a plecat ... Valentina !

... am aflat, acum câteva minute, că azi dimineaţă s-a întâmplat ceva, brusc, în viaţa unei bune prietene de peste Prut ...
... câte poezii frumoase am citit pe pagina ta, Valentina ( Valentina Graur Lazarencu ) !!!
... unele dintre poezii le-am repostat la mine pe blog, în încercarea de a fi citite de cât mai multe persoane ...
... nu am cuvinte ... ce să scriu ? ai plecat prea repede dintre noi !
... Dumnezeu să te odihnească, prietenă dragă !

luna cireşelor coapte...

... azi am citit versuri dulci ca şi cireşele coapte:
       - la prietena mea dna Valentina ( Valentina Graur Lazarencu ) 

''Era-ntr-o primăvară selenară,
 Poate că vineri sau poate că joi,
 De undeva, se-apropia o vară,
 Când prins-am gânguritul lumii noi.

 Eu am venit în noaptea unui mai,
 Când se-nroşeau cireşele-n grădină,
 Am coborât pe lancea unui Crai
 La sânul mamei să îmi dea lumină.

 Iarăşi e mai, iarăşi cireşe coapte,
 Ce iute pleacă anii mei în zbor,
 Şi-n graba lor, îmi lasă-un car de şoapte,
 Că anul viitor va fi uşor.''
       (VALENTINA GRAUR LĂZĂRENCU, ''Eu'')

arderea ...

... prietena mea, dna Valentina ( Valentina Graur Lazarencu ) a postat o poezie minunată ! ce bine ar fi ''să ardem'' aşa:   

''Aprind, iar, faţa lumânării
Şi o lipesc de fruntea mea,
O pun pe-altarele tăcerii,
Să cadă lacrima din ea.

Miroase a tămâie coaptă
Şi-a rădăcini de busuioc,
Alăturate-n mâna dreaptă,
Eu semnul crucii îl invoc.

Şi pe altarul conştiinţei,
Ard toate faptele-n păcat,
E sfânta zi a pocăinţei,
Când eu, pe mine, m-am iertat.'' 
(VALENTINA GRAUR LAZARENCU,

''POCĂINŢĂ'')

în prag de Crai Nou...

... suntem în prag de Crai Nou ( Lună Nouă... ) şi m-am gândit că sunt mai potrivite câteva minunate versuri postate de prietena mea, d-na Valentina ( Valentina Graur Lazarencu):

''De după geam răsună cornul lunii,
Vestind că noaptea, iarăşi, a venit,
O noapte de sfârşit al acţiunii,
Al unei zile, duse-n infinit.
      Închid răcoarea, o-nvelesc în storuri,
      Opresc lumina lunii şi de stea,
      Dar, nu mă pot dezbăiera de doruri,
      Ce mişună ca umbre-n prejma mea.
Eu le gonesc, le dau pe uşă-afară,
Dar ele-n amintirea mea se-opresc,
Sunt adunate toate grămăjoară,
Nu pot, cu ele, nici să aţipesc.
      Căci ele se-nvârt, în dans continuu,
      Pe-o muzică de Mozart cel etern,
      Intru şi eu în umbra-acestui geniu,
     Care-mi surâde-,n note,-n mod patern..''
(VALENTINA GRAUR LĂZĂRENCU,
'DANSUL UMBRELOR'')

şi un minunat menuet:

 

ziua iubirii ...

... minunate versuri pentru o zi în care, în întreaga lume, se sărbătoreşte iubirea !
... de la prietena mea, Valentina (Valentina Graur Lazarencu):

''Ce aş fi eu făr’de iubire?
Şi ce m-aş face făr’de dor?─
Aş fi o rană-n amorţire,
Un pic de ploaie pe-un ogor.

Şi ce ar fi, de n-aş fi eu,
Căci eu, fără iubire, nu-s,─
M-aş cufunda într-un ecou,
S-aud iubirile de sus.

Sau, aş fugi în altă lume,
Într-un imens cuprinzător,
Unde iubirile au nume,
Şi-s stăpânite doar de dor.

Ce aş fi eu făr’de iubire,
Căci, făr’ de dânsa, pot să mor,─
Lipsită de-orice pomenire,
Pierdută-n umbra unui nor.''
(VALENTINA GRAUR LĂZĂRENCU,

''

CE AŞ FI EU FĂRĂ IUBIRE?''

De ziua îndrăgostiţilor)

dorul ...

... o minunată poezie, postată de draga mea prietenă dna Valentina (Valentina Graur Lazarencu ):
''Se scutură de-asupra-mi viitorul,

 Pe-o melodie, bună de-alinat,─
 Să fi-auzit, cum plânge-n mine dorul,
 S-ar fi-ntrecut cu el la suspinat,
        Nu i-am bătut la uşă niciodată,
        Să-l ispitesc despre destinul meu,
        De-aş întreba, nu mi-ar răspunde-ndată,
        Dar aşteptarea-n dor, e lucru greu.
 Şi-mi iau, umilă, Infinitu-n spate,
 Cu el măsor toţi paşii ce-au rămas,
 În viaţa mea, trăită-n jumătate,
 Nu aş dori să dau peste impas.''
(VALENTINA GRAUR LĂZĂRENCU,

''Teama de impas'')

de-ar fi...

... încă o minunată poezie de la prietena mea, dna Valentina (Valentina Graur Lazarencu ):

''De-ar fi să pot, aş naufragia,
Pe-un alt tărâm şi într-o altă viaţă,
De-ar fi să pot, eu m-aş refugia,
În lumea fără poli şi fără gheaţă.

De-ar fi să ştiu, cum se dezgeaţă anii,
Puşi în congelatorul ăstui timp,
Eu aş pătrunde-n gând la toţi decanii,
Care-au redus, în viaţă,un anotimp.

De-ar fi să pot, eu aş deshide poarta,
A existenţei între două lumi,
Ce-s paralele, după cum e soarta,
Cu dreptul ei, pe care ţi-l asumi.

De-ar fi să ştiu, cine-s chemaţii, Doamne,
Şi, care dintre ei sunt cei aleşi,
I-ai învestit cu dreptul să condamne,
Să strângă rod din pomii neculeşi?

De-ar fi să pot, dar... nu pot şi e bine,
Dezbar trufia de orgoliile lumeşti,
Tot Adevărul meu este la Tine,
Pe raft, în Cancelariile Cereşti.''
(VALENTINA GRAUR LĂZĂRENCU,

''De-ar fi...'')

alter ego ...

... frumoase versuri am citit în această seară, postate de o dragă prietenă, dna Valentina (Valentina Graur Lazarencu ):

''Şi lumea nu-i ca mine,

 Şi eu ca dânsa nu-s,
 Un viitor ce vine,
 Nimic nu mi-a propus.

 Trecutul nu mă-ncântă,
 Nu-l pot trăi din nou,
 Iar vremea mă frământă,─
 Mi-s anii pe panou.

 Deschisă-i Poarta Vremii,
 Iar eu tot merg spre Ea,─
 În mine zac atomii,
 Din nemurirea mea.

 Şi lumea-i bipolară,
 În ea, eu mă sufoc,
 Urc scara seculară,
 Spre Steaua cu Noroc.''
(VALENTINA GRAUR LĂZĂRENCU,

''ALTER EGO'')

mirajul vremilor trecute ......

... o poezie minunată - întrebările şi zbuciumul sufletesc seamănă mult cu anumite frământări din sufleţelul meu ...
... prietena mea, dna Valentina, are minunate poezii şi le puteţi găsi la adresa:
https://www.facebook.com/graur.valentina.1?fref=photo:
''Palpez secunda apei din pustiu,
Aş vrea să îi pătrund în amintire;
Pe când era un nour argintiu,
Ce se fierbea pe ceru-n clocotire.

Încep să rezonez acum cu ea
Mă simt trecută-n altă dimensiune,
Unde nu-i deal şi nu-i nici o vâlcea,
E doar nisip şi doar deşertăciune.

Dar cine-s eu, să secundez mişcarea
Şi axa Universului s-o schimb?
În mine zace-adâncă neuitarea,
Ce-o port pe chipul meu, ca pe un nimb.

Sunt un miraj al vremilor trecute,
Ce printre constelaţii s-au ascuns, ─
Fata Morgana viselor pierdute,
Ce s-au tot dus pe drum de nepătruns...

Când Dumnezeu îţi iartă tot trecutul,
El nu te mai întreabă-n veci de el,
Iar tu nu-i poţi plăti nici chiar tributul
Şi nici să-i treci de porţile de-oţel.''

(VALENTINA GRAUR LĂZĂRENCU, ''Palparea trecutului'')

dor de ducă...

... vă repostez, cu drag, o minunată poezie de la dna Valentina, prietenă dragă ( Valentina Graur Lazarencu ) - poezie ce poate fi o rugăciune şi a sufleţelului meu zbuciumat:

''Dor de ducă când simt, iau albastru sfințit
Îl cufund în adânc de ferestre,
Drum spre astre îmi fac, pe un cer cumințit,
Mai departe de gânduri terestre. 

Între ceruri când zbor și de ele m-ating,
Și le simt în profund neuitarea,
Dau din áripa mea, din dureri vreau să sting,
Dar, se vede,-mi lipsește chemarea.

Eu nu cer, ce nu am și nu dau, ce nu pot,
Spre iluzii uitat-am cărarea,
Dar mă simt ca o limbă de mare clopót,
Bat în el să acopăr uitarea.

Am durere imensă, nu m-ascultă acum,
Și-ar putea curge-n lacrima lumii,
Vreau s-o las undeva, să o pierd pe vreun drum,
Sau s-o tăinui în spatele Lunii.

De-am putut, am tăcut, dacă nu, am strigat,
Invocând ceru-albastru și marea,
Dacă strâmb am călcat și-am făcut vreun păcat –
Ție, Doamne, îți cer îndurarea.''
(VALENTINA GRAUR LĂZĂRENCU-

''

PEREGRINĂRI SPIRITUALE'')

inspiraţie ...

... o minunată poezie a doamnei Valentina (o găsiţi în facebook la Valentina Graur Lazarencu):

''Inspir cu aer proaspăt, încă neinspirat,
 Expir din taina firii, ce m-a deconspirat,
 E aerul prea rece sau sufletul prea cald,
 În marea de lumină, plonjez ca să mă scald.
      Lumina-i prea adâncă, încep să mă cufund,
      Nu-i nicio teorie, s-o știu până-n profund
     Și nu-i nicio putere să mă ajute-acum,
     Întreaga mea știință, s-acoperă cu fum.
Din gura de lumină ies rotocoale, mii,
Pe umbra rece-a nopții, le țes – albe fășii,
Adun din întuneric și la lumină-l scot,
Dar mă sufocă albul, de negru -- nu mai pot!     
     Vreau intermediară între un ”nu” și-un ”da”,
     Căci albul, ca și negrul, sunt plini în viața mea;
     Albul, prea mult, - orbește, negrul e-ntunecat,
     Am mersul: ”du-te, vino” -- ca un împiedicat.
Această frământare se cere d-explicat,
Întreaga-mi conștiință cu răul nu s-a dat…
Inspir cu taina lumii, pe povârniș de stea,
Expir imensitatea și dragostea din ea.''
(VALENTINA GRAUR LĂZĂRENCU

''MOMENTE DE... INSPIRAŢIE'')

ca un cocor ...

... versuri minunate de la Valentina ( Valentina Graur Lazarencu ):

''Mă desfrunzesc, încet, pân-la tulpină,
Și mă avânt în cârduri de cocori,
Eu am noroc, că ziua e senină,
Și cerul a ascuns tăcuții nori. 

Și înălțimea asta-mi pare mică
Iar cerul de-un albastru păcălit,
Să mă ridic un pic, că nu îmi strică,
Să mă feresc de-un soare pârjolit.

Am ochii ațintiți spre alte-nalturi,
Am inima lăsată în pridvor,
De unde am făcut primele salturi
Și-am încuiat portița cu zăvor.

Ați auzit, cândva, cum plâng cocorii? --
Tot plânsul lor e rugă către cer,
Căci el răscoală-n suflete fiorii,
Ca ceara se topește, orice fier.

În cântul lor sunt sufletele noastre,
Ce-s înălțate-n zbor triunghiular,
În cuceriri de zariști mai albastre,
Din mediu-acesta veșnic circular.

Mai am un cer și e ascuns în mine,
Îl știu din ziua-n care m-am născut,
Cu mult azur, cu soare, ca o pâine,
În viața mare el m-a petrecut.

Dar e prea mic și-i fără de cocoare,
Le vreau alături, în înaltul dor,
Eu le privesc, cu multă admirare
Și zbor stafie albă-n urma lor.''
     (VALENTINA GRAUR LĂZĂRENCU

       ''

CÂNT DE COCORI'')

toamna ...

... am citit o frumoasă poezie de toamnă, postată de prietena mea, dna Valentina (versuri ce pot fi citite pe facebook la adresa (Valentina Graur Lazarencu ):

''Ah, lume, lume cât ești de grăbită,
Lași timpu-n urmă, fără să-l observi,
În gară-așteaptă, în stație oprită,
O toamnă, încercată-acum de nervi.

E timpul dezlegatului de roadă,
Dar și boboci se cer la numărat,
Nu mai e loc de must nici într-o cadă,
Zerul de brânză e de strecurat.

Pe codri, cei cu frunza arămită,
Nu-i supără vărsările de vânt,
Doar câte-o frunză verde stă pitită,
De teamă să nu cadă la pământ.

Eu m-am lipit de noapte și te-aștept,
Să vii zburând pe pajiștea albastră,
O, toamna mea, să-ți cad umil la piept,
Tu, galbenă lumină la fereastră.

Dar toamna se înalță sus pe cruce
Și eu mă urc, cuminte-n urma ei,
Nu vreau s-o scap; ea singură să urce,
Lăsându-mă, pe iarnă, la idei.

O, toamna mea, acum suntem de-o vârstă,
Te-am învelit cu grijă-n anii mei,
Ești ca și mine-o mare fantezistă, --
Visezi în iarnă florile de tei…

Ah, lume, lume, stai pe loc o clipă,
Ascultă toamna, tulburată-n roi,
Și ocrotește-o, lume, sub aripă
Să mai revină iarăși pe la noi.''

(VALENTINA GRAUR LĂZĂRENCU

Toamna'')

grăbita tinereţe..

... am citit o poezie care mi-a plăcut, postată de doamna Graur Valentina - sper o viitoare prietenă din facebook (îmi doresc să am această onoare) -:

       ''M-ai părăsit în grabă, tinereţe,
        Şi ai fugit, fără să-mi spui ceva,
        Ai desenat pe chipul meu tristeţe,
        Şi te-ai ascuns în zare, undeva.

În graba mare, mi-ai furat surâsul,         
Cel făr’de griji şi fără de păcat,
Şi mi-ai schițat pe față, lin, apusul,
Iar mai târziu cu el m-ai ferecat.

        Am tot umblat prin lume să te caut,
        Şi să te-ntorc cu anii înapoi,
        Dar n-am găsit, decât un timp precaut,
        Ce te ţinea în lanţ ca pe-un copoi.

Dar tu, se vede, n-ai uitat de mine,
O inimă năvalnică mi-ai dat,
Să simt că sunt alăturea de tine,
Şi suflet tânăr nu m-a lepădat.

        Eu sunt pătrunsă de-ale tale vise,
        Când vremea trece peste al meu destin
        Şi-un licăr viu din ochi mi se desprinse,
        Căci anii calea nu mi-o mai aţin.''

(Graur Valentina, ''TINEREŢE, TE GRĂBEŞTI…'')