jurnalul (150 )

Azi ... vineri spre sâmbătă 27-28 mai 2016, orele 03.00
Era ... să ratez scrierea ''jurnalului'''... m-a furat activitatea destul de solicitantă din aceste zile când a început să se apropie, destul de timid, anotimpul călduros !!! norii negri, plini de apă, sosesc brusc, ameninţători, însoţiiţi de un vnt rece, dar efectul este plăcut... aproape uitasem cum este să vină o ploaie şi după aceea să fie tot cald... 
Gândurile ... îmi sunt cam amestecate... când sunt cu un subiect arzător, când intră de-a valma un altul şi mă face ''varză'' descoperind că sunt atâtea solicitări de care nu reuşesc să mă ocup !!! eu care am fost obişnuită să fiu ordonată în gânduri şi fapte - nu-mi place dezordinea! de fapt lupt cu avalanşa de solicitări aiuritoare, încercând o anume ''ordine'' planificată a activităţilor,, dar - adesea - mami este cea care îmi schimbă brusc ''programul'' şi aproape mă aiureşte şi pe mine pentru că ea are alte urgenţe şi le doreşte pe cât mai multe rezolvate, cu o exigenţă specifică ei - este doar născută într-o zi a ''rafinamentului''... şi seara când trag ''linie'', constat că am realizat multe, sunt frântă de efortul depus - greu adorm de oboseala zilei - dar că mai am multe nerezolvate din ''planificarea'' mea... câteodată îmi readuc aminte că Eliade reuşea să doarmă puţin şi să realizeze enorm de multe ! am cam început să aplic ceea ce spunea Scarlet în ''Pe aripile vântului'': '''şi măine e o nouă zi...'' (sau cam aşa ceva...)
Vineri ... este ziua 'bilanţului'' pentru o întreagă săptămână ! greu să rememorez câte vrute şi nevrute activităţi am avut !!!   
Recunosc ... că sunt în continuă adaptare la viaţa simplă de femeie dar şi de ''băiatul'' familiei... în continuă adaptare la viaţa traiului la ţară, la casă... surprize apar tot timpul: fie de la vremea în continuă schimbare, fie de la bătrâneţea ce se instalează, pe zi ce trece, în rândul membrilor familiei... nu m-am gândit că va fi chiar aşa! 

Bucătăria ... este când asaltată de toţi, când nu mai o întreabă nimeni de nimic... am descoperit că o obosesc mai mult seara, după ce toată suflarea gospodăriei s-a retras pentru odhnă... şi asta pentru că am sediul stabilit aici - am rămas aşa din timpul iernii !  

Sunt ... cu papucei şi pijamale (pantalon verde deschis, bluza verde cu floricele mărunte)... baticuţul meu verde - ce îmi strânge tâmplele -.mă ajută să mă concentrez... ora este târzie - am realizat un somnic mai devreme şi m-am ''trezit'' că nu am scris pe aici... 

Bodyguarzii ... sunt aproape ok... Puiu are un comportament ca de pisicuţă: vrea să fie răsfăţat, să fie mai tot timpul cu noi, să cerceteze totul... Leuţu dă semne de bătrâneţe: cred că uită că a mâncat şi cere des... acum câteva minute, am fost la el şi i-am dat biscuiţi - nu aveam altceva la îndemână - că lătra supărat cu vocea lui de ''bariton'' şi cred că-i deranja pe toţi în liniştea nopţii... şi mănâncă zdravăn, nu ca Puiu care mai mult gustă.   

Weekendul ... va începe, cred, tot cu o ... pomană (alt vecin ... nu mai ştiu, parcă după 2 ani şi jumătate...)... voi merge şi eu cu mami - am primit 2 colăcei (cu lumânare şi o bucâţică de rahat) ca o invitaţie de a merge... ca de obicei nu am auzit când ne-au strigat la poartă (nu se aude în casa ce are ferestre duble) dar atât au lătrat bodyguarzii că mami s-a dus la poartă ca să verifice... poate o să reuşim şi să spălăm rufe, am tot amânat din diverse motive - mami  va fi la ''maşină''  şi eu la întins rufele (eu o să am, ca de obicei,marele rol: secundar !). 

Munca mea ... a fost şi prin casă - dimineaţa - şi prin grădini, şi prin oraş...am adunat şi am pus la uscat muşeţel - ca niciodată aşa de  mult ! şi mai este prin grădini - ticuţu a început să fie enervat de atâta muşeţel şi mi-a cerut să tai cu totul zone întregi, car braţe întregi de plante şi apoi le adunăm florile - ca să aibă spaţiu mai mult de plimbare ! mai avem şi pătlagină adunată şu aşezată la uscat dar mai puţină pentru că ne-am axat mai mult acum pe muşeţelul ce ne-a invadat spaţiile libere din grădini...avem pe mijlocul grădinii mari o alee de ciment ce străbate toată curtea dar lateral avem alei pe care am lăsat iarbă - şi aici creşte într-una iarba cu atâtea ploi !!! periodic o tai şi o las măruntă - devine o necesitate să îmi cumpăr o coasă... aaaa, era să uit de căpşuni - sunt atât de multe... adunăm periodic pentru a mânca dar şi pentru dulceaţă: mami a reuşit să ne prepare deja ceva dulceaţă dar şi sirop mult - căpşunile au prea multă apă... era să uit: am pus araci la roşii (deşi sunt încă mici cele mai multe... dar ticuţu a zis că le va proteja aracul în caz de ploaie mai rea...) şi am bătut la fiecare de m-am săturat până a intrat mai mult în pământ...   
Tv-ul ... este aprins mai toată seara şi noaptea... mai privesc la câte ceva, mai adorm... din camera de alături se aude tic-tac-ul ceasului... din când în când mai declaşează frigiderul şi se aude mormăitul lui (toată lumea se odihneşte iar el, nu !)...       
Avem ... în gădiniţa, din faţa casei, o explozie florală: aproape totul este înflorit !
O imagine ... de final de ''jurnal'': o păpădie - are un farmec aparte ! şi mă obligă să gândesc la efemera viaţă pe care o ducem !

  

''maternitatea'' furnicilor...

... azi eram în grădină şi tăiam iarba pe lângă gard...
... am găsit o cărămidă aşezată lângă gard şi când am ridicat-o am avut o mare surpriză !
... nu mă aşteptam la descoperirea aceea...
... ştiu că de obicei se ascund tot felul de insecte pe sub o bucată de cărămidă, nemişcată de ceva timp...
... de asemenea am citit câte ceva şi despre viaţa insectelor dar ca să descopăr aşa ceva, îmi depăşeşte orice imaginaţie ! 
 ... am strigat-o pe mami ca să vină să vadă şi ea ce am descoperit !














... şi toate erau în plină mişcare, probabil nu le plăcuse mişcarea mea... luau în braţe, împingeau - habar n-am unde voiau să plece - nişte viermişori albi - sau o cămaşă protectoare, plină de un lichid - total străvezii în care se zăreau câte o mică furnicuţă...
... i-am zis mămicuţei că sigur este o ''maternitate'' de furnici !!!
... mami s-a uitat şi ea curioasă - nu mai văzuse aşa ceva până atunci - dar a stabilit că această colonie - numită de mine ''maternitate'' - ar fi un pericol pentru căpşunile ce le aveam în imediata apropiere şi, brusc, le-a distrus !!!
... nu am mai putut să le studiez - ar fi fost interesant !!!
... când eram mică, mergeam des spre Lunca Jiului din Craiova şi pe drum erau copaci mari, pe lângă care se formau, din loc în loc, şiruri de furnici ce traversau trotuarul... eu stăteam - atât cât era posibil - şi le studiam mişcările... 
... mai târziu am descoperit o carte uluitoare - ''Inteligenţa materiei''- scrisă de Dumitru Constantin Dulcan - din care am aflat multe informaţii şi chiar despre furnici...
... am recăutat cartea pe internet şi am găsit-o aici:
https://www.scribd.com/doc/.../Dumitru-Constantin-Dulcan-Inteligenta-Materiei-pdf
... la pagina 107, este scris:
    ''La urcarea pe arbori, procedeele unor furnicinomade sunt şi mai ingenioase. După ce o parte din ele s-au căţărat pe trunchi până la vârf, încep să formeze din corpurile lor - prin prinderea una de alta - lanţuri care ajung până la pământ. Restul armatei de furnici ia cu asalt coroanele copacilor folosindu-se de aceste scări vii, pe care vântul le aruncă peste crengi şi arbori în chip de poduri suspendate.
      În organizarea unei coloane de furnici nomade în marş, nu există nici o diferenţă faţă de cea aq unei trupe de soldaţi în marş. Mai întâi locul spre care merg este reperat din timp de cercetaşi, apoi coloana porneşte la drum. Înainte merg cercetaşi care indică drumul. La mjloc se transportă tot ceea ce are nevoie de protecţie - matca, ouă, larve cu doici, etc.
      Laturile sunt ocupate de soldaţi de apărare - furnici înzestrate cu palpi mandibulari puternici drept arme de apărare.
      Din nou un aspect şi mai izbitor. După circa o săptămână, restul de larve şi doici rămase în vechiul cuib, pleacă şi ele pe urmele coloanei. De unde ştiu drumul de vreme ce timpul şi obstacolele (apa, vântul, etc.), şterg orice urmă chimică ?''  (Inteligenţa materiei'', Dumitru Constantin Dulcan)   
... deci larve şi doici... 
... deci ceea ce am văzut în grădină - prima oară când am zărit o astfel ''maternitate'' - erau larve şi doici de furnici...
... mi-ar fi plăcut să am timp ca să văd cum muncesc ''doicile'', cum le dau de mâncare şi ce anume mănâncă acei ''copii'' - larvele... şi multe altele ..
... interesantă ''maternitate'' !

ştafeta...

... este destul de târzie ora în noapte...
... am avut atâţia ani un leptop cu care am reuşit să depăşeşc multe obstacole...
... era destul de avansat ca vârstă dar m-a susţinut, eroic, în toate încercările mele de a-mi îndeplini, în principal, activitatea de la serviciul pe care-l aveam pe atunci... 
... an după an, am activat amândoi, cu plăcere, şi pentru a comunica cu alte persoane dar şi pentru a-mi scrie pe blog amintirile...   
... pe când eram la serviciu, ne ajutau pe amândoi colegii de la sectorul ''informatică''...
... apoi, rămaşi singuri, ne-am descurcat încetişor amândoi...
... dar a venit o clipă când am încercat să lucrez şi el nu a mai putut !!!
... deşi ştiam că va sosi şi această clipă, tot mi-a fost grea despărţirea de leptopul meu drag !!! şi la fel a fost şi pentru părinţii mei (mami m-a întrebat, mai în glumă, mai în serios, cum îi facem înmormântarea...) !!! oftez...
... am reuşit să depăşesc, practic, impasul cu ajutorul scumpei mele surioare ce m-a ajutat să cumpăr alt leptop - Bunul Dumnezeu să-i dea sănătate şi s-o ajute în tot ceea ce îşi doreşte să realizeze !!! are un suflet bun ca pâinea caldă !!! 
... am început să mă adaptez noului leptop - primii paşi - pentru că este diferit de ceea ce am avut (este alt model...) şi am altă dotare în programe...
... nu am reuşit să stabilesc noului leptop o identitate care să aibă legătură cu sufletul meu... încă nu ştiu ce foto - pentru personalizarea sa - îl va caracteriza de acum încolo...
... ceea ce ştiu este că îl deschid şi, fără să vreau, mă aştept să îmi răspundă tot vechiul meu leptop, să mă întâmpine tot imaginea cea dragă:

... cred că o să mai caut mult timp de-acum încolo... 
... ştafeta a preluat-o noul leptop, ne acomodăm reciproc unul cu altul - aşteaptă doar ca să-l ''botez''!