jurnalul (38)

Astăzi (data/ora)... sâmbătă 22 martie, ora 21.50
Afară ... am fost ca să închid coşul sobei (ritualul de care nu ne-am lăsat nici în această seară - e tot frig seara...) şi am luat ''pulsul'' comunităţii: întuneric, ici pe colo câte un stâlp ce luminează, case cu lumină - case fără lumină (obosiţii zilei....), linişte care este întreruptă de nişte  ... raţe (!?!) parcă, cîinii din sat dorm (!?!) ... şi un cer imens catifelat, plin de minunate şi fără de număr ... stele !!!

Mă gândesc ...  că muncim zi lumină (şi eu şi mami) dar nu se termină nici una din activităţi - în fiecare zi o luăm de la capăt, ca într-un carusel! eu, de exemplu, nu zic că nu se vede frumos unde am săpat dar trist e că NU SE MAI TERMINĂ !!! iar la mami, ea este cu iarba ''rea'', buruienile, nici la ea NU SE MAI TERMINĂ !!! ticuţu ne încurajează: ''mai e puţin! pe urmă e mai simplu, sădiţi plantele, le udaţi, etc...''şi la mami mai este un sector cumplit: nu mai ştie ce să ne mai gătească zi de zi ! şi se întreabă:''de ce trebuie să mâncăm de 3 ori pe zi ?'' 

Am început să învăţ ...  să tai viţa-de-vie ! nu este nici greu, nici uşor - totul e să ai experienţă acumulată în ani, ca să ştii ce trebuie să laşi să se dezvolte, sa tai ce este prea bătrân (!!!), etc. am învăţat şi experimentat doar că trebuie să tai de la o anumită poziţie - ticuţu analiza fiecare viţă şi eu tăiam, ca un bun executant ! ca elev, nu prea înţelegeam multe deci nu ştiu dacă am luat vreo notă bună ! azi de exemplu, am ajuns ''mare'': am analizat (!) singură o viţă-de-vie (aşezată pe un gard ce străbate mijlocul curţii, aproape de casă) şi ... am tăiat după cum m-au ''ţinut'' cunoştinţele atât de puţin acumulate ! cum-necum, mi-am făcut datoria! o mângâiere sufletească am - sunt totuşi bună, eu am mai lăsat lăstari, etc - pentru că am văzut viţa-de-vie tăiată de un vecin - aproape de tot ... şi a zis că tot o să crească! cred că mâine va fi ticuţu în inspecţie prin curte ca să vadă ce am mai făcut noi, fetele, peste tot (şi se va minuna aşa ca în - mai ştiţi filmul ''Ce vrăji a mai făcut nevasta mea...'')...am realizat şi un mic gărduţ (ca sî împiedicăm apariţia unor ''săpături'' de-ale lui Leu, el fiind specialistul casei )- de fapt doar le-am combinat, ele erau confecţionate dar noi le-am asamblat finalizând gărduţul şi portiţa 

Sunt recunoscătoare ... că am avut vreme frumoasă ! au înflorit şi la noi ... zambilele - ce frumoase şi parfumate sunt ! iar micuţa salcie galbenă (aşezată la loc de onoare: aproape de banca de sub cais) a înflorit pentru prima oară !!! de fapt am vrut din aceea ce miroase atât de înnebunitor dar nu am reuşit să găsim ...  

In bucătărie ... e linişte ... 
Sunt îmbrăcată ...  tot în haine groase - ziua sunt la mânecuţă scurtă şi arsă de soare şi vânt şi ''udă'' de efortul depus ore în şir - deci am o ţinută de zi şi o ţinută de seară (plus cea de noapte) !!!    

As vrea să citesc ... dar nu reuşesc seara decât să citesc pe bloguri ca să învăţ câte ceva nou de croşetat! 
Aştept ... o zi de odihnă a ... oaselor - doar mâine e DUMINICĂ !!! 

Am meşterit ... e drept mult dar că nu şi reuşesc mare lucru la: ''inimioară'' - degeaba am executat ce este scris pe blogul prietenei Irina (parcă, sper să nu greşesc la ''dulce casă''), undeva nu înţeleg ce a făcut şi nu pot să finalizez nimic...am mai meşterit încă un model ''nodul lui Solomon'', mi-a plăcut că mi-a reuşit - dar nu am înaintat prea mult că nu ştiu cum să-l aplic la ceva concret (începutul, mijlocul şi finalul unui obiect)!  
Ascult ... meciul de fotbal pentru că ticuţu iar are meci de fotbal ... 

In casă ...  e o atmosferă schimbată ... dacă afară va fi în continuare frumos ziua, parcă aştept din clipă în clipă ''strigătul de alarmă'' de la micuţa: ''hai să începem curăţenia de primăvară!'' 

Unul dintre lucrurile mele preferate ... cazmaua:''M-A RUPT !'' eu am admirat-o şi ea m-a ''jucat'': dimineaţa de-abia trag de mine ca să mă trezesc şi să mă scol din pat....şi mai am încă o jumătate din grădina mare de săpat !!!

Sfârșitul săptămânii ... e atât de aglomerat de activităţi ca să mai disting dacă pierd ceva pe drum...

Aici vă prezint ... o înregistrare video cu o ACTRIŢĂ pe care o apreciez de ani de zile - şi a cărei zi de naştere a fost - TORA VASILESCU (spre finalul inregistrării, va cânta în stilul său inconfundabil câteva cântece vechi de dragoste):

noaptea Lunii Pline ...

... fiind atrasă de lumea misterioasă - fazele Lumii, planete, asteroizi - sunt atentă la stările prin care trec sufleteşte şi fizic în diferitele stadii ale Lunii, de la Lună Nouă (''Crai Nou'') până la Lună Plină ... 
... cea mai grea perioadă e cea din apropierea fazei de Lună Plină ... energie ce mă frământă, mă zbuciumă în mod neaşteptat, parcă nu mai sunt eu ... ştiu că este un episod trecător şi că trebuie să mă mobilizez ca să depăşesc cu bine - şi totuşi nu întotdeauna ok ...
... spiritul acelei frământări apare descrisă în mod reuşit şi în poezia postată de doamna Laura Schussmann:
    ''Stau în faţa gândurilor mele
      Cu mâna încercând să scrie
      Ce sufletul încearcă să simtă,
      Dar nu mă ating nici măcar cu vârful degetelor
      Acolo unde încep şi mă sfârşesc de obicei
      Şi golită de vise şi speranţe parcă
      Simt că răsăritul se întâlneşte cu apusul
      Că totul atinge nimicul într-o jumătate
      Dar de fapt într-un fel de întreg.
      Că viaţa se scurge dinspre urlet spre şoaptă
      Că muzica comediei divine îmi urcă
      Dar şi coboară în minte şi în trup
      Ca un imn al renunţării de sine..
      Ca un îndemn la uitare de vise..
      Ca o chemare spre misterioasa magie ..

      Şi tac în faţa propriei tăceri
      Şi plâng în faţa propriei dureri
      Şi mă mângâi cu vorbe nerostite
      Dar nu mai am nici lacrimi şi nici glas..
      Şi mă caut cu priviri orbite de căutari ..
      Şi simfoniile nopţii îmi înebunesc simţurile
      Şi luna albă şi plină îmi schimbă sensul de a fi..
      Cu tot magnetismul universului din mine..
      Ca pe o busolă cu direcţii subtile..

      Şi mă întreb cu ultima fărâmă de raţiune
      Ce simt că se caţără în minte la mine
      Ca o liană virgină pe o creangă ostilă..
      Unde sunt acum eu, Doamne ?
      Unde m-ai uitat îngenunchiată şi plânsă
      Fără icoane în faţa dorinţei de a mă ierta
      Fără speranţa în faţa viselor mele sparte
      În ecouri de valuri şi scoici
      În ritm sacadat de stropi de ploi fără ploaie.

      Unde ai întors tu privirea înapoi fără să simt
      Că anii vieţii mele au devenit secunde pierdute
      Unde am rămas eu înţepenită în timp
      Fără să mai simt limita dintre realitate şi visare ...
      Unde am uitat să mai simt durerea rănilor tale
      Şi unde am uitat eu că sunt doar o muritoare
      Cu păcate de simţuri şi cu dorinţi ascunse ..
      Cu explozii ascunse şi răzvrătiri virgine..
      Şi că poate pentru mine infinitul credinţei
      Câteodată este prea neînţeles şi prea mult
      Şi că nu sunt încă pregătită deloc
      Să uit să mă iubesc pe mine încât
      Să accept renunţarea la ce simt şi ce sunt
      Şi să devin doar uitare şi să devin doar un gând ..
      O amintire prăfuită în minţi cam obscure ..
      Să devin doar o iubire la timpul trecut..
      Şi să mă strecor din mine regretând
      Şi să mă afund în neuitare uitând..''

 (Laura Schussmann, '''GÂNDURI DE LUNĂ PLINĂ...'')