... prin Okinawa ...

... încerc sa realizez o călătorie imaginară prin Okinawa, urmărind imagini superbe însoţite de o muzică deosebită !
... OKINAWA:
       1- despre vechiul regat Ryukyu (format în sec XV, prin unirea a celor trei zone Nanzan, Chuzan şi Hokuzan, în timpul liderului Sho Hashi) -''epoca de aur'' a celor din zonă (negoţ, cultură, o identitate proprie...toate acestea până în 1609, când clanul Shimazu preia această regiune legând-o de sistemul shogunal din Japonia (perioada Edo)...          
         - am descoperit o informaţie: din această zonă provine forma modernă a karatelor (=cu mâna goală) -  rezultată prin combinarea stilului de luptă din anticul regat Ryukyu (''ti'') şi artele marţiale tradiţionale chinezeşti (''kong fu'')...
         - altă informaţie descoperită: regiunea fruntaşă a Japoniei privind cea mai mare longevitate a populaţiei este ... OKINAWA!!!! au chiar un dans tradiţional, Yotsutake ...         
                http://youtu.be/YqXjxoDvAvQ
      2. am găsit şi un filmuleţ, în Youtube, ce ne prezintă imagini minunate din Okinawa:
               http://youtu.be/hOtJT6XPX04
       3. am găsit în continuare, în Youtube, un filmuleţ unde am admirat un colţişor din Okinawa, un spaţiu parcă dintr-un film SF: trenul suspendat (cu imagini în care se vede, la un moment dat, cum se schimbă linia trenului - se comută un macaz!?- electronic totul -), dar şi imagini deosebit de frumoase din Okinawa (zone cu clădiri moderne, zone cu clădiri vechi), imagini superbe de la o sărbătoare - în stradă :
               http://youtu.be/8E70luQxsvo
       4. am descoperit o altă informaţie: în Okinawa se află un mare acvariu (al doilea ca mărime din lume!!!)           
                 http://youtu.be/JWSipHTIcgc

gânduri despre ... BANCHETUL

... am avut o lectură ceva mai specială în acest weekend: ''BANCHETUL'' de Platon!

... recunosc că nu am mai citit de mult timp o lucrare ce dezbate un asemenea subiect complex…

... nu am fost şi nu sunt prea îndrăgostită de tradiţia vechilor cetăţi greceşti… poate că traiul dus de greci era puţin prea libertin pentru mentalitatea mea…

... ceea ce am admirat la greci a fost – ceea ce ţine de structura mea interioară, înclinaţia mea pentru desen – arhitectura/ sculptura …

... nu este prea drăguţ din partea mea că nu am citit foarte mult din operele Greciei antice!

... la altă vârstă poate mi-ar fi plăcut mai mult toate aspectele prezentate în ''Banchetul'' dar, acum, filtrul meu este mai exigent …

... rostirile personajelor ''Banchetului'' sunt pline de înţelesuri, fiecare având predilecţie către o faţă a iubirii ...

... sunt pasaje care mi-au plăcut mult:

     ''cel care iubeşte ceea ce e moral, tocmai fiindcă are această însuşire superioară, acela rămâne înamorat întreaga viaţă, ca unul care se contopeşte cu ce este permanent…''

... mi-a plăcut definiţia dată dreptei păreri:

     ''să judeci cele drepte chiar fără să poţi arăta raţiunea lucrului…''

... iar despre adevărata frumuseţe, ''iubirea de înţelepciune'', este aşa de frumos scris:

     ''să ne ridicăm apoi de la corpuri la preocupările frumoase, de la preocupări la ştiinţele frumoase, până ce ajungem în sfârşit să ne reculegem din diferitele ştiinţe şi să ne concentrăm într-una singură, care este de fapt însăşi ştiinţa Frumosului, ştiinţa prin care ajungem să cunoaştem frumuseţea în sine, aşa cum e...''

despre intoleranţa din viaţa curentă...

       Despre fericire ... despre intoleranţă ...

       Este duminică...

       Ieri am avut o zi jumătate bună, jumătate m-a deranjat ...

       Ca întotdeauna, există ceva care nu poate fi schimbat: mediul în care ne desfăşurăm activitatea/ viaţa ...

       Locuim într-o localitate aflată în mijlocul ’’ciclonului’ (inima regiunii)... renumită pentru ai săi oameni: aprigi, cu o tendinţă spre ceartă, răspuns rapid prin violenţă la ceva care îi deranjează, o tendinţă de a înşela/de a-l ''prosti''/de a fura ceva de la celălalt – măcar aşa pentru a nu pierde ‚meseria’ – mai mult sau mai puţin ...

       Nu am cunoscut  acest specific al zonei ...  altfel nu alegeam zona pentru familie ...

       La început am considerat că trăim într-o zonă liniştită, cu oameni gospodari care îşi văd liniştiţi de viaţa familiilor lor ...

       Şi am zis că nu ne trebuie pază - asigurată prin câini ...

       GREŞIT!!!

       Ce am avut la noi în curte – în primul an de trai la ţară – a fost şi în curţile celor din jurul nostru!  Iar unii au fost curioşi să şi ne vadă cum suntem noi seara în casă ... De!  După cum am înţeles mai târziu, eram - şi suntem şi acum - ... ’vinitici’!...

       În toamna celui de-al doilea an, am reuşit să primesc 2 căţei frumoşi de la un bun prieten! Normal că i-am crescut într-un anumit mod: fără să lăsăm pe cineva străin să îi mângăie sau să le dea de mâncare ... Au crescut mari şi frumoşi căţeii noştri ... şi nimeni nu s-a mai putut apropia de curtea noastră!

       În curând nimeni din vecini nu s-a simţit bine: câinii noştri lătrau, cu voci puternice şi sonore, pe cine se apropia de gardul nostru ... Dar căinii noştri nu ieşeau din curtea noastră doar îşi păzeau teritoriul – curtea noastră!  Aşa am devenit cunoscuţi acum că avem câini răi (nimeni nu a mai îndrăznit să sară gardul)! 

       Rezultatul: ne-au fost otrăviţi căinii ! Bobi a murit şi a scăpat doar Leu!

       Apoi, după vreo 2 ani, am mai adus un căţeluş, Puiu, care a crescut pe lângă Leu devenind tot un câine lătrător şi neiubitor de cei cărora le place ’colecţionarea lucrurilor din gospodăria noastră’!!!  

       Rezultatul: zilnic, sunt persoane (copiii sau oameni în toată maturitatea) care trec pe lângă poarta noastră şi se simt bine (special) să fluiere sau să dea cu pietre în gard/peste gard – pentru a enerva câinii şi ai face să latre!! Şi dacă asta se întâmplă de câteva ori pe zi sau seara târziu – se duce şi liniştea noastră!!!

       Mă gândeam la articolul citit pe blog despre un subiect frumos – mi-a plăcut ce se scrie aici - :

     ’’FERICIREA ESTE O ALEGERE’’ ...

    ’’… Realitatea este că această capacitate de a menţine propria fericire deşi în jurul tău pare că întreaga lume se scufundă şi se dezumanizează, este o importantă calitate prin care poţi acţiona spre binele comun.’’

       Dar…

       Oare?! Nu este destul să scrii teoretic că trebuie să gândeşti tu bine, pozitiv … şi totul se va schimba (chiar şi în timp) … când mediul înconjurător are alte criterii de viaţă …

       Noi, personal, în comunitatea în care am venit şi trăim, nu cred că suntem mai buni … Suntem altfel! Gândim altfel rezolvarea problemelor curente ale vieţii…

       Am văzut şi am simţit intoleranţa oamenilor!

       Intoleranţa există, o simţi - chiar dacă vorbeşti aceeaşi limbă dar … dacă eşti nou-venit într-o comunitate, acea comunitate are întotdeauna un grup de intoleranţi fruntaşi!

       Am văzut valul de intoleranţă care creşte în diferite colţuri de pe glob! Se scandează vorbe mari, se rostesc vorbe în numele credinţei – sau un alt subiect mare - dar rezultatul este că acel grup de oameni, în violenţa sa, distruge lucrurile altei persoane, fură … Imposibil să nu fie cineva care îi mobilizează, îi întărâtă pentru a uita că nu au nimic, brusc, de împărţit cu o persoană vecină/ naţionalitate vecină …

       Încerc să înţeleg ce se întâmplă, întotdeauna, pornind de la cercul de lume din care fac parte!

       Analizez corect situaţia locală dar …

       Înţeleg că pentru a rezolva corect conflictul/conflictele trebuie să începi de undeva!

       Dar totul este înfăşurat/ încurcat ca un ghem mare, pe care cu cât încerci să îl desfaci – reuşeşti să îl încurci mai mult!   

       Nu pot să stau, în mijlocul comunităţii, ca o statuie - fericită – şi viaţa în jurul meu se va molipsi de această fericire a mea! Dar nici nu pot acţiona, pentru că nu depinde de mine nimic … (am vorbit cu unii părinţi, i-am certat pe copiii … până la urmă,  plimb căţeii din faţa casei în spatele casei – în funcţie de locul pe unde trec cei care îi deranjează!).   

       Dacă trăieşti într-o zonă cu oameni conservatori, tradiţionalişti – ca un catâr! – în a păstra tradiţia (de cele mai multe ori greşită) ca de exemplu: ’’a muri capra vecinului’’?!

       Ce poţi face!?