sâmbătă, 17 iunie 2023

Jumătate de pereche


          JUMĂTATE DE PERECHE

                      de Bertram Chandler 




-- Nimic - zise el - nu-i mai rău decât o jumătate de pereche din ceva. 

-- Ți-am spus că-mi pare rău - replică ea - dar faci atâta caz din asta. Cine ți i-a dat ? Vreo femeie ?

-- Mi i-am dat singur - zise el îmbufnat - i-am cumpărat demult...

-- Și-ți plăceau foarte mult - zise ea. Nu plânge, mama îți va cumpăra altă pereche când ne vom întoarce la civilizație. 

-- Eu vreau una acum - zise el supărat.

-- Dar de ce ? întrebă ea foarte mirată. Suntem împreună singuri pe acest Asteroid Prospector, la jumătatea drumului dintre centura asteroidului și Marte și ție-ți vine ideea asta aiurită cu butonii...

-- Am căzut de acord - zise el hotărât - că nu vom deveni neglijenți, așa cum fac unii în timpul zborului. Cred că-ți amintești cuplul pe care l-am întâlnit pe PX 173 A care ne-a rugat să prânzim pe nava lor: el, îmbrăcat într-o salopetă slinoasă, ea, având o rochie ce părea făcută din pânză de sac. Beam direct din sticlă și mâncam direct din oală - ceva groaznic...

-- Acela - îi spuse ea - era un caz extrem.

-- Ai dreptate. Și faptul că eu umblu, cu mânecile suflecate sau fluturând, ar fi nemaipomenit.

         Nu se putea obișnui cu pierderea.

-- Ce treabă stupidă ! murmură el. Mă duc în baie să-mi spăl cămașa. Las butonii pe etajeră și pun cămașa pe sârmă ca să se usuce. Luând butonii ca să-i pun la o cămașă curată, unul îmi cade în bazin. Se duce pe canalul de scurgere. Mă grăbesc spre sala mașinilor să iau o cheie ca să desfac conducta de la sifon. Mă întorc și te găsesc umplând bazinul ca să-ți speli mărunțișurile. Îți spun ce s-a întâmplat - și tu imediat tragi dopul și speli și bazinul și conducta...

-- Am vrut să văd - zise ea.

-- Ai vrut să vezi - repetă el iritat. 

           Apoi adăugă după un timp:

-- N-ar fi atât de rău dacă asta ar fi fost una din navele mai vechi, funcționând în circuit închis. Aș lua conductele, metru cu metru, până mi-aș găsi butonul, dar cum gunoiul este aruncat automat în spațiu...

-- Oricine ar crede - zise ea - că ai pierdut o bijuterie.

-- Butonii - zise el - înseamnă pentru mine tot atât de mult ca și o bijuterie.

-- Ți-am spus - izbucnit ea - că am să-ți cumpăr altă pereche.

-- Dar nu vor fi ca ăștia - returnă el.  

-- Unde te duci ? întrebă ea.

-- În camera de comandă - răspunse el scurt.

-- Ești supărat ? 

-- Nu - zise el. Nu, draga mea. Nu.

          Își pierdu firea când rachetele tangențiale izbucniră brusc pentru a opri rotația navei în jurul axei longitudinale.

         Această rotație era cea care dezvolta o forță centrifugă ce creea gravitația. 

         Femeia era în bucătărie pregătind prânzul. 

         A urmat un șoc ușor, iar conținutul cratiței a zburat drept în fața ei.

         Nu așteptă să se șteargă, ci merse direct în camera de comandă.

-- Tu... idiotule ! strigă ea. Îți imaginezi că mă pot descurca fără gravitație în bucătărie ? Ai distrus prânzul.

-- Eu - zise el mândru - mi-am găsit butonul. Știi cum funcționează sistemul de evacuare a gunoiului - este aruncat tangențial, de forța centrifugă, în unghi drept cu linia de zbor. Exista, m-am gândit eu, o cât de mică șansă ca ceva metalic să apară pe ecran, mai ales dacă opream rotația navei.

-- Ei, și ? zise ea. Ei, și ?

-- Asta e - zise el arătând fericit ecranul fluorescent ce înconjura camera de comandă. Îl vezi - pata aia mică ce pare a fi un satelit de tablă și...

-- Deci știi unde e - zise ea. La trei sute de metri distanță depărtându-se tot timpul în spirală. Și pentru atâta lucru ai prăpădit prânzul.

-- Nu degeaba. Pentru ce crezi că purtăm cu noi costumele spațiale ?

-- N-ai să ieși - zise ea. Categoric n-ai să ieși. Nu poți fi chiar atât de nebun.

-- Zici așa numai fiindcă ți-e teamă de costumele spațiale - replică el.

-- A cui e greșeala că rezerva de aer era pe trei sferturi goală ? întrebă ea.

-- A ta - zise el. Oricine știe că cel care poartă un costum spațial trebuie să facă o verificare înainte de a ieși afară.

-- Unele femei - zise ea - sunt destul de proaste ca să aibă încredere în soții lor. Dar sunt curând dezamăgite.    

-- Unii bărbați - replică el - sunt destul de proști ca să creadă că soțiile lor au unele cunoștințe elementare despre conducte.

           Arătă către ecran:

-- Uite butonul acolo și eu mă duc după el.

-- N-o să-l găsești niciodată - zise ea. 

-- Ba da. Am să-mi iau pistolul cu reacție și un cablu. Voi împinge cu picioarele în navă și tu ai să mă dirijezi pe poziția orbitei butonului.

-- Sper că nu vorbești serios - zise ea. Ești nebun.

-- Nu însă mai nebun ca tine când ai scos dopul. Chiar mai puțin.

-- Dar... Dar ți se poate întâmpla orice. Și știi că nu mă pot îmbrăca iarăși în costum - nu pot veni afară după tine, până nu mă însănătoșesc...        

-- N-o să se-ntâmple nimic - zise el. Stai și urmărește ecranul și dirijează-mă.

            Trase costumul afară din sertar și începu să-l îmbrace. Ar fi trebuit să știe mai bine. Ar fi trebuit să ia în considerație regulile stabilite de Comisia de Transporturi Interplanetare. N-ar fi trebuit să ignore legea nr 11 care spune:"Nimeni nu va părăsi nava în timpul zborului decât numai însoțit."

            Spre deosebire de soția sa, n-avusese niciodată necazuri cu costumele spațiale - și asta, probabil, îl făcea să nu aibă griji. Își așeză rezerva de aer și-și legă cablul așteptând ca primele instrucțiuni să-i parvină prin telefon. 

            Veniră în sfârșit.

-- Doi metri înapoi... Stai ! Un metru mai încolo !

           Pistolul său cu reacție lumină scurt.

           Văzu butonul navigând către el, apoi - o pată aurie strălucind. Râse. Întinse ambele măini ca să-l prindă - apoi își dădu seama că într-una din ele ținea pistolul. Încercă să și-l treacă în măna stângă și în grabă îl scăpă. Se ducea în gol."Ce importanță mai are ?" gândi el și apoi strigă în microfon:

-- L-am prins !

          Întoarcerea la navă va fi ușoară - va trage doar de cablu. Atunci făcu o descoperire care-i îngheță sângele: cablul se rupsese. Se întâmplase probabil cănd scăpase pistolul. 

          Asteroizii Prospectori erau notorii pentru echipamentul lor ieftin, de mâna a doua.

         Încet, se depărta de navă. N-avea nimic pe care să-l arunce în direcția derivei ca să se verifice.

-- Ce s-a întâmplat ? întrebă brusc soția lui.

-- Nimic - minți el.

        "N-o să-ndrăznească niciodată să părăsească nava din cauza fricii de costumele spațiale" se gândi el. "Și chiar dac-ar îndrăzni - ar fi prea riscant. N-are rost să ne pierdem amândoi. Rămas bun, draga mea. Mi-a părut bine că te-am cunoscut."

-- Ce s-a-ntâmplat ? întrebă ea din nou, iritată.

-- Nimic - repetă el.

            Începuse să-l chinuie respirația: deși manometrul rezervei arătase că aceasta era plină, presiunea actuală era mult mai mică.

-- S-a-ntâmplat ceva ! strigă ea.  

-- Da - admise el. Promite-mi un lucru - cănd te vei întoarce pe Marte, cere o verificare a întregului echipament vândut de compania Asteroizilor Prospectori. Sunt niște escroci. Și... Și... 

            Se chinuia din nou cu respirația încercând să nu-și piardă cunoștința. 

-- A fost greșeala mea. Ai grijă de tine - nu de mine...

           Leșină. Fu surprins când se trezi în camera lui. Fu surprins că se mai trezi. Fața ei fu primul lucru pe care-l văzu - era pătată de lacrimi și murdară și fericită. Văzu că ținea în mâini o cămașă albă, curată, cu butonii strălucind la fiecare manșetă.

-- Ai ieșit afară - zise el încet. M-ai adus înăuntru... Dar teama ta de costume spațiale, dragă ?

-- Am găsit- zise ea - că am una și mai puternică. E la fel ca a ta.

         Se aplecă să-l sărute.

-- Urăsc atât de mult jumătățile de perechi și nu mă gândesc numai la butoni când zic asta !


                                  "JUMĂTATE DE PERECHE"

                                       - Bertram Chandler -

      [ https://en.m.wikipedia.org/wiki/A._Bertram_Chandler ]

                                    - traducere: Adrian Moraru -


 ... dacă este sâmbătă - am decis eu cu drag - prinde bine o porție de literatură SF (din colecția de reviste, cărți și almanahuri SF ce o am prin bibliotecă, scrise de specialiștii domeniului, în decursul timpului)!

... sper că a fost o lectură interesantă !


 

  

9 comentarii:

  1. Nu imi imaginam ca niste butoni pierduti pot crea atatea probleme existentiale. Pot trage concluzia simpla ca doar dragostea ne elimina fricile.
    Adica, poate nu e chiar simpla, insa e importanta!
    Multumesc pentru poveste, draga Prietena!
    Voi lipsi incepand cu marti, asa ca te voi citi mai tarziu.
    Doar bine la tine si la gradina ta. Pupici! ❤️😘

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Eu zic că așa sunt bărbații - îmi aduc aminte că și ticuțu meu ținea mult la "butonii" lui... ca veșnici copiii 😃... soția este și "mămica"...😃
      Îți doresc : "vacanță plăcută" !
      Pupici cu drag ❤️

      Ștergere
    2. Scumpă prietenă, cred că pleci în vacanță - mă bucur mult pentru tine 👍❤️
      De ceva timp am în gând imboldul de a nu mai scrie pe blog...azi am ajuns la concluzia finală: nu mai particip cu postări, comentarii...mă retrag 😇
      Pupici cu drag ❤️

      Ștergere
  2. Faci cum crezi ca este mai bine pentru tine, evident. Si sper ca nu vei renunta la traducerle tale, ca poate le vei pune intr-o carte. Pupici, sanatate, spor la tot si ai grija de tine! ❤

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Îți doresc și eu multă, multă sănătate și succes în ceea ce vrei să realizezi !
      Pupici cu drag ❤️

      Ștergere
  3. Vai ce bne ca se termina cu bine!! Aveam nevoie de o astfel de poveste ! Si a venit la fix cand aveam nevoie de ea. ERam chiar trista ca nu am reusit sa o parcurg pana acum... Eh totul e cu un scop :D.
    Dar stai... intri in pauza de scris? :O. O sa imi fie tare dor de intalnirile noastre, chiar si asa virtuale... sper sa nu dureze foarte mult. Desigur, daca asta simti si e nevoie de pauza, normal ca e necesara.
    Te pup si o imbratisare mare si de la Kouki!!!
    Iti multumim!! :*

    RăspundețiȘtergere
  4. O frumoasa povestire SF de dragoste!
    Mi-a facut placere sa o citesc. ❤
    Am citi in comentarii ca te retragi. Sa-ti fie bine, iti doresc! Ai asa de multe alte lucruri frumoase de facut! Uneori, ma bate si pe mine gandul sa ma retrag, pentru ca nu mai reusesc sa fiu prezenta asa cum eram inainte.
    Toate cele bune! 💕

    RăspundețiȘtergere
  5. Crăciun fericit, Prietenă dragă! Sper că ești bine! Pupici

    RăspundețiȘtergere
  6. Un far de strălucire! Postarea dvs. este atât perspicace, cât și elocvent prezentată. Apreciez că împărtășiți perspectiva dumneavoastră valoroasă.

    RăspundețiȘtergere