''De-aş scrie din iubire pe maluri cu nisip
m-aş teme de furtuna ce spulberă-n uitare,
de ploaia nedorită ce spală al meu chip,
şi dezrobeşte visul c-o caldă alinare.
De-aş scrie pe tăcerea ce se ascunde-n ceruri,
m-aş teme de-ale nopţii, umbre mişcătoare,
aş implora toţi aştrii ce sunt sfinte arginturi,
şi luna ce tronează pe lumi, fără culoare.
De-aş scrie din iubire pe-o frunză dusă-n vânt,
şi dezrobeşte visul c-o caldă alinare.
De-aş scrie pe tăcerea ce se ascunde-n ceruri,
m-aş teme de-ale nopţii, umbre mişcătoare,
aş implora toţi aştrii ce sunt sfinte arginturi,
şi luna ce tronează pe lumi, fără culoare.
De-aş scrie din iubire pe-o frunză dusă-n vânt,
pe verdea ei splendoare ce se risipă-n zare
m-aş teme că se rupe şi cade la...pământ,
şi ar muri de doruri, ca mica zburătoare.
De-aceea azi voi scrie despre-o iubire sfântă,
în ziua sărbătoare, a macului din câmp,
se ştie c-a lui floare, oriunde, ne încântă,
aduce-n noi, speranţa, darul cel mai scump.
Macul este amuleta iubirilor curate,
remediul pentru rană, de Divin e dată,
înseamnă mareţia, ecou, fidelitate,
remodelează vrerea, cum a fost odată.
Iubirea adevarată e o legendă vie,
nu-şi schimbă culoarea, odată ce-nflorit,
mocneşte în simţire…fără să se ştie,
dispare ca şi macul, când s-a... ‘’ofilit’’.''
m-aş teme că se rupe şi cade la...pământ,
şi ar muri de doruri, ca mica zburătoare.
De-aceea azi voi scrie despre-o iubire sfântă,
în ziua sărbătoare, a macului din câmp,
se ştie c-a lui floare, oriunde, ne încântă,
aduce-n noi, speranţa, darul cel mai scump.
Macul este amuleta iubirilor curate,
remediul pentru rană, de Divin e dată,
înseamnă mareţia, ecou, fidelitate,
remodelează vrerea, cum a fost odată.
Iubirea adevarată e o legendă vie,
nu-şi schimbă culoarea, odată ce-nflorit,
mocneşte în simţire…fără să se ştie,
dispare ca şi macul, când s-a... ‘’ofilit’’.''
(CĂLINESCU MARIA, ''Macul, amuleta iubirii'')