preafericirea ...

... acum câtva timp, am scris câteva rânduri despre ... "profesorul de speranţă": monseniorul Ghika ...

  

  ... mâine, după aproape 20 de ani de activitate colectivă, va fi o zi de recunoştinţă faţă de acest mare OM - prinţ, preot, martir - ...
     ... va fi un întreg ritual ... Doamne, ajută!
        "Suferinţele mele: dă Doamne ca rostul lor să fie de folos pentru bucuriile altora."  (din "Pensee pour la suite des jours", 1936, monseniorul VLADIMIR I. GHIKA )

... dulci amintiri ...

...am vizitat blogul unei prietene şi mi-a deschis apetitul pentru a detalia o "stare sufletească"... chiar nici nu mai ţin minte dacă am mai povestit despre aceasta!!!
... prietena povestea despre dorul pentru meleagurile natale!!!
... am scris că îi înţeleg dorul după meleagurile natale...
... că trăiesc de ani şi ani printre străini şi tânjesc după meleagurile natale: zona vechiului regat ... suntem regăţeni!
... ca acum câţiva ani, am reuşit să mai ajung pe plaiurile dragi, că am trecut pe lângă casa părinţilor adoptivi ai mamei (unde am copilărit, cu mult drag!) - dar care s-a vândut între timp unor oameni străini (de către fraţii mamei) ... şi că am plâns de atâta fericire şi emoţii ...
... am mai scris că, oricând, tresar când văd număr de maşină cu iniţialele judeţului din zona natală!!!
... doar cine este un desrădăcinat (când eram mai tânără am cumpărat o carte "Desrădăcinaţii" dar nu reuşeam să înţeleg cu adevărat multitudinea sensurilor cuprinse într-un cuvânt! sau nu aveam experienţă de viaţă atât de bogată !!!)...
... am trăit ani mulţi într-un oraş (o viaţă de om aproape, pot spune!) şi de 9~10 ani am ales să trăim la ţară ... altă desrădăcinare (dar nu credeam că făcusem şi aici - în oraş - aşa de adânci rădăcini!!!).
... cineva poate folosi alt termen, în locul desrădăcinării: pierderea unor obiceiuri ! dar nu cred că este acelaşi lucru!
... în ultimele zile, m-am ocupat cu tăierea unor pomi (am făcut ceva muşchi - dar ce-i drept am folosit mult şi gândirea pentru a depune efort mai puţin!) şi am văzut cam cum poţi avea rădăcini adânci/mai puţin adaâci într-un loc!!!
... nu am devenit mai filozoafă! dar, fără să vreau, realizez conexiuni din zone diferite ale gândirii.
... acum câteva zile, discutând cu mami (mica) şi cu ticuţu, am încercat să închid ochii vizualizând cameră cu cameră casa părinţilor adoptivi ai mămicuţei ... am păstrat, ca pe o icoană, imaginea fiecărei camere - în memorie... dar m-am necăjit tare că nu am reuşit să vizualizez o zonă din casă, plasată lângă plita unde pregătea de mâncare mamaia, şi unde se afla cuptorul cel mare (pentru pâine)!!! adică ştiam şi vedeam cuptorul, ştiam şi vedeam în minte toate dotările când prepara pâinea (eu aveam vasele şi locul meu de preparat pâinile mele! - eram atât de mică şi de implicată în tot ce făceam împreună cu mamaia...) dar nu am reuşit, oricât am strâns din ochi şi mami îmi povestea reamintindu-mi, să amplasez - în memoria mea - cuptorul la locul lui !!!
... am revăzut, ca într-un adevărat pelerinaj virtual, camerele cu tot ce se afla amplasat în ele - de parcă le vizitasem cu 5 minute mai înainte! am o bună memorie vizuală şi le văd în culorile care le aveau, cu umbrele coltloanelor ...
... de multe ori stau ziua şi mă visez pe acolo, mi-e dor de leagănul pe care mi-l făcea tataia ori de câte ori veneam la ei...mi-e dor de bucata de sare, un cristal/un drob mare - pe care l-am văzut când a adus o dată oile de la stână, pentru puţin timp...mi-e dor de florile din faţa casei ...mi-e dor de rochiţele, cu pliseuri, pe care mi le făcea mamaia la o croitoreasa din alt sat ...
... aşa de frumoase amintiri de pe aceste meleaguri!
... stam acum într-o casă pentru care am muncit şi muncim încă! am depus şi aici câte ceva din noi, inclusiv din sănătatea noastră! am încercat să adaptăm casa cumpărată la spiritul meleagurilor noastre natale! acum  este căminul nostru drag! şi aici aş vrea să rămân până la final! dar oamenii nu sunt calzi sufleteşte! suntem printre străini de gândirea noastră şi ceea ce simţim! am zis: nu suntem mai buni - ci diferiţi! şi suntem ciudaţi pentru zona în care trăim - care are obiceiuri (la orice activitate) atât de ... altfel !
... dar de multe ori mă gândesc, cum ar fi fost să fi avut posibilitatea de a reveni în casa părinţilor mămicuţei - casa unde am copilărit o perioadă!!! dacă am fi reuşit să plecăm, mai înainte, spre ţinuturile noastre natale!
... mi-e dor de oamenii calzi la suflet printre care am crescut o perioadă! mi-e dor de plaiurile pe care le-am străbătut la pas - colindam cât era ziulica de mare - aveam prietene în toată comuna !
... mi-e dor de atât de multe - că nu este spaţiu să le pot numi pe toate!!!
... mi-e dorrrrrrrrrrrrrr!

estivala si nu numai ...

... cautam la tv o emisiune care sa ma atraga si am gasit ceva de care m-am lipit imediat: pe TVR 2 era ceva despre festivalul "Dinu Lipatti" din primavara acestui an ...


... mi-a placut o tanara care a cantat 2 piese la pian - cred ca din Chopin - atat de placut si cu atata sensibilitate ...

... am aflat, apoi, cautand pe Internet,  ca se numea Momoka Masuda si era din Japonia!
... castigase marele premiu al festivalului, cantand la pian ... deci nu ma emotionase doar pe mine (eu o umila admiratoare a pianului si a instrumentistilor ce il folosesc!), ci a reusit sa ridice in picioare auditoriul din Sinaia ...
... desi este cam tarziu cand vorbesc despre acest festival, pentru interpreta este binevenita prezentarea, cred eu, oricand!
... am gasit pe Youtube o piesa interpretata de Momoka Masuda si sper sa va placa ! as fi vrut sa gasesc Chopin dar asta e! alta data, sigur!