NIHIL SINE DEO !
Dumnezeu să Te odihnească în pace, Majestate !
joi, 14 decembrie 2017
miercuri, 13 decembrie 2017
ultimul mareşal al României...
... demult timp, cetăţenii patriei noastre nu mai ştiu multe despre armată dispărând obligativitatea serviciului militar (ultima încorporare a recruţilor fiind în 2006)...
... ce se cunoaşte cel mai adesea ? că există oameni care se ocupă de activitatea specifică armelor şi apărării ţării ! la sărbătorile oficiale, sunt admirate uniformele şi gradele afişate pe uniformă, şi bineînţeles câte ceva din dotarea armatei... sau la tv, aflăm ştiri din ţările pe unde se află detaşaţi soldaţi români...
... există şi o categorie de cetăţeni ce au făcut cândva un stagiu militar şi au un grad dar nu mai fac parte din armata acvtivă, având un livret militar şi având titulatura de:''în rezervă'' (de exemplu: eu am rămas cu gradul de sublocotenent dar în rezervă...)... actual, s-a mai revenit cumva: începând cu 2017 a apărut termenul de rezervist voluntar: http://presamil.ro/prevederi-referitoare-la-rezervistii-voluntari/ !
... în vremuri liniştite, armata este condusă de militarul cu gradul cel mai înalt - generalul:
https://ro.wikipedia.org/wiki/General
https://ro.wikipedia.org/wiki/Gradele_militare_%C3%AEn_Rom%C3%A2nia
... zilele acestea s-a vorbit mult şi despre un grad militar mai puţin cunoscut: cel de mareşal ! ce este un mareşal ? am aflat că este cel mai înalt grad militar din România dar doar pe timp de război:
https://ro.wikipedia.org/wiki/Mare%C8%99al
https://ro.wikipedia.org/wiki/Lista_mare%C8%99alilor_Rom%C3%A2niei
... cine a fost primul mareşal al României ? răspunsul: Regele Ferdinand I :
https://ro.wikipedia.org/wiki/Ferdinand_I_al_Rom%C3%A2niei
... dar cine, în România, a avut ultima dată gradul de mareşal ? Regele Mihai I :
http://presamil.ro/regele-mihai-nu-exista-cinste-mai-mare-decat-sa-ti-slujesti-tara/
ps.
... bastonul de mareşal :
... ce se cunoaşte cel mai adesea ? că există oameni care se ocupă de activitatea specifică armelor şi apărării ţării ! la sărbătorile oficiale, sunt admirate uniformele şi gradele afişate pe uniformă, şi bineînţeles câte ceva din dotarea armatei... sau la tv, aflăm ştiri din ţările pe unde se află detaşaţi soldaţi români...
... există şi o categorie de cetăţeni ce au făcut cândva un stagiu militar şi au un grad dar nu mai fac parte din armata acvtivă, având un livret militar şi având titulatura de:''în rezervă'' (de exemplu: eu am rămas cu gradul de sublocotenent dar în rezervă...)... actual, s-a mai revenit cumva: începând cu 2017 a apărut termenul de rezervist voluntar: http://presamil.ro/prevederi-referitoare-la-rezervistii-voluntari/ !
... în vremuri liniştite, armata este condusă de militarul cu gradul cel mai înalt - generalul:
https://ro.wikipedia.org/wiki/General
https://ro.wikipedia.org/wiki/Gradele_militare_%C3%AEn_Rom%C3%A2nia
... zilele acestea s-a vorbit mult şi despre un grad militar mai puţin cunoscut: cel de mareşal ! ce este un mareşal ? am aflat că este cel mai înalt grad militar din România dar doar pe timp de război:
https://ro.wikipedia.org/wiki/Mare%C8%99al
https://ro.wikipedia.org/wiki/Lista_mare%C8%99alilor_Rom%C3%A2niei
... cine a fost primul mareşal al României ? răspunsul: Regele Ferdinand I :
https://ro.wikipedia.org/wiki/Ferdinand_I_al_Rom%C3%A2niei
... dar cine, în România, a avut ultima dată gradul de mareşal ? Regele Mihai I :
http://presamil.ro/regele-mihai-nu-exista-cinste-mai-mare-decat-sa-ti-slujesti-tara/
ps.
... bastonul de mareşal :
sursa foto:
luni, 11 decembrie 2017
cadoul lui Moş Crăciun cel secretos...
... recunosc că am avut emoţii mari...
... ca un copil nerăbdător, am aşteptat cadoul meu de la Moş Crăciun - prin intermediul:
http://homewithmrst.blogspot.ro/search?updated-max=2017-10-23T00:06:00%2B03:00&max-results=2&start=24&by-date=false
şi aici:
http://homewithmrst.blogspot.ro/search?updated-max=2017-12-02T14:38:00%2B02:00&max-results=2&start=2&by-date=false
... prietena mea, Ella (http://homewithmrst.blogspot.ro ), m-a încurajat că sigur va veni şi la mine, considerând că am fost un ''copil'' cuminte şi atât de silitor în toate !
... şi azi, 11 decembrie, a ajuns şi cadoul-pacheţel !!!
... Moşul meu de anul acesta a fost Mia : http://craftartista.blogspot.ro/ !!!
... bucuria a fost imensă dar nu numai în sufleţelul meu, ci întreită pentru că s-au bucurat enorm şi mami şi ticuţu, fără să spun că Puiu a ţopăit şi el de bucuria mea !
... am citit felicitarea de la Moş, am admirat fiecare obiect aflat îîn pacheţel şi, sincer, parcă nu-mi venea să cred că eu chiar am meritat atâta bucurie !!!
... mulţumesc frumos, Moşule - Mia - http://craftartista.blogspot.ro/ !!!
... ca un copil nerăbdător, am aşteptat cadoul meu de la Moş Crăciun - prin intermediul:
http://homewithmrst.blogspot.ro/search?updated-max=2017-10-23T00:06:00%2B03:00&max-results=2&start=24&by-date=false
şi aici:
http://homewithmrst.blogspot.ro/search?updated-max=2017-12-02T14:38:00%2B02:00&max-results=2&start=2&by-date=false
... şi azi, 11 decembrie, a ajuns şi cadoul-pacheţel !!!
... Moşul meu de anul acesta a fost Mia : http://craftartista.blogspot.ro/ !!!
... bucuria a fost imensă dar nu numai în sufleţelul meu, ci întreită pentru că s-au bucurat enorm şi mami şi ticuţu, fără să spun că Puiu a ţopăit şi el de bucuria mea !
... mulţumesc frumos, Moşule - Mia - http://craftartista.blogspot.ro/ !!!
din gândurile unui Rege...
CONVORBIRI CU MIHAI I AL ROMÂNIEI
M:
Împrejurările
modelează fără cruţare omul.................................................................................................
M:
Doar
adevărul ne poate elibera. Din cauză că adevărul este adesea
incomod, nu avem curajul să umblăm după el. Sigur, el este incomod
dar după ce ajungi să depăşeşti starea de inconfort pe care o
provoacă, întânindu-l şi acceptându-l, abia după aceea începi
să-i înţelegi binefacerile. Fără adevăr nu putem colabora.
Spunem că fiecare avem adevărul nostru. Adevărul nu poate fi decât
unul singur. Dacă mereu vom căuta să ne deosebim unii de ceilalţi,
dacă ne vom crampona numai de ceea ce socotim noi că ni se
potriveşte, atunci vom rămâne să semănăm mai departe cu stareţa
aceea bătrână care a refuzat să primească un mare număr de
lumânări albe, sub cuvânt că lumânările albe sunt ale
catolicilor, ortodocşii folosind numai din cele galbene. Bătrâna
stareţă n-avea lumânări galbene dar prefera să nu aibă deloc lumină în biserică decât să calce o prescripţie, nedându-şi
seama că în toată povestea asta lumina contează, nu culoarea
lumânărilor.
Oamenii trebuie să spună adevărul. Să-l suporte – numai aşa e posibil să se dezbare de bigotismul politic actual. Adevărul este ascuns popoarelor, tocmai pentru că se ştie că adevărul îl face pe om liber. Numai minorilor şi sclavilor li se ascunde acest bun, dar până şi lor li se oferă ceva care să semene cu realitatea.
Un popor minţit este tratat ca o fiinţă subdezvoltată mental, căreia degeaba îi spui adevărul despre lume şi despre ea însăşi.
Un om hrănit cu adevăr se maturizează în mod normal, la timp, are opinii, şi opiniile lui trebuie să le iei în seamă cu seriozitate.
După ce ai spus adevărul, ce mai poţi să adaugi ? El este simplu.
................................................................................
Oamenii trebuie să spună adevărul. Să-l suporte – numai aşa e posibil să se dezbare de bigotismul politic actual. Adevărul este ascuns popoarelor, tocmai pentru că se ştie că adevărul îl face pe om liber. Numai minorilor şi sclavilor li se ascunde acest bun, dar până şi lor li se oferă ceva care să semene cu realitatea.
Un popor minţit este tratat ca o fiinţă subdezvoltată mental, căreia degeaba îi spui adevărul despre lume şi despre ea însăşi.
Un om hrănit cu adevăr se maturizează în mod normal, la timp, are opinii, şi opiniile lui trebuie să le iei în seamă cu seriozitate.
După ce ai spus adevărul, ce mai poţi să adaugi ? El este simplu.
................................................................................
M:
Iată
un posibil program rezumat în aceste cuvinte ale lui Abraham
Lincoln. Nu ştiu unde le-am găsit, le-am transcris cu gândul că-mi
vor folosi cândva:
''Nu poţi avea belşug descurajând chibzuinţa.
Nu poţi să-i întăreşti pe cei slabi, slăbind pe cei puternici.
Nu-i poţi ajuta pe salariaţi în dauna celor ce-i plătesc.
Nu poţi propovădui înţelegerea între oameni încurajând lupta de clasă.
Nu poţi ajuta săraci distrugând bogaţii.
Nu poţi evita necazurile cheltuind mai mult decât câştigi.
Nu poţi cere caracter şi curaj celor pe care-i lipseşti de independenţă şi de iniţiativa lor.
Nu poţi ajuta cu adevărat pe cei pentru care faci mereu ceea ce ei înşişi ar trebui să facă.''
...............................................................................
''Nu poţi avea belşug descurajând chibzuinţa.
Nu poţi să-i întăreşti pe cei slabi, slăbind pe cei puternici.
Nu-i poţi ajuta pe salariaţi în dauna celor ce-i plătesc.
Nu poţi propovădui înţelegerea între oameni încurajând lupta de clasă.
Nu poţi ajuta săraci distrugând bogaţii.
Nu poţi evita necazurile cheltuind mai mult decât câştigi.
Nu poţi cere caracter şi curaj celor pe care-i lipseşti de independenţă şi de iniţiativa lor.
Nu poţi ajuta cu adevărat pe cei pentru care faci mereu ceea ce ei înşişi ar trebui să facă.''
...............................................................................
M:
Nimic
nu este întâmplător în viaţa unui om. Omul primeşte mesaje de
pretutindeni, semne. Trebuie să înveţi să le desluşeşti. Este
ca la învăţarea unei limbi. De cele mai multe ori mesajele acestea
rămân fără răspuns, nu schimbă nimic în viaţa omului. De
câteva ori, în tinereţe, mi-am dat seama de caracterul necesar al
unor întâmplări – şi am început să devin atent.
... Mulţi vorbesc despre Dumnezeu ca despre ceva abstract. Eu mă refer la acel Dumnezeu care se arată în faptele noastre de fiecare zi, în latura concretă a lucrurilor.
-------------------------------------------------------------------
... Mulţi vorbesc despre Dumnezeu ca despre ceva abstract. Eu mă refer la acel Dumnezeu care se arată în faptele noastre de fiecare zi, în latura concretă a lucrurilor.
-------------------------------------------------------------------
M:
Vezi atâţia oameni care se duc la biserică, se bat în piept, îşi fac mea culpa, dovedind astfel că sunt conştienţi de slăbiciunile lor, pe urmă ies din biserică şi continuă să trăiască la fel ca înainte. E ceva grav. Cei care spun că se bizuie pe Dumnezeu e ca şi cum nu l-ar lăsa pe Dumnezeu să se apropie de ei şi să le facă viaţa mai uşoară.
Se spune că credinţa în Dumnezeu înmoaie inimile şi caracterele, le face slabe şi le pune, într-un fel, la dispoziţia semenilor lor mai puternici. Nu e aşa, nu e adevărat decât, poate, dacă credinţa omului nu este unită cu fapta. Dacă este unită cu fapta, credinţa noastră ne întăreşte, se face scut în faţa necazurilor. A fi creştin este un mod de existenţă, nu a face din tine un membru al unei asociaţii sau confesiuni. Nu e de ajuns să cunoşti fundamentele credinţei, pentru că aşa orice teolog ar fi mântuit. Sunt oameni simpli, care nu-şi bat capul cu dogmele, dar care ştiu să se roage şi care au convingerea nestrămutată că rugăciunea lor este ascultată. Se vede în felul de viaţă al omului dacă credinţa lui nu este numai o însuşire de precepte.
... Se spune că principiile care trebuie să călăuzească pe om sunt vorbe goale. Fără valorile morale absolute nu putem să vieţuim. Cum adică, absolute ? întreabă unii. Simplu: ori eşti cinstit, ori nu eşti cinstit, nu pot fi în două feluri într-unul şi acelaşi timp, cum nu poţi să ocupi simultan două locuri diferite în spaţiu. Dacă legea spune să conduci pe dreapta, nimeni nu stă la tocmeală cu tine dacă tu vrei să conduci pe stânga; eşti sancţionat; poţi să te plângi oricui că totul e relativ, cine stă să te asculte ? Să nu ucizi. Să nu râvneşti la bunul aproapelui. Ce este relativ în aceste prescripţii ? Dacă ai ucis nu poţi să spui că n-ai ucis. Dacă prescripţia sună să mergi pe dreapta, mersul pe toate cărările arată doar că se poate merge şi aşa, dar nu fără riscul pedepsei. Da, se zice, dar perfecţiunea este o utopie, valorile absolute sunt şi ele utopii. De acord, dar să ne aducem aminte de navigatorii din timpurile vechi. Ei aveau în loc de busolă Steaua Polară. Cine spune că, pentru asta, ei au vrut asta, ei au vrut să ajungă acolo, la Steaua Polară ? Navigatorii aveau în ea un reper neînşelător: ridicau ochii şi-şi dădeau seama imediat dacă se află pe drumul cel bun ori s-au rătăcit.
Unii spun în glumă că există o mie de feluri de-a fi cinstit. Spun aşa pentru că vor să justifice, probabil, neputinţa lor de a fi astfel. Nu există decât un singur fel de-a fi cinstit, după cum nu există decât un singur fel de-a fi curat, dacă te-ai spălat bine din creştet până în tălpi. Să nu fii egoist. Să-ţi iubeşti aproapele - în spiritul lui Christos.
... Când lipseşte credinţa, nu mai poţi deosebi între bine şi rău. Bâjbâi, te rătăceşti, azi mergi după unul, mâine după altul şi până la urmă spui că nu există nimeni care să cunoască adevărul sau că adevărul nu există.
..........................................................................................................
Se spune că credinţa în Dumnezeu înmoaie inimile şi caracterele, le face slabe şi le pune, într-un fel, la dispoziţia semenilor lor mai puternici. Nu e aşa, nu e adevărat decât, poate, dacă credinţa omului nu este unită cu fapta. Dacă este unită cu fapta, credinţa noastră ne întăreşte, se face scut în faţa necazurilor. A fi creştin este un mod de existenţă, nu a face din tine un membru al unei asociaţii sau confesiuni. Nu e de ajuns să cunoşti fundamentele credinţei, pentru că aşa orice teolog ar fi mântuit. Sunt oameni simpli, care nu-şi bat capul cu dogmele, dar care ştiu să se roage şi care au convingerea nestrămutată că rugăciunea lor este ascultată. Se vede în felul de viaţă al omului dacă credinţa lui nu este numai o însuşire de precepte.
... Se spune că principiile care trebuie să călăuzească pe om sunt vorbe goale. Fără valorile morale absolute nu putem să vieţuim. Cum adică, absolute ? întreabă unii. Simplu: ori eşti cinstit, ori nu eşti cinstit, nu pot fi în două feluri într-unul şi acelaşi timp, cum nu poţi să ocupi simultan două locuri diferite în spaţiu. Dacă legea spune să conduci pe dreapta, nimeni nu stă la tocmeală cu tine dacă tu vrei să conduci pe stânga; eşti sancţionat; poţi să te plângi oricui că totul e relativ, cine stă să te asculte ? Să nu ucizi. Să nu râvneşti la bunul aproapelui. Ce este relativ în aceste prescripţii ? Dacă ai ucis nu poţi să spui că n-ai ucis. Dacă prescripţia sună să mergi pe dreapta, mersul pe toate cărările arată doar că se poate merge şi aşa, dar nu fără riscul pedepsei. Da, se zice, dar perfecţiunea este o utopie, valorile absolute sunt şi ele utopii. De acord, dar să ne aducem aminte de navigatorii din timpurile vechi. Ei aveau în loc de busolă Steaua Polară. Cine spune că, pentru asta, ei au vrut asta, ei au vrut să ajungă acolo, la Steaua Polară ? Navigatorii aveau în ea un reper neînşelător: ridicau ochii şi-şi dădeau seama imediat dacă se află pe drumul cel bun ori s-au rătăcit.
Unii spun în glumă că există o mie de feluri de-a fi cinstit. Spun aşa pentru că vor să justifice, probabil, neputinţa lor de a fi astfel. Nu există decât un singur fel de-a fi cinstit, după cum nu există decât un singur fel de-a fi curat, dacă te-ai spălat bine din creştet până în tălpi. Să nu fii egoist. Să-ţi iubeşti aproapele - în spiritul lui Christos.
... Când lipseşte credinţa, nu mai poţi deosebi între bine şi rău. Bâjbâi, te rătăceşti, azi mergi după unul, mâine după altul şi până la urmă spui că nu există nimeni care să cunoască adevărul sau că adevărul nu există.
..........................................................................................................
M:
Aş vrea să aflu că bisericile din România nu se deschid doar duminicile şi în zilele de sărbătoare, când se fac slujbele, ci în fiecare zi, pentru ca oricine trece din întâmplare pe lângă ele şi are un gând pentru Dumnezeu să intre înăuntru o clipă, două să se reculeagă.
...........................................................................................................
...........................................................................................................
M:
Am
găsit mai demult scris pe o placă de faianţă următoarele
cuvinte:
''A fi tăcut este o umilinţă.
A fi tăcut când e vorba de defectele altora este caritate.
A fi tăcut în a nu rosti cuvinte inutile este penitenţă.
A fi tăcut în locul şi la timpul potrivit este prudenţă.
A fi tăcut când îţi duci crucea este eroism.''
....................................................................................................
''A fi tăcut este o umilinţă.
A fi tăcut când e vorba de defectele altora este caritate.
A fi tăcut în a nu rosti cuvinte inutile este penitenţă.
A fi tăcut în locul şi la timpul potrivit este prudenţă.
A fi tăcut când îţi duci crucea este eroism.''
....................................................................................................
M:
Ceea
ce suntem e darul dat de Dumnezeu nouă. Ceea ce devenim este darul
nostru către Dumnezeu. Este unul din acele gânduri atât de simple
şi atât de adevărate, încât omul pare să se fi născut cu ele.
..........................................................................................................
..........................................................................................................
M:
Românii
trebuie să-şi cunoască istoria, mai ales istoria ultimelor două
secole, care a fost cel mai primejdios falsificată. Trebuie să se
înapoieze oamenilor adevărul despre ei înşişi.
Noi trebuie să ne întoarcem la viaţa civilizată de dinainte.
Noi avem la ce să ne întoarcem.
Pe noi comuniştii ne-au scos din făgaşul nostru. Dacă pornim înainte de aici, din locul unde suntem, din stadiul actual al istoriei noastre, nu pornim dintr-un loc bun. Ce înseamnă să preiei industria de azi ? Ea trebuie pusă pe baze noi. Ce înseamnă să refaci agricultura, păstrând în vigoare aceleaşi relaţii ale omului faţă de oameni şi faţă de pământ? Noi am avut o lege bună, o constituţie care poate să pună iarăşi ordine în haos. Pe trecutul nostru trebuie să ne rezemăm, de la el mai departe trebuie să pornim. Cei patruzeci şi cinci de ani de comunism au încurcat în aşa fel totul, încât ghemul acesta nu mai poate fi descâlcit. A existat o Academie Română. Ea a fost amestecată cu valori false. Să ne întoarcem la criteriile de selecţie ale Academiei Române de odinioară. Viaţa noastră va fi nevoie să fie aşezată întâi pe baze morale, şi mai pe urmă pe cele politice. Criteriile de selecţie şi de promovare de asemenea trebuie să vină din altă direcţie, nu din direcţia politicului. Când un om se află pe locul pentru care s-a pregătit şi care, prin aceasta, i se cuvine, omul acesta este fericit: se înţelege pe sine, îi înţelege şi pe alţii. Când nu se află pe locul său, chiar dacă se află pe un loc mai bun decât ar fi sperat, el este neliniştit, agresiv, priveşte la alţii cu neîncredere, are părerea că, aidoma lui, toţi se află pe locuri nepotrivite cu priceperea lor.
......................................................................................................................
Noi trebuie să ne întoarcem la viaţa civilizată de dinainte.
Noi avem la ce să ne întoarcem.
Pe noi comuniştii ne-au scos din făgaşul nostru. Dacă pornim înainte de aici, din locul unde suntem, din stadiul actual al istoriei noastre, nu pornim dintr-un loc bun. Ce înseamnă să preiei industria de azi ? Ea trebuie pusă pe baze noi. Ce înseamnă să refaci agricultura, păstrând în vigoare aceleaşi relaţii ale omului faţă de oameni şi faţă de pământ? Noi am avut o lege bună, o constituţie care poate să pună iarăşi ordine în haos. Pe trecutul nostru trebuie să ne rezemăm, de la el mai departe trebuie să pornim. Cei patruzeci şi cinci de ani de comunism au încurcat în aşa fel totul, încât ghemul acesta nu mai poate fi descâlcit. A existat o Academie Română. Ea a fost amestecată cu valori false. Să ne întoarcem la criteriile de selecţie ale Academiei Române de odinioară. Viaţa noastră va fi nevoie să fie aşezată întâi pe baze morale, şi mai pe urmă pe cele politice. Criteriile de selecţie şi de promovare de asemenea trebuie să vină din altă direcţie, nu din direcţia politicului. Când un om se află pe locul pentru care s-a pregătit şi care, prin aceasta, i se cuvine, omul acesta este fericit: se înţelege pe sine, îi înţelege şi pe alţii. Când nu se află pe locul său, chiar dacă se află pe un loc mai bun decât ar fi sperat, el este neliniştit, agresiv, priveşte la alţii cu neîncredere, are părerea că, aidoma lui, toţi se află pe locuri nepotrivite cu priceperea lor.
......................................................................................................................
M:
Un
om credincios este prin forţa lucrurilor un element de stabilitate
în viaţa socială a unei ţări. Munca pentru el nu este o vorbă
goală sau numai o cale de a-şi câştiga pâinea. Un om credincios
munceşte ca pentru Dumnezeu – şi va munci bine, pentru că pe el
îl trimite la muncă nu numai gândul datoriei, ci şi un optimism
care nu se dobândeşte decât prin credinţă.
(MIRCEA CIOBANU, ''CONVORBIRI CU MIHAI I AL ROMÂNIEI'')... postarea este propusă pentru Citate favorite găzduite de Zinnaida
(https://zinnaida.blogspot.ro/ ) unde veţi găsi cele mai multe date...
... provocarea are sloganul ''Click&Comment Monday''!
... distribuie pe reţele articolele care îţi plac mult !
... deci dacă este luni, provocarea este: ''CONVORBIRI CU MIHAI I AL ROMÂNIEI'', MIRCEA CIOBANU
duminică, 10 decembrie 2017
o iubire cât o viaţă...
... am repovestit, pe blog, poveşti de viaţă ale unor prinţese ce au fost cândva în istoria poporului nostru - atrasă de evenimentele vieţilor lor...
... m-am gândit: ce ar fi să scriu şi despre un tânăr Rege - ca în basme: frumos, pasionat de maşini şi avioane, delicat, corect şi responsabil - şi despre iubirea vieţii sale ?!
... da, să repovestesc despre iubirea Regelui Mihai I:
... exact ca în basmul în care tânărul prinţ se îndrăgostea de o preafrumoasă fată prin intermediul unui tablou - sau ca în iubirea sultanului Ahmed I faţă de o frumoasa fată, devenită apoi sultana Kosem - Regele nostru, privind un film-reportaj, prin 1942, s-a îndrăgostit de o tânără fată ce era prezentă în acele informaţii... mai târziu, Regina Anna poestea această întâmplare:
''Unul dintre reportaje era despre descoperirea în Maroc a mormântului fratelui cel mare al mamei. Eu sunt cea care i-a descoperit într-un mausoleu din Rabat şi apăream în câteva imagini. Regele l-a rugat pe operator să decupeze fotogramele cu chipul meu şi să le transforme în mici fotografii dar fără să ştie cine sunt.''
... îndrăgostit, privind chipul fetei ce-l privea din acele fotografii păstrate cu drag, tânărul Rege - va compune la pian o poezie lirică, plină de duioşie:''Elegie''...
... în 1947, invitat, împreună cu Regina-mamă, la nunta verişoarei sale, Regina Elisabeta a II-a a Angliei, tânărul Rege Mihai I a întâlnit-o, printre atâtea alte tinere din înalta societate, pe fata de care se îndrăgostise cândva... Era Anna, fiica principelui René de Bourbon-Parma:
(https://ro.wikipedia.org/wiki/Ana,_Principes%C4%83_de_Bourbon-Parma ):
... cum a fost oare întâlnirea ? Regele Mihai I, tânăr, frumos, atât de înalt în eleganta uniformă militară, delicat... Principesa Anna, tânără, frumoasă, elegant îmbrăcată dar băieţoasă în comportament... dragoste la prima vedere !
... a doua zi, cei doi tineri au mers la cinema, apoi la teatru... peste o săptămână, tânărul Rege, îndrăgostit, a cerut-o în căsătorie ! răspunsul afirmativ a venit de la Principesa emoţionată abia peste două săptămâni, la Laussane, unde s-au aflat într-o mică călătorie, însoţiţi de Regina-mamă... mai târziu, Regina Anna povestea despre acele momente:
''Eram în maşină şi el a ales momentul de a-mi cere mâna într-un mod original. Eram la volan, aşa că ne-am adresat cuvinte care ne promiteam unul altuia fără să ne privim în faţă, doar drumul şerpuitor din faţa noastră. Toată viaţa noastră, aşa am făcut: umăr la umăr, ne-am ajutat unul pe altul şi am fost complici, fără să ne uităm unul la altul, ci privind amândoi, cu o singură fiinţă, drumul şerpuitor din faţa noastră.''
... a urmat apoi căsătoria din exil, în ritul ortodox, în 1948 în Grecia, la Atena - fără binecuvântarea papei Pius al XII-lea şi al familiei principesei catolice - dar sprijiniţi de Regele Paul al Greciei...
... în luna de miere, tânărul Rege i-a interpretat tinerei sale soţii, la pian, delicata compoziţie ''Elegie'':
... în poveşti sfârşitul este plin de optimism: ''şi au trăit fericiţi până la adânci bătrâneţi...''
... povestea de iubire a Rgelui Mihai I şi a Reginei Anna - cu bune sau mai puţin bune întâmplări -, a continuat departe de ţara tânărului Rege, în exil !
... o iubire ce a dăinuit 68 de ani, sărbătorită cu mare emoţie în 2016:
surse foto:
https://www.stiripesurse.ro/regele-mihai-gest-cople-itor-pentru-regina-ana-video_1147026.html
surse informaţii:
-principesa Anna:
http://adevarul.ro/cultura/istorie/foto-regina-discreta-romaniei-1_57a317e85ab6550cb878cdb3/index.html
-întâlnirea şi ăsătoria:
http://adevarul.ro/locale/ploiesti/68-ani-casatoria-regelui-mihai-regina-ana-toata-viata-facut-umar-umar-complici-1_575975695ab6550cb8cb4626/index.html
... m-am gândit: ce ar fi să scriu şi despre un tânăr Rege - ca în basme: frumos, pasionat de maşini şi avioane, delicat, corect şi responsabil - şi despre iubirea vieţii sale ?!
... da, să repovestesc despre iubirea Regelui Mihai I:
''Unul dintre reportaje era despre descoperirea în Maroc a mormântului fratelui cel mare al mamei. Eu sunt cea care i-a descoperit într-un mausoleu din Rabat şi apăream în câteva imagini. Regele l-a rugat pe operator să decupeze fotogramele cu chipul meu şi să le transforme în mici fotografii dar fără să ştie cine sunt.''
... îndrăgostit, privind chipul fetei ce-l privea din acele fotografii păstrate cu drag, tânărul Rege - va compune la pian o poezie lirică, plină de duioşie:''Elegie''...
... în 1947, invitat, împreună cu Regina-mamă, la nunta verişoarei sale, Regina Elisabeta a II-a a Angliei, tânărul Rege Mihai I a întâlnit-o, printre atâtea alte tinere din înalta societate, pe fata de care se îndrăgostise cândva... Era Anna, fiica principelui René de Bourbon-Parma:
(https://ro.wikipedia.org/wiki/Ana,_Principes%C4%83_de_Bourbon-Parma ):
... a doua zi, cei doi tineri au mers la cinema, apoi la teatru... peste o săptămână, tânărul Rege, îndrăgostit, a cerut-o în căsătorie ! răspunsul afirmativ a venit de la Principesa emoţionată abia peste două săptămâni, la Laussane, unde s-au aflat într-o mică călătorie, însoţiţi de Regina-mamă... mai târziu, Regina Anna povestea despre acele momente:
''Eram în maşină şi el a ales momentul de a-mi cere mâna într-un mod original. Eram la volan, aşa că ne-am adresat cuvinte care ne promiteam unul altuia fără să ne privim în faţă, doar drumul şerpuitor din faţa noastră. Toată viaţa noastră, aşa am făcut: umăr la umăr, ne-am ajutat unul pe altul şi am fost complici, fără să ne uităm unul la altul, ci privind amândoi, cu o singură fiinţă, drumul şerpuitor din faţa noastră.''
... a urmat apoi căsătoria din exil, în ritul ortodox, în 1948 în Grecia, la Atena - fără binecuvântarea papei Pius al XII-lea şi al familiei principesei catolice - dar sprijiniţi de Regele Paul al Greciei...
... în poveşti sfârşitul este plin de optimism: ''şi au trăit fericiţi până la adânci bătrâneţi...''
... povestea de iubire a Rgelui Mihai I şi a Reginei Anna - cu bune sau mai puţin bune întâmplări -, a continuat departe de ţara tânărului Rege, în exil !
surse foto:
https://www.stiripesurse.ro/regele-mihai-gest-cople-itor-pentru-regina-ana-video_1147026.html
surse informaţii:
-principesa Anna:
http://adevarul.ro/cultura/istorie/foto-regina-discreta-romaniei-1_57a317e85ab6550cb878cdb3/index.html
-întâlnirea şi ăsătoria:
http://adevarul.ro/locale/ploiesti/68-ani-casatoria-regelui-mihai-regina-ana-toata-viata-facut-umar-umar-complici-1_575975695ab6550cb8cb4626/index.html
Abonați-vă la:
Postări (Atom)