jurnalul (125)

Astăzi (data/ora)... vineri 27 noiembrie, orele 18.43
O zi ... - ca şi zilele trecute - plină de apă de ploaie... apa - ce vine din nori - este când puţină şi încetinită, când este multă şi repezită... apa - ce s-a strâns şi se scurge spre zonele mai adânci - este din ce în ce mai multă... aseară, destul de târziu în noapte, ducând ceva la gunoiul din spatele grădinii mari, am alunecat pe pământul mustind de apă, m-am redresat rapid în plină cădere şi am evitat un impact mai dureros doar că am făcut cercuri de noroi pe genunchii pantalonilor... astă-seară, înainte de a aprinde focul, am golit canalizarea bucătăriei şi am readâncit micile canale de scurgere a apei de ploaie, de pe lângă casă...   
Mă gândesc ... la toate informaţiile primite în ultima perioadă, care mai de care mai importante ... 

Oare din tot ce am învăţat ...  o să reuşesc să organizez zi după zi activităţile curente încât să respect comandamentele?! 

Recunosc ... că sunt cam îngrijorată de atâtea ''coduri galbene'' ... vreme rea !!! 

În bucătărie ... este linişte... mami ne-a săturat demult cu mâncarea gustoasă preparată... este ora ştirilor ...  
Sunt îmbrăcată ... încă în hainele de ziuă şi nu-mi lipseşte baticuţul verde cu care m-am obişnuit să-mi leg fruntea - ca un japonez ce desfăşoară o activitate importantă ...
Bodyguarzii ... au un comportament specific lor când plouă: nu mai ies din culcuşurile lor ... cu greutate l-am mobilizat pe Leuţu ca să se scoale şi să miroasă măcar puţin mâncarea !!!  Puiu m-a lătrat de acolo de la el dinăuntru atrăgându-mi atenţia că îi cam deranjez somnul - şi ... i-am lăsat afară mâncarea !!! nu le place să fie uzi !!!

Mâine ... sper, din toată inima, să se oprească ploaia... 

Ca muncă ... mă bucur că ieri am demarat acţiunea ''vizită la dispensarul comunei'' ... a fost un debut şi am studiat puţin interiorul clădirii, noroc că mai ştiu să citesc (!?) pe uşi ... lume multă, pacienţii altei doamne medic de familie, nu cea căutată de mine... azi am finalizat cu succes vizita la dispensar deşi aş fi putut să stabilesc vizita, de la început, printr-o comunicare telefonică (cum procedam mai demult - mai puţin de când stau numai pe acasă, plus ploaia ce mi-a adormit mintea... ) cu dna doctoră... o să o mai caut peste câtva timp - probleme administrative, nu de boală !!!

Grădinile ... cred că s-au cam săturat de apă - când nu aveau, când au prea multă !!!               

Acum ce îmi doresc ... este să stau în fotoliu şi să vizionez un film - deja sunt, cu un ochi, la serialul ce îmi place ''Verdict-crimă!''...

Sfârșitul săptămânii ... mă face să mă gândesc că se apropie ziua Sf Andrei ... am pregătit pământul într-un ghiveci, mai am să procur câteva boabe de grâu ... 

... aşa! uitasem că trebuie să pun usturoi la ferestre !!!
 apoi este ziua naţională, de 1 Decembrie - zi ce este şi ziua căsătoriei părinţilor mei !!! 

prinţi sau cerşetori ai sorţii...

... în aceste zile destul de încărcate de tot felul de noutăţi destul de bulversante, rândurile postate de prietena mea de spirit şi suflet, dna Laura Schussmann ( EU LAURA. Cuvinte pentru suflet si spirit.)sunt mai mult decât binevenite:
''Ne cerşim veşnicia în fiecare secundă şi cu fiecare respiraţie de viaţă ... şi am devenit sclavii incertitudinilor din noi ...Şi suntem prea ocupaţi să alergăm după himere şi lucruri fără valoare, am uitat cu totul de noi... Şi dacă am sta să ne gândim, este aşa simplu să alegi între a fi prinţ sau cerșetor...

Prinţi am fi dacă am renunţa la egoism, am fi mai umani şi mai realişti şi am începe să facem un pas pe drumul spre noi ... Şi deşi este cel mai uşor şi normal pas pe care trebuie să îl facem, frica ne tranformă în cerşetori de veşnicii ..
Ce vom face, frate, cu atâta veşnicie ??...
Mai bine rămânem nemuritori prin faptele şi iubirile noastre... şi să lăsăm pe alţii să fie şi ei parte din azi.. şi mâine..
Să ne trăim frumos ziua de azi ... căci fără azi nu ar fi existat ieri şi nu avem nici o şansă la mâine... 

Fulgii de nea şi fluturii... petalele de flori şi păsările... prin zborul lor în univers ne măsoară picătură cu picătură de veac, clipele de vis... în care suntem şi nu mai suntem... în care am crezut şi nu mai credem...
Ochii copiilor cu clipiri dese de iubire ne pot deschide inimile închise câteodată şi uitate şi aruncate acolo la noi în piept printre pulsuri şi palpitaţii... Priviţi mai des în inocenţa acestor ochi de copii... Să ne spălăm şi curăţăm cu lacrima lor pură de îngeri propriile păcate...
Să nu mai fim aşa de păcătoşi, că la originile noastre de sămânţă de viaţă... păcatul stătea agăţat în spatele aripilor de îngeri... Noi ne pictăm ca indienii cu el .. cică ne simţim mai vii ... Oare să fie aşa? 

De azi vă declar prinţi şi cavaleri ai frumuseşii de suflet... De astăzi nu mai să mai aud cum vă murmuraţi în barbă neputinţa... şi să nu mai văd mâini întinse la cerşit de veşnicii...

Vreau să vă văd sufletele înflorind câmpuri de maci de iubire... Şi să fie atâta inimă pe câmpul vostru verde de viaţă..
Şi să fie iubire... ce respiraţi.. ce zâmbiţi... ce şoptiţi şi vă doriţi unii la alţii..
Va iubesc, oameni buni !!''

(Laura Schussmann)

(''GÂNDURI PENTRU VOI ... ÎNTR-O DIMINEAŢĂ FRIGUROASĂ DE NOIEMBRIE...'')

''SĂ FIM MAI BUNI CU NOI ŞI CU ALŢII ...'' 
''PRINŢI SAU CERŞETORI AI SORŢII...'')

tomnatica ploaie...

... plouă de câteva zile...
... la început a plouat repede şi mult...
... apoi a trecut la ploaia măruntă şi cu opriri din când în când ...
... acum s-a adăugat la ploaia măruntă şi vântul ...
... ce pot să fac ?! bineînţeles, am căutat poezii şi am găsit !!!
... prietena mea, doamna Ludmila, a postat o poezie ce descrie - prin cuvinte minunat alese - această perioadă :

''Afară plouă ciobăneşte,
 Se-ntinde ceaţa fumurie,
 Nimic nu ne mai încălzeşte
 În toamna asta, prea târzie...
 Copacii scârţâie cu jale
 Rămaşi cu creanga dezgolită,
 Iar vântul vâjâie pe vale
 A vreme rea şi mohorâtă...
 Bătrânul soare se zgârceşte,
 În nori şi-ascunde barba lungă,
 Doar rareori se mai iţeşte
 Şi câte-o rază ne aruncă...
 E trist acest tablou tomnatic,
 Pe lângă foc mai des ne ţine
 Şi sufletu-i mai singuratic
 Din ceruri, iat-o, iarna vine...''

( Ludmila Vârlan-Turcu

                ''' Tomnatică...''

         - Ludmila Vârlan Turcu -

mingiuţe colorate...

... îmi plac jucăriile - sufleţel de copil care nu prea a avut la timpul lor multe şi frumoase jucării ca acum, în aceste timpuri când aproape că nu ştii ce să alegi din abundenţa magazinelor !!!
... poate de aceea mi-au plăcut şi îmi plac din ce în ce mai mult jucăriile pe care ţi le poţi creea...
... am căutat şi am citit mai mult despre jucăriile pe care mămicile japoneze le realizau pentru copilaşii lor...
... printre multele jucării tradiţionale, mi-a plăcut mult cea care poartă denumirea ''temari'' şi este o mingie - din hârtie sau mătase, cu boabe de orez înăuntru sau mărgeluţe...

... am căutat pe youtube şi am găsit cum se poate confecţiona uşor, în prima fază, o mingiuţă:

... apoi se pot folosi alte materiale pentru a se îmbrăca mingiuţa:

... aceste mingiuţe pot deveni uşor şi globuleţe pentru a ornamenta brăduţul de Crăciun sau pentru a fi cadouri minunate !!!

înfrumuseţare...

... este o oră de seară, începutul unei nopţi liniştite ...
... ieri a plouat, azi a plouat ...
... ce am făcut azi ?
... mami a organizat rapid zona de înfrumuseţare: lame de ras, dispozitivul de tuns, pieptănul, vopseaua de păr...  
... în cuvinte puţine: mami m-a tuns, eu am tuns-o, mami m-a vopsit, eu am vopsit-o ... 
... rezultatul: tunse scurt ''băieţoi'', vopsite roşcat-acaju !!!
... fiind atelierul desfăşurat în bucătărie - locul potrivit pentru multe şi diverse activităţi-, în perioada de vopsire efectivă, l-am tuns şi pe ticu - adică l-am făcut ''bec'' !
... bineînţeles că până să mă spăl la păr, am efectuat un raid de înfrumuseţare şi pe la Puiu - care aproape nu s-a deslipit de mine de drag - şi pe la Leu - care a plescăit speriat pentru că el asociază orice acţiune de acest gen cu efectuarea unui tratament medical, de frică... - şi aşa a rezultat un Puiu frumos vopsit pe blăniţa lui albă de pe la gât şi spate şi pe botic, şi un Leu cu o mică dungă roşie pe vârful capului...

crizantema iubită...

... tot ce pot să scriu acum, cu drag: CRIZANTEME !