congresul...

                CONGRESUL BACKSTER

                                                        de EDUARD JURIST   

             Congresul urma să se ţină chiar în Grădina Botanică. Se aflau acolo peste patru mii de delegaţi din toate ţările de pe toate continentele. Deschiderea oficială a fost însă amânată de trei ori pentru că, în ciuda tuturor măsurilor adoptate – dezbaterile fiind secrete – s-a constatat, de fiecare dată, prezenţa nedorită a unor ziarişti. (Unul a avut ingenioasa idee să se ascundă în boilerul care încălzeşte sera dar a fost cât pe aici să se înece, iar altul n-a pregetat să se ascundă într-o ladă cu îngrăşăminte naturale lăsată din neglijenţă într-un colţ). În cele din urmă, când n-a mai fost detectată nici o prezenţă străină, lucrările au fost deschise în mod solemn. Marea majoritate a delegaţilor se găsea în ampla şi moderna seră, dar lucrările erau urmărite şi din parc ca şi din pavilioanele anexe. Deşi fiecare delegat avea prins, cum se obişnuieşte, un ecuson cu numele şi regiunea geografică de unde venea, se conveni ca în actele Congresului, el să fie numit cu numărul de ordine sub care era înregistrat. Cu toate că participanţii afişau o reţinere deplină, un ochi atent ar fi putut observa că în atmosferă domnea o anume tensiune. Aşa cum s-a aflat mai târziu, delegaţii nu ştiau că pretutindeni fuseseră amplasate microfoane şi senzori invizibili de mare sensibilitate, ce înregistrau cele mai fine reacţii, comunicându-le Computerului Alfa Sigma 52, cea mai recentă realizare. În domeniu, Terminalul calculatorului era instalat într-o cazemată subterană, fiind urmărit zi şi noapte de o echipă de specialişti. Se pare chiar că unul dintre aceştia (din motive ce nu au fost clarificate) a transmis presei stenograma Congresului, din care reproducem şi noi câteva fragmente.

Congresul, după cum se vede, a folosit o metodologie oarecum diferită de altele. S-a lucrat fără prezidiu şi fără preşedinte. Delegaţii luau cuvântul de la locurile lor completându-se reciproc. Alte precizări le vom face pe parcurs.

                   Delegatul MN2005:

-Stimaţi colegi, se împlinesc 20 de ani de când un poliţist ingenios, mr. Backster, a întrevăzut posibilitatea folosirii detectorului de minciuni în lumea plantelor. A fost o simplă întâmplare dar ea a caracterizat cât se poate de semnificativ relaţiile dintre specia umană şi lumea vie înconjurătoare. Dacă urmările aplicării numitului efect Backster nu au fost întotdeauna dintre cele mai fericite, el a pus totuşi în evidenţă faptul că lumea plantelor este situată pe o cu totul altă scară a dezvoltării decât se crezuse până atunci. S-a înţeles din acel moment că plantele sunt guvernate nu numai de procese fiziologice, ci şi de un complex de factori care nici azi nu a fost deplin elucidat. E vorba de comunicare, de transmitere a informaţiei, ba chiar de ceea ce s-ar numi, dacă vreţi, atitudine comportamentală. De aceea, ideea domnului Cleve Backster poate fi socotită o adevărată piatră de hotar şi propun ca Forumul nostru să primească numele de Congresul Backster ! 
                Pe terminalul calculatorului se succed o serie de cercuri concentrice colorate. Convertizorul sonor explică: aplauze. Pe ecran se pot observa şi câteva zone negre – abţinerile.

                   Delegatul F 790543:

-Într-adevăr, au trecut douăzeci de ani de atunci. Din păcate, douăzeci de ani care n-au adus la viaţă Sahelul cu secetele sale catastrofale, în timp ce sub calotele polilor continuă să-şi târască existenţa abia câteva specii de licheni. În zonele cu climă mai blândă, în schimb, au fost organizate complexe agro-industriale care au intensificat la maximum exploatarea lumii vegetale. Când marea concurenţă de pe terenul hidrocarburilor a luat sfârşit, s-a dezlănţuit o concurenţă fără precedent în sfera spaţiului alimentar. Mai acerbă, mai iraţională decât cele de până acum. Au apărut şi forme de concurenţă paradoxale, necunoscute până mai ieri. Dacă ţările producătoare de petrol îl vindeau ţărilor care nu-l aveau, faptul era cât se poate de explicabil (ele achiziţionând în schimb tehnologie avansată), vinderea produselor agro-alimentare către ţările bogate nu s-a justificat întru totul...

                   Delegatul UX 278:

-Stimate coleg, trăim într-o lume a interdependenţelor. Înseamnă să dovedim că nu cunoaştem concepţiile actuale privind cultura. Nici agrotehnica nu mai poate fi aplicată cu mijloace depăşite. E nevoie de utilaje moderne ce nu pot fi achiziţionate decât pe baza aşa-numiţilor dolari verzi.

                   Un delegat din sală:

-Dolarii totdeauna au fost verzi...

             Cercuri colorate pe ecranul terminalului: animaţie.

-Ar fi foarte simplu dacă şi dolarii verzi ar putea fi cultivaţi în grădină. Deocamdată nu s-a gândit soluţia şi, aşa cum şi în natură, se stabilesc anumite echilibre, tot aşa şi în societatea umană sunt necesare anumite echilibre economice. Aşa-numitului dialog (de multe ori al surzilor) dintre Nord şi Sud, i s-a adăugat cel dintre sătui şi flămânzi. Curios e faptul că nu totdeauna bogaţii sunt sătui şi flămânzii săraci !
             Pe ecran: pătrate roşii şi verzi: aprobări unanime...

             În continuare delegaţii abordează o largă serie de probleme privind economia agricolă. Următorul vorbitor este întâmpinat cu reţele albastre pe ecran, dovedind larga lui notorietate în rândul celor prezenţi.

                   Delegatul MN2005:

-Vă rog să-mi permiteţi să mă ocup nu atât de aspectele legate de practica nemijlocită, ci de ansamblul unor concepţii care prezidează relaţiile dintre om şi natură. Este cunoscut faptul că în stadiile primare ale dezvoltării civilizaţiei, şi omul făcea parte din natură. Poate nu întâmplător unele mituri au socotit acele vremuri paradiziace. Pe urmă...

                   Voce din sală:

-A fost o mare greşeală că individul umanoid a fost lăsat să coboare din copaci. Dacă ar fi găsit acolo suficientă hrană, Terra ar mai fi fost şi astăzi o planetă fericită...

             Ecranul se întunecă. Apar puncte şi linii verzi – proteste vehemente.

                   Din nou delegatul SG 54:

-Văd că ideile de aşa zisă umanizare a mediului sunt împărtăşite de numeroşi delegaţi. Tocmai aici e nodul numeroaselor confuzii. Spuneam deci că de la etapa iniţială când omul făcea parte din natură, prin activitatea sa de homo faber, el s-a desprins din mediul ambiant şi şi-a propus să-l supună, să-l subjuge, să devină stăpânul absolut al naturii, săvârşind aceleaşi crime împotriva naturii ca şi cele săvârşite în cealaltă colonizare. Sigur, astăzi suntem într-un alt moment al civilizaţiei dar putem constata că şi astăzi se practică o exploatare mult mai subtilă, mai periculoasă...

                   Intervenţie din sală:

-Cu totul de acord cu teza stimatului SG. Mai mult, pe plan social, unii teoreticieni fac mare caz de escaladarea violenţei. Se pare că aşa e. Dar este total ignorată sau escamotată, violenţa practicată împotriva naturii. Un individ uman în stare să taie cu securea un brad, e în stare să omoare şi un pui de focă şi să comită o agresiune antiumană. În esenţă, e acelaşi lucru. Diferă motivaţiile raportate la morala umană. Trebuie de aceea să luptăm pentru o nouă morală, o morală superioară, morala ecologică.

-Mulţumesc pentru completare. Total de acord. Ceea ce trebuie să înţeleagă specia umană, la urma urmei, în propriul ei folos, este că natura nu este numai un sistem de scări ale nivelelor evoluţiei ci, şi aici este esenţiaul, un ansambu de interdependenţe în care biounităţile depind vital unele de altele şi, din acest punct de vedere, omul nu este superior copacului, copacul nu este superior păsărilor, păsările nu sunt superioare insectelor, ci toate depind unele de altele...

                   Voce din sală:

-Nimeni nu mă va împiedica să cred că omul este departe de a fi fiinţa superioară care se crede. Specimenul care socoteşte că se poate eterniza, gravându-şi numele pe trupul unui arbore sau care foloseşte natura ca simplu decor pentru pretenţiile sale estetice, n-are nici o şansă să-şi dovedească superioritatea...

             Discuţiile continuă cu înverşunare. Se propune înfiinţarea unei Ligi pentru protecţia plantelor, mai precis de autoprotecţie.

-Stop ! Mă opun cu toată hotărârea ! Congresul nostru este un congres strict ştiinţific. Chiar dacă au fost şi unele intervenţii care implicau zona socialului, lucrul era normal căci s-a înţeles în cele din urmă că nu se poate vorbi de un social abstract, ci de unul condiţionat geoclimatic. Dar de aici şi până a face politică ! Ştiţi bine că încă în urmă cu 15-20 de ani au apărut tot felul de partide zise ecologice. De fapt, ce erau aceste partide ? Credeţi că le păsa lor de natură ? Nicidecum ! Doreau ca, folosind această nouă demagogie, să pună mâna pe putere. Vă asigur că orice fel de organizare va fi în cele din urmă manipulată ! Eu cred că speciile de plante sunt în măsură să se apere singure – de atfel au dovedit-o prea bine de-a lungul mileniilor...

..............................................................................................................................

             În elegantul său birou de la sediul Interpol-ului, şeful departamentului ''Mişcarea ideilor subversive'', citea plictisit ziarul. Apoi îşi convocă colaboratorii:

-Să-mi aflaţi în timpul cel mai scurt cine sunt cei ce se ascund sub indicativele astea...

-Au toţi nume latine, boss...

-Crezi că sunt din America latină ?

-A, nu, sunt din lumea întreagă.

             Şi subalternul începu cu multă precauţie să-i explice şefului despre ce era vorba. Când termină, şeful trânti furios cu pumnul în masă.

-Păcat că Backster ăsta nu a fost subalternul meu ! L-aş fi învăţat eu minte ! Poftim, acu' să urmărim şi ce gândesc plantele despre noi ! 
                            (EDUARD JURIST, ''CONGRESUL BACKSTER'')

                  (https://ro.wikipedia.org/wiki/Eduard_Jurist )

          

            

... deci dacă este sâmbătă - am decis eu asta, cu drag ! -, prinde bine câte o porţie mică de literatură SF (din colecţia de reviste, cărţi şi almanahuri SF - ce o am prin bibliotecă, scrise de specialiştii domeniului în decursul timpului...) !

... sper că a fost o lectură plăcută ! 

sursa desenului - rândunica:

http://www.qbebe.ro/utile/desene_de_colorat/pasari        

ritm, frumuseţe şi culoare...

... a fost o zi frumoasă ! 
... este o seară frumoasă !
... este bine să ne distrăm cu muzică, dans şi multă, multă frumuseţe şi culoare !
                                1

                                 2

                                  3
 
                                 4

jurnal de sărbătoare...

Astăzi ... vineri 01 decembrie, orele 9.00

Ziua aceasta ... declarată ca ziua naţională a ţării noastre:         
         (https://ro.wikipedia.org/wiki/Ziua_na%C8%9Bional%C4%83_a_Rom%C3%A2niei ),
este şi o mare sărbătoare a familiei noastre -  aniversarea căsătoriei părinţior mei ! 

Mă gândesc ... că, în ziua de azi, sunt puţine familii ce aniversează ''nunta de ametist'' = cei 60 de ani de căsnicie: SĂNĂTATE !

Recunosc ... că am pregătit dulciurile ce ne plac - tort şi eclere:

 

iar cu mâncarea va fi mai simplu: o friptură de pui... 
Toată suflarea familiei ... (inclusiv Puiu) va privi, la tv, cu emoţie parada militară, va mânca, va bea câte o ciocolată caldă şi apoi va asculta muzică:

Mă gândesc ... că, în ziua de azi, sunt puţine familii ce aniversează ''nunta de ametist'' = cei 60 de ani de căsnicie: SĂNĂTATE !

LA MULŢI ANI !

Kubo...

... mă bucur că am avut ocazia de a viziona un frumos film bazat pe o poveste japoneză...
... filmul american, ''Kubo and the Two Strings''(=''Kubo şi lăuta magică''), a fost regizat de Travie Knight avându-i în rolurile principale pe: micuţul Kubo=Art Parkinson (http://gameofthrones.wikia.com/wiki/Art_Parkinson ); mama-maimuţa= Charlize Theron (http://www.imdb.com/name/nm0000234/ ) ; tatăl-gândacul samurai=Matthew McConaughey ( http://www.imdb.com/name/nm0000190/ )!!!       

.. povestea este următoarea (aşa cum am reţinut-o eu...): într-un sătuc mic din Japonia, micuţul Kubo spune poveşti ajutându-se de o lăută fermecată; fără să vrea invocă un spirit din trecut şi aşa încep peripeţiile prin care vor trece cei trei: Kubo, maimuţa şi gândacul-samurai ! Kubo descoperă treptat cine sunt mama sa şi tatăl său, bunicul său şi surorile mamei sale.. Kubo, ajutat de maimuţă şi gândacul-samurai, trece cu bine prin toate încercările dar îi pierde, la final, pe cei doi ajutori - maimuţa şi gândacul-samurai - morţi încercând să-l apere pe Kubo... mama lui Kubo fusese a treia fiică a Regelui Lună şi îşi dezonorase tatăl refuzând să mai omoare oameni (pentru a păstra regatul din Lună ferit de influenţa oamenilor) şi se îndrăgosteşte de marele samurai Hanzo cu care are un băieţel, Kubo... pedeapsa vine de la Regele Lună şi celelalte două fiice ale sale: fiica neascultătoare moare şi printr-o magie devine maimuţa ce-l apără pe Kubo, iar samuraiul Hanzo este omorât şi el devenind gândacul-samurai... peripeţiile prin care trec Kubo şi cei doi, maimuţa şi gândacul-samurai, sunt palpitante (găsirea armurii şi coifului samuraiului Hanzo) şi pline de pilde emoţionante ! lupta finală se dă între Regele Lună (ce vrea să-l ia pe micuţul Kubo în regatul său pentru a deveni rece şi neiubitor de oameni) şi micuţul Kubo care devine biruitor nu prin luptă (era mult mai puternic Regele Lună !) ci cântând la lăuta sa magică...
... minunat prezentată este legenda potrivit căreia stârcii galbeni preiau sufletele plecate ale oamenilor ce se transformă apoi... 
... minunat este şi pârâul pe care plutesc lampioanele aprinse pentru sufletele plecate...     

dublul delict...

                      DUBLUL DELICT DIN STRADA GOVERNO VECCHIO

                                                    - UGO MORETTI -

           Afară, lumea din ulicioară, întărită de cea de pe străzile învecinate, devenea tot mai agitată. Cocoţat pe un scaun, bătrânul cu impermeabil aţâţa muţimea. Două femei se luară de păr, un hamal beat sparse un felinar cu pietre şi cioburile căzură peste oameni. Văduva uneia din victime avu o criză de isterie şi, aţâţată de bătrân, se repezi asupra lui Dindo Baldassarre încercând să-l muşte de nas. Alţi patru agenţi, o patrulă a marinei şi un carabinier în permisie de seară dădură un ajutor viguros forţei publice, atacară mulţimea şi reţinură unsprezece martori oculari care nu văzuseră nimic. Fiindcă nu era luat în seamă, bătrânul se repezi cu scaunul asupra carabinierului şi urmă o încăierare feroce, care se sfârşi la cazarmă, dar ancheta care urmă avu rezultate dezastruoase pentru Dindo Badassarre.
                                                                 X
-Eu... nu m-am gândit, într-adevăr, domnule chestor.
-Şi la ce te gândeai, mă rog ?
-La Lao Tse... ''Dacă vezi un om în dificultate, ajută-l înainte ca el să ţi-o ceară şi îndepărtează-te înainte ca el să-ţi mulţumească. Numai aşa îţi vei fi făcut datoria.''
                                                                 X
           Dar Dindo nu era nici foarte nefericit, nici foarte schimbat. Atunci, când cu episodul acela nenorocit din Trastevere, era un tânăr de treizeci de ani, cu păr bogat căzându-i pe frunte, cu mersul apăsat şi ochii rătăcind pe chipuri şi lucruri, neliniştiţi şi distraţi încât de cele mai mute ori unul se ducea spre dreapta şi altul spre stânga, căutând cu disperare să fixeze un hoţ de buzunare şi o fată frumoasă, un amurg purpuriu şi o fată frumoasă, un fronton baroc şi o fată frumoasă sau chiar două.
           Acum avea ceva mai puţin păr şi ceva mai puţine ocazii de a întâlni fete frumoase, asta şi pentru că în urmă cu zece ani una din cele la care se uitase îi întorsese ochiada şi hotărâse că în ciuda înfăţişării de urs şi a vorbelor pline de ciudăţenii, putea deveni un soţ acceptabil, şi acţionase în consecinţă.
                                                                 X
           Dindo îi era simpatic aşa că îi permise să răsfoiască un volum vechi despre palatele din Roma, unde, în afara descrierii şi topografiei diferitelor edificii tenebroase, era şi povestea a ceea ce se întâmplase înăuntru: omoruri şi baluri, papi căutând scăpare prin subterane, poduri mobile pe unde ambasadorii erau aruncaţi în şanţul cu apă, încăperi tainice unde în nesfârşitele nebunii nocturne frumoasele contese storceau vlaga amanţior săraci.
           Despre palatul prinţului nu era nimic relevant, în afara supoziţiei autorului că ascundea mai multe mistere decât altele, dar atât de bine păstrate de zidurile severe şi de discreţia nobililor proprietari, încât trebuiau să fie şi mai teribile.
                                                                 X
           Delicioasa fire a Adrianei Baldassarre avea toate caracteristicile unui litru cu lapte în fierbere, ajuns la marginea ibricului şi care aşteaptă să vină cineva să închidă gazul pentru ca să dea peste şi să-i opărească degetele. 
                                                                 X
-Ia te uită, spuse încet Şobolanul care stătea la ferestruică. Se întoarse spre întrerupătorul în faţa căruia Dindo îşi expunea teoriile şi apăsă pe un buton. Aşa zici tu că au murit Romolo şi bătrânul prinţ...
                           (UGO MORETTI,''DUBLUL DELICT DIN STRADA GOVERNO VECCHIO'')
                                    -traducere de CONSTANTIN IONCICĂ-

... postarea este propusă pentru Citate favorite găzduite de Zinnaida
 (https://zinnaida.blogspot.ro/ )  unde veţi găsi cele mai multe date... 
... provocarea are sloganul ''Click&Comment Monday''!
... distribuie pe reţele articolele care îţi plac mult !

... deci dacă este luni, provocarea este:''DUBLUL DELICT DIN STRADA GOVERNO VECCHIO'', UGO MORETTI    (https://it.wikipedia.org/wiki/Ugo_Moretti )