PRIMEJDIA MĂRTURISIRII
-N STEINHARDT -
Drumeţia
nu-i o ieşire din Cadrul Originar. Drumeţia este doar informativă
şi pitorească, e distractivă. Drumeţia ne este prilej de multă,
foarte felurită şi agreabilă învăţătură. Dar nu e şoc. În
vreme ce călătoria e un act grav, e un examen de maturitate. E o
luare la cunoştinţă directă a teoriei relativităţii
generalizate. Ea ne învaţă că se poate altfel decât ştim noi,
că felul în care problemele sunt soluţionate la noi acasă nu este
singurul cu putinţă. Asta ne scoate din îngustime. Ceea ce nu
înseamnă că învăţăm călătorind să dispreţuim ceea ce ştim
şi ceea ce am văzut acasă. Dimpotrivă, într-un anume fel ne
întăreşte în dragostea noastră. Dar ne deschide minţile, ne
dezvăluie intensitatea numărului posbil de soluţii şi în modul
acesta ne aeriseşte,
ne scoate din puţinătate şi margini. Drumeţia se desfăşoară la
nivelul excelentelor broşuri şi cărţi ale profesorului Ion
Simionescu, din care putem să aflăm nenumărate, interesante,
folositoare şi frumoase lucruri despre fauna, flora, munţii, apele
şi toate celelalte elemente constitutive ale peisajului nostru, ale
porţiunii noastre de univers. Dar nu suntem rupţi de pe tărâmuri
familiare, nici chiar drumeţi atât de dezinvolţi ca Geo Bogza,
Calistrat Hogaş ori Mihail Sadoveanu, nu pot reuşi, oricât de
captivanţi ar fi, să ne scoată propriu-zis din bârlogul nostru
cel mai împodobit ori mai măreţ. Pe când călătoria e
discontinuitate, e contact cu noul, cu neaşteptatul, cu abruptul, cu
neeuclidianul. Am avut prilejul să-l cunosc pe Remus Ilie, un
profesor secundar care ştia de toate şi care cutreierase ţara în
lung şi lat, organizând pentru şcolarii săi excursii pe care
aceştia nu le-au putut uita. Ştia totul şi le explica totul. Era
geograf, botanist, zoolog, geolog, mineralolog, se pricepea de minune
în cele ale pescuitului şi ale vânatului, era etnograf,
folclorist... ce nu era ?! Era un reprezentant neîntrecut al
drumeţiei. Da, folositor, interesant, pitoresc, totuşi nu dincolo
de pragul de sus al drumeţiei. Drumeţia e doar încântătoare,
tonifiantă şi instructivă. Călătoria ne trece dincolo. Să vă
citez aceste cuvinte ale lui Jean Guitton:''Descoperim, în sfârşit,
existenţa celorlalţi, pentru că ceilalţi încetează de a fi
nişte fantome spre a deveni nişte semeni ai noştri.''
Drumeţia
nu-i o ieşire din Cadrul Originar. Drumeţia este doar informativă
şi pitorească, e distractivă. Drumeţia ne este prilej de multă,
foarte felurită şi agreabilă învăţătură. Dar nu e şoc. În
vreme ce călătoria e un act grav, e un examen de maturitate. E o
luare la cunoştinţă directă a teoriei relativităţii
generalizate. Ea ne învaţă că se poate altfel decât ştim noi,
că felul în care problemele sunt soluţionate la noi acasă nu este
singurul cu putinţă. Asta ne scoate din îngustime. Ceea ce nu
înseamnă că învăţăm călătorind să dispreţuim ceea ce ştim
şi ceea ce am văzut acasă. Dimpotrivă, într-un anume fel ne
întăreşte în dragostea noastră. Dar ne deschide minţile, ne
dezvăluie intensitatea numărului posbil de soluţii şi în modul
acesta ne aeriseşte,
ne scoate din puţinătate şi margini. Drumeţia se desfăşoară la
nivelul excelentelor broşuri şi cărţi ale profesorului Ion
Simionescu, din care putem să aflăm nenumărate, interesante,
folositoare şi frumoase lucruri despre fauna, flora, munţii, apele
şi toate celelalte elemente constitutive ale peisajului nostru, ale
porţiunii noastre de univers. Dar nu suntem rupţi de pe tărâmuri
familiare, nici chiar drumeţi atât de dezinvolţi ca Geo Bogza,
Calistrat Hogaş ori Mihail Sadoveanu, nu pot reuşi, oricât de
captivanţi ar fi, să ne scoată propriu-zis din bârlogul nostru
cel mai împodobit ori mai măreţ. Pe când călătoria e
discontinuitate, e contact cu noul, cu neaşteptatul, cu abruptul, cu
neeuclidianul. Am avut prilejul să-l cunosc pe Remus Ilie, un
profesor secundar care ştia de toate şi care cutreierase ţara în
lung şi lat, organizând pentru şcolarii săi excursii pe care
aceştia nu le-au putut uita. Ştia totul şi le explica totul. Era
geograf, botanist, zoolog, geolog, mineralolog, se pricepea de minune
în cele ale pescuitului şi ale vânatului, era etnograf,
folclorist... ce nu era ?! Era un reprezentant neîntrecut al
drumeţiei. Da, folositor, interesant, pitoresc, totuşi nu dincolo
de pragul de sus al drumeţiei. Drumeţia e doar încântătoare,
tonifiantă şi instructivă. Călătoria ne trece dincolo. Să vă
citez aceste cuvinte ale lui Jean Guitton:''Descoperim, în sfârşit,
existenţa celorlalţi, pentru că ceilalţi încetează de a fi
nişte fantome spre a deveni nişte semeni ai noştri.''
.........................................................................................................................
...
felul în care concep eu călătoriile: ca mijloc de a constata
pluralitatea modului de existenţă..., a solidarităţii oamenilor.
Călătoria ne învaţă că sunt diverşi dar solidari cu noi, că
străinul a cărui scară de valori şi ale cărui puncte cardinale
sunt altele decât ale noastre, este totuşi aproapele
nostru,
vecinul nostru (cum spun englezii), semenul nostru, adică, în înţelesul cel mai ontologic şi mai teribil al termenului. Drumeţia
te scoate din cameră, te scutură de praf, te zbiceşte, te
înviorează dar, nu te scoate din sinea ta, din ecologia familiară,
pe când călătoria, dacă e făcută de cine ştie să vadă, să
înregistreze, să perceapă şi să simtă, este cutremur, schimbare
de perspectivă şi la drept vorbind periplu galactic...
(NICOLAE STEINHARD, ''PRIMEJDIA MRTURISIRII'')
... postarea este propusă pentru Citate favorite găzduite de doamna Zina (Zinaida Strinu ) unde veţi găsi cele mai multe date...
... provocarea are sloganul ''Click&Comment Monday''!
... distribuie pe reţele articolele care îţi plac mult !
... deci dacă este luni, provocarea este:''PRIMEJDIA MĂRTURISIRII'', N STEINHARDT
https://ro.wikipedia.org/wiki/Nicolae_Steinhardt
(sursa coperţii:
http://www.polirom.ro/carti/-/carte/3331 )
