătirile) adică ne-a prăjit cartofi plus usturoi (căţei curăţaţi)... Hainele ... de lucru - jumătate date jos - dar mult mai puţine decât în perioada de frig mare... Bodyguarzii ... dorm deja... Puiu şi Leuţu au avut o surpriză: ticu a ieşit la plimbare, îmbiat de soarele mai plăcut - de fapt ne-am gândit că vor veni ploile şi pierde ocazia de a lua o gură de ''soare''... m-a condus în activitatea de ''a tăia'' viţa-de-vie (am tăiat şi anul trecut tot aşa dădăcită de ticuţu dar am uitat sau mai bine-zis, ticuţu nu are încredere în ceea ce s-a ''lipit'' de mine...), s-a plimbat, s-a odihnit pe şezlong - Puiu nu s-a deslipit de el, oriunde ar fi fost ticuţu (Leuţu a fost mai leneş - s-a dus la somnul de prânz...), şi-a încărcat ''bateriile cam desumflate după atâta timp de stat în casă, baricadat de gerul ce a fost... Weekendul ... cred că va fi ploios... Aş vrea... eu să ştiu multe prin gospodărie, fără ''supervizare'' dar - oftez! - pe unele le ştiu bine (cum vor mami şi ticuţu), pe altele le-aş face total diferit de modul stabilit de părinţi... dar sunt atât de multe pe care nu le ştiu deloc pentru că traiul de o viaţă la ''bloc'' şi-a lăsat amprente adânci... Munca ... a fost puţin mai altfel decât cea din alte săptămâni trecute... am săpat o nouă groapă pentru gunoiul menajer (o parte îl ardem, iar ce se poate distruge singur în timp, îl ducem la groapă...)- m-am grăbit pentru că am zis că pot să sap mai uşor că e pământul mai umed... apoi am săpat la cazma în grădiniţa de lângă casa lui Puiu, apoi mami a format rânduri-rânduri cu arpagic... le-a tot numărat dar fără voce tare ca să aud şi eu, şi acum nu mai ştie câte rânduri a pus dar este foarte mulţumită că am reuşit acţiunea înainte de a începe ploile! apoi am avut porţia mea de săpat la cazma în grădiniţa din faţa casei, restul a lucrat mami cu săpăliguţa ei pentru că este ''grădina ei, florile ei''... glumesc, dar numai ea ştie pe unde are flori şi ce anume vrea să lase şi ce nu! ieri am cărat apă - câte 2 bidoane odată x 8 drumuri - ca să umezesc rândurile de usturoi (ce au scăpat de geruri) şi acum sunt tare vesele... azi am hotărât că este destul de târziu şi - sub atenta îndrumare a lui ticuţu - am ''tăiat'' viţa-de-vie care este puţină (cred că sunt 5 viţe într-o parte, una singură în partea opusă a grădinii şi 2 viţe mai pe mijlocul grădinii) şi doar de poftă, pentru struguri... apoi am spart vreo 3-4 buturugi (provizie că poate plouă şi nu pot să sparg apoi pe pământul umed), am tăiat mărunt corzile de la viţa-de-vie pentru că până la ziuă s-ar fi înfăşurat Leuţu în ele de se făcea totul un ghem mare, cu Leuţu la mijloc!!! apoi am spart aşchii pentru aprinsul focului, am scos apă din canalizarea bucătăriei...şi supraveghez focul !!! Sunt acum ... atât de obosită încât am descoperit că am un mers un pic cam cu greutate - de la masă de aici de lângă leptop până la ticuţu... dar până mâine îmi va trece şi sunt mulţumită că am realizat cât mai multe! ticuţu se pune la punct cu ştirile zilei, a dormit ''lat'' după amiază - soarele si aerul atât de proaspăt l-au obosit enorm - dar este atât de mulţumit că a ieşit la prima plimbare pe acest an ! mami a dormit deja o ''tură' , s-a trezit puţin şi s-a ''plâns'' că o doare mâna ce a fost cândva ruptă, a refuzat o alifie şi a adormit imediat - este tare obosită de începutul de muncă prin grădină... mai glumeam mai înainte că ne-am cam îngrăşat, de acum încolo, o să cam slăbim, încet-încet (îi seamăn mămicuţei la dorinţa de a munci mult)! Nu am trecut ... la recititul următoarei cărţi propuse -'' Romanul adolescentului miop'' scris de Eliade... dar poate reuşesc! O să postez ... fotografii din aceste ultime zile: floricele, muguri...
... vi s-a întâmplat ca să plecaţi în căutare pe Internet şi să ajungeţi să descoperiţi alte informaţii? ... aşa am făcut eu astă-seară: căutând cu totul alte date, am ajuns să aflu - pentru prima oară !!! - despre o ţară mică din Europa: principatul ANDORRA (cuvântul ''andurrial''=''ţara acoperită de tufe'')!!! http://www.realitatea.net/cine-sunt-viitorii-regi-ai-europei_1040153.html ... ştiaţi asta ? ... trist pentru mine că nu am reuşit să aflu până acum sau, mai bine zis, bine pentru mine că am aflat totuşi ! ... aşa am descoperit o ţărişoară mică-mică din munţii Pirinei, catalană, condusă teoretic de doi con-principi ce nu locuiesc aici (unul=episcop spaniol numit de Papă şi al doilea=preşedintele Franţei, ce este aici şi monarh electiv ?!) şi efectiv de un guvern cu prim-ministru.. https://ro.wikipedia.org/wiki/Andorra http://www.infotour.ro/ghid-turistic/andorra/
... imagini de pe aceste meleaguri catalane:
... şi iată şi frumoasa capitală, Andorra la Vella:
... în ajun de mare sărbătoare a iubirii, Dragobetele, am hotărât să postez o frumoasă poveste de iubire - pe care am primit-o de la o prietenă dragă - poveste redată cu un efort deosebit şi un farmec aparte -, plus muzica minunată: https://www.facebook.com/cibulkamarek/videos/900576169960056/
... am căutat date suplimentare şi am aflat că minunata interpretare a avut loc la Monte Carlo, la al 38-lea Festival International de Circ, ediţia 2014... protagoniştii sunt Malvina Abakarova şi Valeriy Sychev ! numărul prezentat a avut mult farmec dar şi destul de mult pericol:
... dacă doriţi să vedeţi mai multe de la acel festival (minunatul număr intitulat ''Desire of flight'' este la minuntul 38 şi ceva...):
... premiile acordate la Festival sunt prezentate aici:
... am recitit, cu emoţie şi parcă pentru prima oară, un roman din minunata creaţie a inegalabilului Eliade (https://ro.wikipedia.org/wiki/Mircea_Eliade )... ... mi-am adus aminte că a fost o perioadă, când după 1989, fericită că am găsit, într-o librărie, un ''poster'' - ce-l prezenta pe gânditorul Eliade şi nelipsita lui pipă -, l-am agăţat pe perete, în birou, ca să îmi amintească în fiecare clipă ce efort imens a depus Eliade zi după zi... de la el, citindu-i multe din lucrări, am învăţat lecţia autodepăşirii, a efortului constant, depus cu perseverenţă, pentru atingerea unui ţel propus... ... astă seară am ascultat şi piesa radiofonică, o ecranizare interesantă după romanul ''Nouăsprezece trandafiri''... am reascultat minunatele voci ale unor mari actori, cu o interpretare remarcabilă!!! ... aşa am confruntat varianta mea - de înţelegere a acţiunii romanului - cu varianta ecranizării radiofonice... fiecare cu varianta lui ! ... şi mai este ceva: eu am varianta mea pentru că am trăit şi înainte de 1989... dar multe din cele scrise acolo în roman cred că pot rămâne neînţelese celor ce s-au născut în libertate (greşit înţeleasă în aceşti ani aşa-zişi democratici)... ... poate că şi frazele din roman pot fi înţelese diferit de către generaţii diferite: '' ... Dar ceea ne-am obişnuit să numim libertate absolută este cu totul altceva. Oricine priveşte realitatea în faţă înţelege că vom intra curând într-o fază a Istoriei Universale când niciuna din libertăţile pe care abia apucaserăm să le cunoaştem nu va mai fi posibilă. Acesta este preţul cu care ar putea fi evitată catastrofa thermo-nucleară. Trebuie, deci, să ne pregătim de pe acum, ca să putem supravieţui în instituţiile societăţii de mâine. Pentru unii din contemporanii noştri, cu privirile îndreptate nostalgic către trecut, ceea ce ni se pregăteşte echivalează cu unul din infernele evocate în 1984 sau alte anticipaţii de acest fel. Ş s-ar putea să fie aşa, dacă ne vom lăsa integraţi în organismele social-politice de mâine aşa cum suntem astăzi, adică naivi şi nepregătiţi... ... Deci, pierderea treptată şi fatală a tuturor libertăţilor, de orice fel, nu poate fi compensată decât prin ceea ce am numit libertatea absolută. Vreau să cred, şi sper, că jocurile, spectacolele dramatice, gimnice, choregrafice, sau recitarea de poezii şi cântecele - nu vor putea fi, toate, interzise. În orice caz, meditaţiile, rugăciunile interioare (repetate în gând, nopţile sau orice moment de solitudine), anumite exerciţii fizice într-un ritm atât de lent încât devin insesizabile unui ochi neprevenit, toate acestea nu pot fi interzise. Şi aceste nimicuri - gesturi, cântece, poezii recitate altfel decât am fost învăţaţi, meditaţii, rugăciuni interioare, exerciţii de respiraţie şi vizualizare, pot deveni tehnici de evadare... ... Evadarea de care îţi vorbeam adineauri nu implică ţări, oraşe sau continente necunoscute. Evadezi doar din timpul şi spaţiul în care ai trăit până atunci, timp şi spaţiu care, într-un viitor din nefericire destul de apropiat, vor echivala cu o existenţă perfect programată într-o imensă închisoare colectivă. Urmaşii noştri, dacă nu vor şti să descopere tehnicile de evadare şi să utilizeze libertatea absolută, care ne este dată în însăşi structura condiţiei noastre, de fiinţe libere deşi încarnate, urmaşii noştri se vor considera cu adevărat captivi pe viaţă într-o temniţă fără uşi şi fără ferestre - şi, în cele din urmă, vor muri. Căci omul nu poate supravieţui fără credinţa într-o libertate posibilă - oricât ar fi ea de limitată - şi fără speranţa că, într-o zi, va putea dobândi, sau redobândi, această libertate... ... Ştiu doar că libertatea absolută există şi că cel care o cunoaşte - sau o primeşte în dar - dispune de posibilităţi pe care nimeni din noi nu le poate imagina. Ştiu asta, pentru că m-am convins de mult, pe spinarea mea, că omul, ca şi Cosmosul, au mult mai multe dimensiuni decât cele pe care le-am învăţat la şcoală, aici, în Occident, de vreo trei mii de ani... ... Dar din păcate, ştim cu toţii că orice nouă libertate a fost cucerită cu mari jertfe. Şi libertatea religioasă, şi libertatea de gândire, şi libertatea socială, ecumenică, sexuală - toate au avut eroii şi martirii lor. Nu avem nici un motiv să credem că libertatea absolută, adevărata libertate spirituală, va fi cucerită fără riscuri, fără persecuţii, fără martiraj...'' ( scris deMircea Eliade, fragmente din ''Nouăsprezece trandafiri'', februarie 1979) ... sper ca ecranizarea romanului să poată ajuta generaţia tânără să înţeleagă mai uşor acest minunat roman şi anii în care libertatea era atât de importantă:
... sunt ani şi ani ... ... eram atât de mică ! un ghemuleţ... pe la vreo 3 ani ? sau poate pe la 4 ani ? ... familia mea a locuit, cu chirie, o perioadă scurtă de timp în cartierul Bucovăţ ! în vecini era o familie, soţ şi soţie, destul de bătrâni ... ... una din cele mai impresionante imagini ce am păstrat-o, cu mult respect, toată viaţa mea, a fost imaginea domnului Vintilescu... ... era un bătrân cu părul alb, cu o barbă albă, lungă... stătea pe ceva - nu-mi amintesc bine... avea degete lungi, delicate... o voce liniştită... mă simţeam bine în prezenţa dânsului ... ... am căutat pe internet fotografii care să se apropie, ca aspect, de acea amintire... singura care se aseamănă este această imagine - care îl reprezintă pe părintele Stăniloaie - dar şi aceasta nu prea mult pentru că barba era mai lungă ... ... vorbind cu părinţii mei, mami mi-a spus că domnul Vintilescu făcuse parte din familiile bogate ce nu fuseseră agreate de regimul comunist... familia dânsului avusese case multe, depozit de lemne, magazine de manufactură ... ... nu ştiu pentru ce, care fusese cauza dar am înţeles că atunci când eu l-am cunoscut pe domnul Vintilescu, venise din închisorile comuniste... tot ce avusese fusese confiscat... ... cât a mai trăit ? greu de spus că noi nu am locuit acolo mult timp... dar am auzit că nu mult timp!!! ... în memoria mea de copil ce iubea atunci poveştile, domnul Vintilescu a rămas ca un personaj de basm ! ... şi acum, închid ochii şi îi rechem cu uşurinţă imaginea din memorie ... ps... ... mami şi ticuţu au rămas uimiţi că am amintirea acestui domn - pe care şi ei l-au respectat mult !
