viziuni...

... citesc cu drag, din când în când, câte o părticică dintr-o carte plăcută mie şi care întotdeauna mă obligă să reflectez:
   ''Catedrale roze şi arbori albaştri, ţânţari enormi şi ierburi cât stâlpii de telegraf, lucrurile sunt aşa cum le vedem pentru simplul motiv că nici un argument al înfăţişării lor diferite nu are puterea de convingere a primei lor explozii în ochiul nostru, destul de altruist pentru a le împrumuta haina propriei sale trăzneli. Mi s-a părut este întotdeauna o lege mult mai puternică decât realitatea ne demonstrează că pentru simplul motiv că acţionează în afara imperiului logicei şi nu poate fi dărâmată de dovezi. Acelaşi lucru poate să ţi se pară mare sau mic, crucial sau derizoriu, înălţător sau penibil, subtil sau primitiv şi acelaşi lucru poate să pară altuia cu totul altfel decât ţi s-a părut ţie. Lumea întreagă nu este decât colajul grosolan, cu margini abia ajustate una alteia a unor impresii nepotrivite între ele, a căror rezultantă este cel mai adesea apropiată de zero. Pentru că nici măcar luptele nu sunt ciocnirea unor forţe esenţial opuse, ci ale unor viziuni aflate, cu sinceritate şi uneori chiar cu fanatism, în contradicţie. Aceleaşi fapte aceleaşi adevăruri par unora şi altora atât de diametral diferite, încât ceea ce încearcă fiecare tabără să impună nu este aproape niciodată schimbarea faptelor, ci numai schimbarea viziunii asupra lor. Chiar şi o crimă poate fi pasibilă de interpretare până într-acolo încât nu puţini criminali se consideră ei victime ale victimelor lor.
     De altfel, singura cheie a succesului şi a mersului înainte este încrederea - dacă se poate, oarbă - în propriul fel de a vedea, în dreptatea viziunii proprii. Întregul elan, izvorând din sinceritatea acestei certitudini, cea mai mică îndoială poate pune în discuţie nu numai victoria, ci şi supravieţuirea. Este destul să încerci să-ţi explici felul celuilalt de a vedea lucrurile pentru a descoperi că şi de cealaltă parte a abscisei se află o dreptate, absolut complementară, dar la fel de plauzibilă. Imaginaţi-vă un copac încercând să realizeze punctul de vedere al ierburilor pe care umbra lui le face să dispară; sau o pasăre punându-se în locul viermişorului pe care îl duce puilor săi la cuib; sau un vierme făcând efortul de a înţelege adevărul mărului pe care îl străbate şi-l rupe de pe ram. Imaginaţi-vă haosul născut din această compasiune intelectuală. Legile firii înseşi s-ar încurca în iţele înţelegerii nefireşti şi însuşi motorul subiectivităţii universale ar înceta să funcţioneze în lipsa egoismului care-l lubrefia de milenii. Faptul că am fost năascută să prefer mereu această anomalie a naturii nu schimbă sensul general al lucrurilor, după cum faptul că, de la apariţia vieţii pe pământ, din secol în secol, numărul celor care încearcă să înţeleagă şi punctul    de vedere al celorlalţi este în creştere nu schimbă cu nimic echilibrul părtinitor al lumii.''
           (ANA BLANDIANA, ''CORIDOARE DE OGLINZI'', ''VIZIUNI'' )
... puteţi citi mai multe şi aici:
https://ro.wikipedia.org/wiki/Ana_Blandiana
http://editura.liternet.ro/carte/61/Ana-Blandiana/Coridoare

jurnalul (147)

Azi ... vineri 29 aprilie 2016, orele 19.54
Când au trecut ... zilele acestei luni ? o lună experimentală: s-a testat când venirea verii, când revenirea iernii care nici nu plecase prea departe, când venirea primăverii sau toamnei... tocmai vorbeam cu ticuţu despre luna mai că poate va fi ploioasă... dar cu sperqnţa de a nu mai fi frig ca în lunile acestea ciudate...
Gândurile ... nu sunt prea vesele - auzim numai despre întâmplări ciudate, dramatice, sângeroase... este o zi tristă - de fapt ar trebui să fim pioşi că cel mai mare Spirit s-a coborât pe pământ, cândva în timpul îndepărtat, ca să ne ajute... dar poate că acel timp este prea îndepărtat şi noi (=lumea de acum) am cam uitat de esenţa evenimentului !!!  serbăm exteriorul (=forma) uitând de conţinutul-mesajul  (=fondul)... nu vreau să fiu fariseu dar.........................................    
Vinerea Mare ... e ca de obicei, cu o vreme tristă  care este singura care nu a uitat ce s--a întâmplat cândva şi plânge, cu adevărat, suferinţa Domnului nostru !!!  
Recunosc ... că încerc să fiu, pe zi ce trece, mult mai atentă la toate ''semnele'' timpurilor actuale, să înţeleg cât mai multe şi să am la activ cât mai puţin fapte ''greşite''... uşor de zis şi greu de înfăptuit - este ceva care parcă mă provoacă...  

Bucătăria ... are rolul ei bine definit în această perioadă a anului... nu facem multe pregătiri dar ouăle roşii sunt la mare cinste... celelalte sunt improvizate după pofta şefului bucătăriei şi dorinţelor noastre, cei mărunţi dar flămânzi... mai ales nelipsitele sarmale ! cozonaci am cumpărat de la brutăria comunei - nu am condiţii pentru a-i coace acasă... mami a pregătit cornuleţe şi eu le-am copt...

Sunt ... îmbrăcată tot cam gros pentru că umezeala asta este mai rea decât frigul adevărat... 

Bodyguarzii ... au început să se obişnuiască cu schimbările impuse de mine, mami încearcă să nu uite şi ea regulile - iar când uită trebuie să fiu eu atentă ca să nu apară ''război'' între ei... Leuţu este fericit că doarme în căsuţa care îi plăcea lui ... şi Puiu este mulţumit: mai vânează câte un şobolan - ca astă seară, pe lângă piciorul mămicuţei... acum stă cu trofeul pus bine şi nu avem voie să vizităm atelierul !!!

Weekendul ... este sub semnul Sărbătorilor Pascale ...

Munca ... a fost: tăierea ierburilor ce au crescut peste tot... în sfârşit, acum în prag de mare sărbătoare,   este frumos peste tot în gospodărie, adică sunt mulţumită... 
Sigur voi căuta ... seara, la tv, emisiuni acceptabile... am avut ceva probleme cu recepţia semnalului la antena parabolică ce a fost rezolvată rapid de specialistul chemat: a tăiat o creangă din părul din mijlocul grădiniţei din faţa casei !!! când a văzut ce se întâmplă, mami a ţipat că părul este plin de fructe !!! atât de tare i-a părut rău că a luat creanga şi a îngropat-o în pământ...    
Am ales ... fotogafii cu miile de garofiţe ce se află la poarta principală - ce poate fi mai frumos acum?! - şi care îi îmbată pe toţi cu parfumul lor puternic:

călătorie-n vreme...

... versuri frumos scrise de prietena mea virtuală, doamna Nora (Anna-Nora Rotaru):

''Ce multă vreme-a mai trecut
 Şi câtă apă-n râu a curs...
 Câte frunze-au mai căzut,
 Câte gânduri s-au pierdut,
 Câte clipe-n neant s-au scurs...

        Aici sunt dar parcă niciunde...
        Trecut-au zile, seară de seară...
        Nici nu am unde m-ascunde,
        Simt cum frigul mă pătrunde,
        Când iar noaptea se coboară!

 Plec...stârnind colbul în ţărână,
 Iar cutreier lumea-ntreagă...
 Iau din pâine o fărâmă,
 Stropi de apă din fântână,
 Că...nimic nu mă mai leagă!

        Merg-ncotro aud vreun tunet...
        Trec prin crânguri, prin trifoi...
        N-am nimic înscris pe cuget,
        Nu mi-i teamă nici de muget,
        De-or fi valuri sau strigoi!

 Nici de Neagra cu secure,
 Ce-o aud cum şuşoteşte...
 Iau cărarea prin pădure,
 O alung de vrea să-mi fure,
 Sufletul ce mi-l pândeşte!

        Străbat viaţa, călător...
        Uşor fulg sau adiere...
        De murit, ştiu, n-am să mor,
        Vieţii-i împletesc fuior,
        Să mă scape de himere!''

(ANNA-NORA ROTARU,
''CĂLĂTORIE-N VREME'')

de dragul inimii...

... cu gândul la o vreme călduroasă, postez o imagine - de pe internet - ce mi-a plăcut cândva şi am salvat-o la mine: