vineri, 16 mai 2014

fericiţi cei ce...

... în ultima perioadă, gândesc şi regândesc, analizez toate întâmplările încercând să înţeleg cât mai mult din partea nevăzută dar simţită ... căutând lecţia ce îmi este predată şi încercând din răsputeri să iau o notă bună ...
... astă-seară am citit o minunată postare a prietenei mele, doamna Mihaela Brumar (în Art of Spirit) şi m-am gândit că ar fi frumos să fie citită: 
 '' Ştergând din calea lor lumina, umbrele dau satisfacţie nimicului şi bucură viaţa netrăită.
    O muzică, în dezacord total cu tot ce freamătă, transformă sublimul în grotesc şi fură sufletului parfumul iubirii.
    Fără a avea vreun crez, gândul deschide porţi pe aleea timpului pierdut, unde nu pot vedea câte aud şi unde visul nu este o scufundare în viitor ci undeva într-un colţ mort dintre tine şi trecu
t.
    Speriate de perspectiva unei veşnice non-iubiri, lacrimile tremură în colţul ochilor dând privirii discrete sclipiri.
    Merg greu şi doar speranţa schimbării mai menţine sufletul în plutire.
    Sunt glasuri în mine care nu se aleg, gem a furtună cu ploaie de gheaţă.
    Speranţe ascunse umplu orizonturile cu flori albe, semnal că lumea doarme aşteptând zorii care să-i readucă lumina.
    Parcă se aud şi ecourile unor cântece adevărate ce ştiu să trezească în inimi iubire.
    Bătrâna casă părintească, aşteaptă cu toate ferestrele deschise, ziua de mâine şi timpul ce curge.
    Aceasta este o clipă nebună scăpată dintre umbre. O trimisesem să aducă linişte, prin uitare şi verdele crud al primăverii, ca semn al începutului ce iartă.
    Fericiţi cei ce pot înţelege durerea înainte ca ea să doară, fericiţi fie cei ce pot dărui iubire fără să li se ceară.
    Fericiţi fie cei ce pot pune flori în fereastră.''

 


  (Text Energie Benefică)
  (Tablou "Destin alb " - artist plastic Constantin Snel)

miercuri, 14 mai 2014

micuţa prinţesă japoneză ...

... e seară târzie ...
... dar cum nimic nu este întâmplător ... 
... am primit un neaşteptat dar de la prietena mea de spirit şi suflet, Laura, un dar neaşteptat dar foarte bine primit de sufleţelul meu ...
... minunate cuvinte ... 
... mi-a încărcat ''bateriile'' inimioarei, draga mea prietenă de spirit şi suflet .. tocmai când aveam mai mare nevoie de un sprijin, de o ''aripioară'' ...   
... '' Draga mea prietenă de spirit şi suflet .. azi mă uitam pe o pagină plină de frumuseţe şi m-am liniştit aşa deodată simţind o căldură sufletească pe care rar o simt de la oameni în aceste zile.. Şi m-am gândit să scriu o mică poezioară aşa în prag de seară...''
''Era o bijuterie
  prin a ei gingăşie
  Era o păpuşă
  de porţelan vie
  Îşi mişca umbreluţa
  Timidă, ea drăguţa...

        Să zâmbească 
        deloc nu vroia
        De privit
        nu mă privea
        Iar când vorbeam
        dulce şi în şoapte
        Elegant în obrăjori
        trandafiri înflorea..
  Flori de suflet
  în par i-aş fi prins
  Dar de frică
  să nu se spargă
  în cioburi de vise
  Doar umbra
  i-aş fi atins..



        Şi îmi era 
        aşa de frumoasă
        cu inima ei mare
        şi iubirea sfioasă
        Şi aşa de doritoare
        Şi aşa de visătoare
        Şi aşa de prinţesă
        Şi aşa de japoneză
        Şi aşa de nu a mea..
        De simţurile toate
        Secret îmi răscolea...''

(Laura Schussmann - ''MICUŢA PRINŢESĂ JAPONEZĂ'')

duminică, 11 mai 2014

jurnalul (45)




Astăzi (data/ora)... duminică 11 mai, ora 22.07
Afară ... timp de vară!!! a-ţi petrece orele în grădini acum, este o desfătare - după o perioadă atât de ''jilavă''... 
Mă gândesc ...  la modul în care viaţa îmi pune în cale încercări ... şi cum, ''nimic nu e întâmplător în viaţă'' , în viaţa mea apar, episodic, ''suflete surori''  ce îmi acordă ''aripa'' de ajutor necesară momentului - pentru a-l depăşi cât mai bine...mă voi gândi mult timp de-acum înainte, cu recunoştinţă, la cei care m-au ajutat dar mai ales la modalitatea aleasă pentru a mă ajuta...    
Am învăţat ...  acum că OAMENII de la care poţi primi lecţii de viaţă, de solidaritate, sunt cei mărunţi, anonimi, pe care îi întâlneşti pentru un timp atât de scurt dar care au un rol mare, tot aşa cum şi clipa respectivă este mare ca valoare!
Sunt recunoscătoare ... că, deşi a durut experienţa acestei perioade, eu zic că am evoluat sufleteşte! şi pot spune că Bunul Dumnezeu a găsit, ca întotdeauna, modalitatea ideală de a mă ''răsfăţa'', e drept că pentru scurt timp (ca să nu o iau razna...) pentru consecvenţa luptei mele de copilă cuminte...   
Din bucătărie ... nu se mai aud sunete...s-a lăsat liniştea de mult timp ... mami a adormit deja ... ajunge foarte repede moş Ene pe la gene ...
Sunt îmbrăcată ... cu pantaloni albaştri, tricou roşu (cu mânecuţe scurte), flanel gri închis,şosetuţe călduroase.
Nu citesc ... poate că va mai fi un timp acordat intelectului, undeva, cândva... 
Aştept ... o săptămână cu rezultate concrete, palpabile - pentru a ieşi din impasul încercării ...
Meşteresc ... tot ce se poate dar în stil ''pompieristic'' şi mai ales în stilul ''şina sau maşina'' - după cum glumeşte de o viaţă ticuţul meu ...
Ascult ... zgomotul ceasului: tic-tac ... şi bâzâitul frigiderului ...
În casă ...  e linişte!
Lucrurile mele preferate ... să fim cu toţi membrii familiei, la un loc, să fim veseli, să ne bucurăm de fiecare clipă ce o avem împreună!!!   
Sfârșitul săptămânii ... a fost tare ''încărcat'' - nu aş mai dori vreodată ca să se mai repete!     
Aici vă prezint ... o imagine cu căţeii mei dragi: Puiu şi Leu - unul lângă măsuţa lui mică, din ciment, şi celălalt, în grădina mare, pe alee, supraveghind lucrările noastre...